Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 140/2009
Ședința secretă de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif PREȘEDINTE: Sanda Trif
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism reprezentată prin:
Procuror:
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpat împotriva Încheierii din 23.09.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosar nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, în stare de arest - Arestul IPJ Sibiu, asistat de avocat numit din oficiu, cu împuternicire de reprezentare la fila 10.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 290, coroborate cu art. 485 Cod procedură penală, pune în discuție publicitatea ședinței de judecată.
Reprezentanta DIICOT, procuror, având cuvântul, învederează că față de dispozițiile art. 484 Cod procedură penală, prezenta ședință trebuie să fie declarată nepublică.
Avocat, având cuvântul, de asemenea, achiesează concluziilor procurorului privind declararea ședinței ca fiind nepublică.
Instanța, în conformitate cu texte legale arătat mai sus, declară prezenta ședință nepublică (secretă și separată).
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 385 ind. 14 alin 1/1 Cod procedură penală și art. 70 Cod procedură penală, pune în vedere inculpatului dreptul de a fi ascultat de instanța de recurs sau de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva lui.
La întrebarea instanței, inculpatul - învederează instanței că dorește să i se ia declarație.
În conformitate cu dispozițiile art. 323 Cod procedură penală, instanța procedează la ascultarea inculpatului, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar (fila 12).
Avocat, având cuvântul, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta DIICOT, procuror, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului de față, având în vedere că inculpatul nu prezintă pericol public și punerea sa în libertate nu ar periclita desfășurarea normală a cercetării judecătorești, cercetarea în libertate fiind o garanție mai puternică decât menținerea stării de arest, transferarea acestuia în penitenciar nefiind o soluție.
Procuror, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului de față ca neîntemeiat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Arată că, raportat la prevederile art. 148 lit. b, d și f Cod penal, în mod corect instanța fondului a constatat că inculpatul a încercat să influențeze declarațiile martorilor și, mai mult, a comis o nouă infracțiune, el deja fiind judecat pentru o altă faptă, respectiv infracțiunea de pornografie cu minori. Astfel, având în vedere că acesta a încercat să schimbe declarațiile martorilor și faptul că instanța de fond a motivat că lăsarea acestuia în libertate ar fi un real pericol pentru societate, solicită respingerea recursului de față și menținerea stării de arest.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt, arată că dorește judecarea sa în stare de libertate.
Instanța, în deliberare față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea pronunțată la data de 23.09.2009 de Tribunalul Sibiu - Secția Penală în dosar nr-, s-a dispus în baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 160/b, 160/h Cod penal, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și a fost respinsă cererea inculpatului de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
S-a constatat că prin încheierea penală din 2.09.2009, Tribunalul Sibiu, în baza art. 160 ind. a raportat C.P.P. la art. 143, 148 lit. b,d,f C.P.P. art. 160 ind. h C.P.P. a dispus arestarea preventivă în cursul judecății a inculpatului minor - fiul lui - și, născut la 16.08.1994 în A,jud. Sibiu, cu CNP -, domiciliat în A,-,. A,. 3,. 19, jud. Sibiu și fără forme legale în, Nouă, -. 8, jud. Sibiu, în prezent arestat preventiv în Arestul Sibiu.
Examinând la acest termen de judecată, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului - din perspectiva dispozițiilor art. 300 ind. 2.C.P.P. tribunalul constată atât că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 143, 148 lit. b,d,f C.P.P. art. 160 ind. a, 160 ind. h C.P.P. cât și faptul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive sunt fundamentate și subzistă și la acest moment.
Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă existența unor indicii temeinice în sensul prevăzut de art. 68 ind. 1.C.P.P. care atrag presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapte incriminate de legea penală. De asemenea, față de actele din dosarul de urmărire penală nr. 4087/P/2009 (în principal declarațiile părților vătămate, alemartorilor oculari, actul medico legal), față de declarația inculpatului dată Tribunalului la momentul arestării, prin care acesta a recunoscut atât că l-a chemat pe martorul pentru a-i reproșa depoziția dată în fața procurorului, dar și că ulterior i-a chemat în ajutor pe fratele său și pe, reiese existența unor indicii temeinice conform cărora inculpatul, prin cooptarea fratelui său și a inculpatului, prin agresarea și amenințarea martorilor, din cauza de față, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, precum și presupunerea că inculpatul a mai comis cu intenție o nouă faptă prevăzută de legea penală, în sensul dispozițiilor art. 148 lit. b,
C.P.P.Cu privire la accepțiunea termenului de "indicii temeinice" se impune a fi evidențiată opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia, în sensul art. 5 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, rolul măsurii arestării preventive este și acela de a permite clarificarea sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor (cauzele și alții, Murray contra Marii Britanii).
În același timp, tribunalul consideră că și cerința pericolului concret pentru ordinea publică este întrunită în cauză, iar aceasta având în vederecircumstanțeleprin care se presupune că au fost comise faptele (în condițiile în care inculpatul era deja trimis în judecată dar în stare de libertate, pentru săvârșirea unor infracțiuni în aceeași cauză în care coinculpații și erau arestați),scopul urmărit(zădărnicirea aflării adevărului, pedepsirea martorului pentru declarațiile date împotriva inculpatului și a coinculpaților, amenințarea pentru schimbarea declarațiilor date a doi martori dintr-un dosar penal aflat în derulare, având ca obiect fapte extrem de grave), existența pericolului real că și împotriva celorlalți martori ori a părții vătămate, majoritatea fiind minori, să fie comise acte de violență, de amenințare sau de încercare de a determina mărturia mincinoasă, evoluția gravă a evenimentelor aflate în legătură directă cu prezentul dosar de pornografie infantilă, viol și șantaj.
În raport de toate cele mai sus expuse, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și că ele impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, această măsură fiind justificată și pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal, o mai bună administrare a probelor și o finalizare cât mai rapidă a cauzei.
Cât privește cererea inculpatului de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive, Tribunalul a reținut că nu poate fi primită întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive există și la acest moment.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen, inculpatul, solicitând casarea încheierii atacate și în rejudecare să se dispună revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
În susținerea orală a motivelor de recurs, inculpatul, prin apărător, a arătat că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu ar influența negativ desfășurarea procesului.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu conform art. 3856alin 3 Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat pentru considerentele ce vor urma:
Potrivit art. 3002Cod procedură penală, raportat la art. 160 și 160 Cod procedură penală, instanța este datoare să verifice periodic, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau există temeiuri noi, instanța menține măsura arestării.
În speță, așa cum în mod corect a reținut Tribunalul, temeiurile care au stat la baza luării măsurii față de inculpat subzistă.
În acest sens, este de reținut că inculpatul a fost inițial trimis în judecată în stare de libertate, apreciindu-se că datorită minorității nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Ulterior, inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin vătămarea corporală a unui martor și amenințarea altor doi.
În aceste condiții, nu se poate reține că buna desfășurare a procesului penal s-ar putea realiza cu inculpatul în stare de libertate și nici că încetarea detenției provizorii ar fi justificată de lipsa pericolului concret pentru ordinea publică.
Aceleași considerente sunt de natură a întemeia și concluzia că luarea unei alte măsuri preventive nu este de natură să garanteze buna desfășurare a procesului penal.
Față de aceste circumstanțe, de presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele ce i se impută și că prin comportarea sa prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în mod corect Tribunalul a menținut măsura arestării și a respins cererea de înlocuire a acestei măsuri.
Față de cele expuse, în temeiul art. 38515alin 1, pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul dedus judecății.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs în sumă de 180 lei.
Suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în favoarea Baroului de Avocați
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 23.09.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe numitul recurent să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex/01.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
