Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1402/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.9221/2/2009
2325/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1402/
Ședința publică din data de 9 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 17 septembrie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 030.669/06.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat arată că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art.148 lit. f Cod procedură penală, întrucât, deși pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, cercetarea în stare de libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nedovedit prin probe, cu atât mai mult cu cât datele sale personale îi sunt favorabile, având în vedere faptul că are domiciliul cunoscut, o familie compusă din soție și patru copii, dintre care unul cu handicap grav, lucra înainte de a fi arestat, s-a prezentat benevol la procuror și este numai consumator de droguri, elemente care creează convingerea că lăsarea sa în libertate nu impietează asupra bunei desfășurări a procesului penal, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că sunt realizate condițiile impuse de art.148 lit. f Cod procedură penală, având în vedere infracțiunea pentru care este cercetat - trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, constând din trei acte materiale, atitudinea sa nesinceră și împrejurarea că, deși avea o meserie și obținea din aceasta venituri licite, nu a pregetat să se implice într-o activitate periculoasă, dar care îi asigura câștiguri bănești ușoare.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul din oficiu.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea de ședință din data de 17 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și.
Totodată, a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. S-a arătat, astfel, că din materialul probator administrat în cauză, rezultă în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, modalitatea concretă în care se reține că au fost comise, apartenența inculpaților la o grupare care se ocupă cu traficul de droguri, precum și circumstanțele personale ale acestora, inculpații sustrăgându-se de la urmărirea penală, iar fiind cunoscut cu antecedente penale, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea lor în libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursului, s-a arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, raportat la datele ce caracterizează persoana recurentului, care are 4 copii minori în întreținere, dintre care unul cu un handicap grav, iar, anterior arestării, avea un loc de muncă și o locuință stabilă.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpatul ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Din actele dosarului, se reține că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 12 februarie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. a) și f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată, alături de inculpații și, prin rechizitoriul nr. 297/D/P/2008 din 19.02.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în data de 28.03.2008, a vândut, prin intermediul inculpatului, colaboratorului sub acoperire cu nume de cod " " o doză de heroină contra sumei de 200 lei, la data de 10.04.2008 a vândut, prin intermediul inculpatului, colaboratorului sub acoperire cu nume de cod " " o doză de heroină contra sumei de 170 lei, iar la data de 23.04.2008, a vândut, prin intermediul numitului, colaboratorului sub acoperire cu nume de cod " " o doză de heroină contra sumei de 200 lei.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată, contrar susținerilor recurentului - inculpat, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lui de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de fond.
Astfel, materialul probator administrat în cauză justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele penale pentru care este cercetat, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală. În acest sens, Curtea apreciază că prezintă relevanță: procesele - verbale de redare a declarațiilor colaboratorilor cu identitate atribuită, procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor emise de instanță, procesele - verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului de către colaboratorii sub acoperire, declarațiile martorilor asistenți, concluziile rapoartelor de constatare tehnico - științifică, precum și declarațiile inculpaților.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. a) și f) Cod procedură penală, inculpatul ascunzându-se în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce formează obiectul cercetărilor penale fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune și urmările nefaste pe care le produce asupra sănătății publice și siguranței persoanei, având în vedere predispoziția consumatorilor și traficanților de stupefiante de a comite infracțiuni, de cele mai multe ori în scopul obținerii sumelor de bani necesare procurării de droguri, caracterul continuat și amploarea activității desfășurate, apartenența inculpatului la o grupare care se ocupă cu traficul de substanțe interzise, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de droguri o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului - care a abandonat de cursurile școlare (a absolvit doar 8 clase), a încercat să denatureze adevărul în cauză și să inducă în eroare organele judiciare, este consumator de droguri - demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, pus în libertate, acesta ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii și procurării de droguri pentru consum propriu.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la acesta aplicarea art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Față de faptul că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515, punctul 1, litera b), Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 17.IX.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin. 2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
a -
GREFIER,
-
Red.și dact.: jud.
- Secția a II-a penală:
2 ex./15.10.2009
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
