Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 139/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR- DECIZIE NR. 139/R/MF
Ședința publică din 05 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 3: Marioara
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații:, deținuți în Penitenciarul Spital Colibași, și, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, s-au luat în discuție actele și lucrările dosarului, precum și susținerile părților așa cum au fost consemnate în încheierea din 4 martie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, fiind amânată pronunțarea la data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Din actele dosarului reține următoarele:
Prin încheierea din 27.02.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Argeș, în baza art.29 alin.6 din Legea nr.147/1992 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul, dispunându-se în baza art.160/b alin.3 rap.la art.300/2 Cod procedură penală menținerea arestării preventive a inculpaților:
-, fiul lui și, născut la
data de 30.05.1969, în com., jud. V, cu domiciliul în mun. Rm. V, str. G-ral, nr 5, - scara A, 8, posesor seria -, nr.-, CNP -, în prezent aflat în Spitalul Penitenciar Colibași;
-, fiul lui și, născut la data de
30.03.1971, în com., jud. V, domiciliat în com., sat, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași;
-, fiul lui și, născut la data de 18.10.1970, în com., jud. V, cu domiciliul în or. H,-, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași:
-, fiul lui - și, născut la data de 06.10.1968, în com., jud. V, domiciliat în mun. Rm. V, str. G-ral, nr. 5, - scara A, apart.4, jud. V; posesor al CI seria -, nr.-, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași;
-, fiul lui și, născut la data de 30.06.1967, în Rm. V, jud. V, domiciliat în orș.,-, jud. V; posesor al seria -, nr.-, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, -, fiul lui și a, născut la data de 05.01.1960 în mun. Rm-V, jud. V, cu domiciliul în com., sat, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP -, în prezent aflat în Spitalul Penitenciar Colibași și, -, fiul lui și, născut la data de 05.07.1973 în mun. Rm-V, jud. V, cu domiciliul în com., sat, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași.
În motivarea hotărârii, tribunalul a reținut că nu există nici o contradicție între textul art.144 alin.1/1 Cod procedură penală și art.16/1 din Constituția României pentru că în situația în care inculpatul și alții ce pretind că au fost reținuți în condițiile artr.311 alin.1 lit. din Legea nr.218/2002 conduși la sediul poliției, și apoi reținuți, perioada în care inculpații s-au aflat la dispoziția organelor de urmărire penală, dacă nu a fost dedusă din reținere, poate fi computată conform art.88 Cod penal, din durata pedepsei aplicate.
De asemenea, tribunalul a apreciat că nu există contradicție nici între dispozițiile art.91/3 alin.3 Cod procedură penală, în raport cu art.124 din Constituția României.
În acest sens, s-a arătat că textul art.91/3 alin.3 Cod procedură penală, are în vedere modul de depozitare al suporturilor cu interceptărilor și înregistrările și în nici un caz împiedicarea vreuneia dintre părți de a consulta aceste suporturi.
În ce privește arestarea preventivă, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia acesteia, conform art.300/2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că temeiurile ce au determinat inițial măsura preventivă, nu au încetat și impun în continuare menținerea ei, având în vedere pericolul concret pentru ordinea publică, ce rezultă din gravitatea deosebită a faptelor comise, modul în care au acționat inculpații, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților ar aduce atingere ordinii publice și sentimentului de siguranță membrilor colectivității, cu atât mai mult cu cât localitatea Râmnicu V s-a mai confruntat cu puțin timp înainte cu un grup infracțional care prin activitățile sale creat în rândul cetățenilor.
Încheierea a fost atacată cu recurs de către inculpați, care au adus critici după cum urmează:
- Inculpatul, - a susținut netemeinicia soluției
tribunalului sub aspectul excepțiilor privind neconstituționalitatea art.144 alin.1, 913al.3 Cod procedură penală și 912al.4 Cod procedură penală - arătând că prima instanță trebuia să sesizeze Curtea Constituțională, punct de vedere îmbrățișat și de ceilalți inculpați.
- Toți inculpații, au arătat dintr-o altă perspectivă, netemeinicia
și nelegalitatea arestării preventive, care în opinia acestora, nu se fundamentează pe probele administrate în cauză, deoarece nu există nici măcar indicii că aceștia prezintă pericol, pentru ordinea publică.
Constatările curții cu privire la prezentul recurs.
1 - În legătură cu excepția de neconstituționalitate ridicată în fața Tribunalului Vâlcea de inculpatul curtea a reținut următoarele:
- La 30.01.2008 inculpatul susnumit, a formulat în ședință publică excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.913al.3 și art.144 al.1 Cod procedură penală în raport cu art.124 și respectiv art.16 al.1 din Constituția României.
Prin încheierea din 13.02.2008, Tribunalul Vâlceaa respins excepțiile de constituționalitate ridicate de inculpat.
- La 19.02.2008, prin decizia penală nr.109/9 - MF, pronunțată în dosar -, Curtea de APEL PITEȘTI, admițând recursul inculpatului, a casat încheierea din 13.02.2008, pe motiv că tribunalul și- depășit competența materială, întrucât, potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 și 2 și art.29 al.1 din Legea nr.47/1992, singura instanță în măsură să decidă asupra constituționalității actelor normative, este Curtea Constituțională.
- În rejudecare, în fața tribunalului, inculpatul mai avansat încă o cerere, privitoare la neconstituționalitatea art.912al.4 Cod procedură penală (186), (fila 86).
Prin încheierea recurată, tribunalul s-a pronunțat de data aceasta cu privire la respingerea cererii de sesizare a instanței constituționale.
Din păcate și de această dată hotărârea tribunalului se bazează pe argumente care vădesc, examinarea fondului excepției, încălcând în mod nepermis dispozițiile art.29 al.5 din Legea nr.47/1992, privind admisibilitatea sesizării.
Având în vedere aceste din urmă dispoziții, din examinarea actelor dosarului, curtea observă că articolele 144 al.1, 912al.4 și 913al.3 din Codul d e procedură penală, în vigoare, au legătură cu soluționarea cauzei, și nu au fost declarate neconstituționale printr-o altă decizie a Curții, situație în care, cererea privind sesizarea instanței constituționale este admisibilă.
În ce privește excepția de neconstituționalitate invocată, curtea opinează pentru netemeinicia acesteia.
11- Inculpatul consideră art.144 al.1 Cod procedură penală neconstituțional în raport cu dispozițiile art.16 alin.1 din Constituție.
Conform art.144 al.1 Cod procedură penală, din durata reținerii, se deduce timpul cât persoana a fost privată de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliției, prevăzută de art.31 lit.b din Legea nr.218/2002, inculpatul nebeneficiind de această deducere.
Problema constituționalității art.144 al.1 Cod procedură penală, deoarece se referă la starea de libertate a persoanei, mai degrabă se poate examina în raport cu dispozițiile art.23 din Constituție, privitoare la libertatea individuală, și nu cu art.16.
Așa cum se prezintă în momentul de față reglementarea art.144 al.1 din Codul d e procedură penală, constituie o adevărată garanție a dreptului la libertate individuală consacrat de art.23 din Constituție, prin aceea că are în vedere perioada efectivă cât persoana a fost privată de libertate și nu numai pe cea ulterioară emiterii ordonanței de reținere.
Împrejurarea că inculpatul nu a beneficiat de deducerea perioadei cât a fost condus la sediul poliției, nu prezintă în nici un caz o chestiune de neconstituționalitate, ci una de aplicare a legii penale.
Astfel spus, chiar dacă această împrejurare presupune o discriminare a inculpatului față de alți inculpați în situații identice, inegalitatea nu derivă din neconstituționalitatea art.144 al.1 Cod procedură penală, ci din greșita lui aplicare.
12- În ce privește neconstituționalitatea art.913al.3 Cod procedură penală față de artt.124 din Constituție,
- Conform art.913al.3 Cod procedură penală, după sesizarea instanței, copia suportului ce conține înregistrarea convorbirii și copii ale proceselor verbale, se păstrează la grefa instanței în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziția exclusivă a judecătorului, sau a completului investit cu soluționarea cauzei.
Art.124 al.2 din Constituție, stabilește că justiția este unică, imparțială și, egală pentru toți.
În opinia inculpatului, art.913al.3 Cod procedură penală, îngrădește acestuia accesul la probe, îl discriminează față de parchet, și încalcă principiul egalității armelor consacrat de practica CEDO.
Curtea apreciază că nu se pune problema unei limitări privind accesul la probe, deoarece alin.4 al aceluiași art.913Cod procedură penală obligă procurorul ca la prezentarea materialului de urmărire penală, să pună la dispoziția inculpatului procesele verbale în care sunt redate înregistrările și să asigure la cerere, ascultarea acestora, în acel moment procesual existând posibilitatea ca inculpatul să propună probe noi.
În cursul judecății, procesele verbale cu înregistrările convorbirilor, sunt potrivit textului de lege criticat, la dispoziția exclusivă a judecătorului, ceea ce presupune că parchetul nu are acces la ele, cum de altfel nici inculpatul, legiuitorul asigurând în acest mod poziția de egalitate între cei doi subiecți procesuali.
Curtea Europeană s-a pronunțat în numeroase cauze statuând că elementele de probă trebuie, în principiu administrate în fața acuzatului, în ședință publică, în vederea unei dezbateri contradictorii ( Barbera, și Spania, 6 dec.1998;, 20 nov.1989, 27 sept.1990, ).
În același timp, curtea a stabilit și excepții de la acest principiu justificate pe rațiuni de interes public, cum ar fi de exemplu lupta împotriva crimei organizate. ( Olanda, 20 nov.1982;, hotărârea din 26.03.1996).
13- S-a mai invocat de către inculpatul neconstituționalitatea art.913al.4 Cod procedură penală față de dispozițiile art.124 din Constituție, potrivit cu care justiția, este unică, imparțială și egală pentru toți.
Conform art.912pct.4 Cod procedură penală, convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau nu contribuie la localizarea ori identificarea participanților, se arhivează la sediul parchetului, cu asigurarea
confidențialității și pot fi transmise judecătorului sau completului investit cu soluționarea cauzei, la solicitarea acestuia.
Inculpatul arată că judecătorul își poate forma astfel o opinie neobiectivă, probele nefiind dezbătute în contradictoriu, iar actul de justiție nu mai este unul imparțial așa cum cere textul art.124 din Constituție.
Curtea apreciază că textul art.912pct.4 Cod procedură penală nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.
Convingerea judecătorului se fundamentează pe probe, iar ce nu privesc fapta sau nu pot conduce la identificarea participanților, nu constituie probe în înțelesul art.63 Cod procedură penală, astfel încât nu sunt utilizate în procesul penal.
2 - În legătură cu aspectele privind nelegala sesizare a instanței și lipsa de competență a DIICOT, acestea sunt chestiuni legale de fondul cauzei și exced cadrului procesual din prezentul recurs, astfel încât nu vor fi examinate de curte.
3 - Legat de arestarea preventivă a inculpaților, curtea apreciază în acord cu prima instanță că temeiurile ce au justificat această natură există în continuare și impun pentru viitor privarea lor de libertate.
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru fapte grave, atât prin modul de concepere, cât și prin efectele pe care le-au produs.
Arestarea lor preventivă a avut la bază dispozițiile art.148 al.1 lit.f Cod procedură penală, ce presupun îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind cuantumul pedepsei și pericolului pentru ordinea publică determinat de lăsarea acestora în libertate.
Chestiunea în discuție se referă la dispariția pericolului pentru ordinea publică ce se datorează pierderii din conștiința cetățenilor a rezonanței faptelor după 9 luni de detenție preventivă.
Curtea apreciază că timpul cât urmările unor fapte rămân în conștiința publică este direct proporțional cu gravitatea acestora.
Ceea ce se reflectă în mediul social, nu este altceva, decât imaginea faptei, a făptuitorului, și consecințele negative pe care acesta le produce și cu cât ele sunt mai grave, cu atât rămân mai adânc întipărite în memoria oamenilor provocând temere și instabilitate.
Înșelăciunea, violența și șantajul în scopul obținerii de foloase materiale, comise de structură organizată, destabilizează liniștea unei comunități și provoacă temere, cu atât mai mult cu cât în zonă a mai acționat o asemenea grupare.
convorbirilor telefonice purtate de inculpați ( vol.XI.- 1 - 195), declarațiile martorilor, (vol. - 1.206), părților vătămate audiate în cauză ( vo.III.-1-319), reprezintă mai mult decât indicii
ale implicării inculpaților în comiterea faptelor pentru care sunt judecați și legitimează arestarea lor preventivă datorită pericolului pe care aceștia îl prezintă pentru comunitate.
Acest pericol este încă de actualitate astfel încât impune menținerea inculpaților în arest, cum în mod just a apreciat și tribunalul.
Perioada de 9 luni scursă de la arestarea inculpaților, având în vedere complexitatea cauzei, nu ajunge dimensiunea termenului rezonabil, prin urmare nici din acest punct de vedere, nu se pune problema liberării inculpaților.
Față de aceste considerente, curtea în baza art.38515pct.2 Cod procedură penală, va admite recursul inculpatului, și casând în parte încheierea, va dispune sesizarea Curții Constituționale cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate de acesta.
Conform art.192 al.5 din Legea nr.47/1992 va suspenda judecata cauzei.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse recursurile celorlalți inculpați.
Se vor menține restul dispozițiilor încheierii recurate.
Potrivit art.192 Cod procedură penală, inculpații, și vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.05.1969, în comuna, jud. V, cu domiciliul în mun. Rm. V, str. G-ral, nr 5, - scara A, 8, posesor seria -, nr.-, CNP -, împotriva încheierii din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea, numai în ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Dispune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art.913 al. 3 Cod procedură penală, art. 144 al. 11 Cod procedură penală, art. 912 al. 4 Cod procedură penală.
În baza art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 rap. la art. 303 alin. 6 Cod procedură penală suspendă judecata cauzei.
Menține restul dispozițiilor încheierii recurate, inclusiv cele privind starea de arest a tuturor inculpaților.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații:, și, împotriva aceleiași încheierii.
Obligă pe recurenții inculpați, și la câte 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 martie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehn.
Jud.fond:.
4 ex.
10.03.2008.
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Marius Gabriel Săndulescu, Marioara
