Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 145/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.145/R/2009
Ședința publică din data de 5 martie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin
PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpații și, împotriva încheierii penale din data de 25 februarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de:
- prev. și ped. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și art.16 din Legea 143/2000
- prev. și ped. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av. N, din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, pune în vedere inculpatului că apărătorul ales al său cunoștea termenul de judecată și ora fixată în cauză, astfel că în cazul în care acesta nu se prezintă până la terminarea concluziilor apărătorului ales al inculpatului, cauza se va lua cu apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul inculpatului, arată că a luat legătura telefonică cu av. care i-a transmis că este în drum spre instanță.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului, apreciază încheierea pronunțată de Tribunalul Bistrița -N ca fiind nelegală și netemeinică. Astfel, încheierea recurată este nelegală față de lipsa de motivare a instanței de fond care este extrem de scurtă. Redactarea trebuie să fie efectivă și nu pur formală, instanța de fond analizând instituția menținerii arestării preventive și nu situația individuală determinată a fiecărui inculpat. În această procedură era imperios necesar să se facă referire la persoana inculpaților și la pericolul pentru ordinea publică pe care l-a prezenta fiecare dintre inculpați. În acest moment se poate constata că activitatea infracțională a fost sistată încă din momentul arestării primilor doi inculpați, din acel moment și până în prezent neexistând vreo afirmație contrară, nu s-a desfășurat vreo activitate conexă a infracțiunilor pentru care inculpații au fost cercetați, astfel că nu se poate susține o stăruință a activității infracționale. Ca atare, aprecierile cu privire la subzistența pericolului social pentru ordinea publică se impune a fi înlăturat. O altă particularitate cu referință la pericolul concret pentru ordinea publică este că acele impedimente prezumate care ar consta în ingerințe ale actului de justiție, nu sunt practic posibile. În acest moment nu se mai poate susține că există posibilitatea ca prin comportamentul său, inculpatul să impieteze buna desfășurare a procesului penal, instanța fiind deja sesizată. Un alt aspect care s-a modificat față de momentul inițial al arestării este cel al pericolului social resimțit de membrii societății civile. În argumentarea pe disp.art.148 lit.f pr.pen. se arată că cetățenii s-ar simți revoltați dacă în cazul persoanelor cercetate pentru infracțiuni grave, organele de urmărire penală nu ar acționa cu fermitate, ori, în aprecierea sa se poate observa că acest deziderat social al liniștii cetățeanului a fost complinit de reacția organului de urmărire penală care a fost rapidă. negativă trebuie să fie determinată de lăsarea în libertate nu de actul de justiție, neputându-se stabili concret care ar fi reacția negativă a opiniei publice întrucât este o nemulțumire față de sistem și nu de persoană. Arestul preventiv este considerat cel mai restrictiv, cea mai măsură preventivă iar practica CEDO este una ce recomandă această măsură doar în situații extreme, existând un ansamblu de alte măsuri mai puțin restrictive care se pot institui în sarcina inculpaților. Art.136 alin.8 pr.pen. recomandă examinarea elementelor de particularitate ale individului, cele care țin de comportamentul său social anterior, de personalitatea sa și orice alte elemente care pot fi apreciate ca relevante în aplicarea unei măsuri mai puțin restrictive de libertate decât cea a arestării preventive. Pentru toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate iarîn subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În instanță se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av..
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., în aceste condiții, solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosar și prezentarea la termenul de judecată.
Instanța, deliberând, acordă onorariu integral apărătorului desemnat din oficiu având în vedere că s-a prezentat la două termene de judecată, la termenul de azi prezența sa fiind necesară datorită lipsei apărătorului ales al inculpatul, care avea termen în cunoștință și nu exista certitudinea prezentării lui în timpul dezbaterilor.
Apărătorul inculpatului, depune la dosar trei cereri prin care a solicitat Tribunalului Bistrița N să i se comunice o copie de pe înregistrarea audio a ședinței de judecată din data de 25.02.2009. Totodată, depune și răspunsul comunicat de Tribunalul Bistrița N în sensul că transcrierea ședinței a fost înaintată la Curtea de APEL CLUJ. În temeiul art.304 pr.pen. insistă să se predea CD-ul cu transcrierea ședinței de judecată deoarece contestă conținutul transcrierii pentru că nu s-a consemnat că inculpatul a solicitat să i se acorde termen pentru angajare de apărător ales, aceasta fiind o cerere prealabilă. Apreciază că ar trebui disjunsă cauza față de inculpatul tocmai pentru a încuviința cererea de comunicarea CD-ului conținând transcrierea ședinței de judecată.
Reprezentantul Parchetului, raportat la cererea formulată de apărătorul inculpatului, nu se opune în principiu disjungerii cauzei pentru efectuarea de cercetări.
Apărătorul inculpatului, arată că apărătorii au posibilitatea de a contesta actele efectuate în dosar. Solicită ca instanța să aprecieze asupra cererii respectiv dacă este necesar comunicarea CD-ului cu transcrierea ședinței de judecată. Nu se opune admiterii cererii însă menționează că a fost prezent la ședința de judecată din data de 25 februarie 2009 la Tribunalul Bistrița N, iar cele consemnate în transcriere coincid cu cele desfășurate în sala de judecată.
Instanța, deliberând, respinge cererea de disjungere având în vedere că la dosarul cauzei nu există indicii referitoare la susținerile apărării în sensul că s-ar fi solicitat de către inculpatul acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător ales și această solicitare ar fi fost ignorată de instanță.
Apărătorul inculpatului, în aceste condiții, arată că nu poate și refuză să pună concluzii pe fondul cauzei.
Inculpatul, arată că este mulțumit de prestația apărătorului ales și că nu dorește ca acesta să pună concluzii pe fondul cauzei. Mai arată că a formulat recurs întrucât nu s-a consemnat în încheiere tot ceea ce a solicitat iar transcrierea ședinței de judecată nu redă în totalitate cum s-au desfășurat dezbaterile.
Instanța, având în vedere că apărătorul ales a refuzat să pună concluzii, solicită apărătorului desemnat din oficiu să pună concluzii. De asemenea, constată că apărătorul ales, av. prin refuzul de asigura apărarea clientului său a încălcat Statutul profesiei de avocat, sens în care va sesiza Baroul sub acest aspect.
Inculpatul, refuză să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a se comunica CD-ul cu transcrierea ședinței de judecată de la Tribunalul Bistrița N.
Instanța, pune în vedere inculpatului că sub acest aspect s-a pronunțat în sensul respingerii cererii și îl întreabă dacă dorește să-și angajeze apărător ales, altul decât av..
Inculpatul arată că dorește să-și angajeze apărător ales, altul decât av..
Reprezentantul Parchetului apreciază că sunt aplicabile în cauză disp.art.171 alin.4/1 pr.pen. inculpatul, prin cererea formulată, încercând doar să abuzeze și să tergiverseze cauza.
Apărătorul inculpatului, consideră că, chiar dacă s-ar acorda un termen pentru angajare de apărător ales, noul avocat nu ar avea elemente suplimentare față de cele existente cu mențiunea că lasă la aprecierea instanței această cerere.
Instanța, deliberând, respinge cererea de amânare formulată de inculpatul în vederea angajării unui apărător ales apreciind că inculpatul își exercită dreptul la apărare cu rea credință și acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului, apărătorului desemnat din oficiu.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate iarîn subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, inculpatul beneficiază de cea mai bună situație din dosar, tocmai de aceea i-au fost reținute disp.art.16 din Legea 143/2000. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a colaborat cu organele de cercetare penală, este arestat de două luni, se află la prima confruntare cu legea penală, este student și a recunoscut fapta. Referitor la temeiul reținut, cel prev.de art.148 lit.f pr.pen. chiar dacă prima teză referitoare la limitele de pedeapsă este îndeplinit, cea de-a doua teză a acestui articol nu se justifică iar alte temeiuri noi nu au apărut, considerând că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică dacă ar fi cercetat în stare de libertate. În ceea ce privește cererea subsidiară, instanța are la dispoziție să-i pună inculpatului obligații pe care, dacă nu le va respecta, se va putea lua oricând măsura rearestării. Mai mult, în libertate, inculpatul s-ar putea înscrie la un centru antidrog. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a încheierii penale pronunțată de Tribunalul Bistrița N. Apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică Măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, fiind întrunite în cauză disp.art.143 pr.pen. fiind incident și temeiul arestării prev. de art.148 lit.f pr.pen. raportat la modul de operare, modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, fiind necesară folosirea unui investigator sub acoperire, cantitatea de droguri în creștere oferite spre vânzare într-un timp scurt. Critica apărării în sensul că hotărârea instanței de fond este nemotivată este nefondată întrucât din considerentele acesteia rezultă că instanța a examinat toate aspectele atunci când a pronunțat soluția în cauză. Cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul inculpatului, în completarea concluziilor anterioare arată că în cauză mai sunt cercetați și alți inculpați care se află în stare de libertate astfel că pentru egalitate de tratament se impune revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea și a inculpatului în stare de libertate.
Instanța aduce la cunoștință apărătorului că în prezenta cauză nu există alți inculpați cercetați în stare de libertate, apărătorul revenind asupra susținerii.
Apărătorul inculpatului, arată că reprezentantul Parchetului a făcut referire la temeiul prev.de art.148 lit.f pr.pen. însă singurele acte sunt cele solicitate de investigatorul sub acoperire și nu s-a putut dovedi vreun act de trafic de droguri, singurul beneficiar al traficului de droguri fiind investigatorul sub acoperire. Solicită a se avea în vedere disp.art.136 pr.pen. care prevăd că măsura arestării poate fi luată și nu că se impune luarea acesteia.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că se va prezenta la fiecare solicitare a instanței.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din data de 25 februarie 2009 Tribunalului Bistrița -N s-a menținut în baza art.3001pr.pen starea de arest a inculpaților, și .
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin rechizitoriul nr.78D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița N au fost trimiși în judecată inculpatul pentru comiterea în concurs real prev.de art.33 lit.a pen. a infracțiunii prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. art.16 din Lg. nr. 143/2000 a infracțiunii prev.de art.3 alin. 1 din Lg. nr. 143/2000, cu aplic. art.16 din Lg. nr.143/2000, a infracțiunii prev.de art.4 alin.1 din Lg. nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. 2.pen. și a infracțiunii prev.de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art. 41 al. 2.pen.; inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev.de art.2 alin.1 din Lg. nr.143/2000, art.41 alin.2 pen. și a celei prev. de art.26 pen. rap.la art.3 alin.1 din Lg. nr.143/2000, art.41 al.2 pen.; inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Lg. nr. 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 pen. art.16 din Lg. nr.143/2000; inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.2 alin.1 din Lg. nr. 143/2000, art.41 al.2 pen. și cea prev. de art.4 alin.1 din Lg. nr. 143/2000.
Prin actul de sesizare în sarcina celor patru inculpați s-a reținut în esență că la data de 9 decembrie 2008 inculpatul a vândut investigatorului sub acoperire " " cantitatea de 5,1 grame rezină de canabis. Această cantitate de drog a fost primită de inculpatul de la inculpatul care la rândul său o avea de la inculpatul. La data de 12 decembrie 2008 inculpatul a oferit aceluiași investigator sub acoperire cantitatea de 97 grame rezină de canabis pentru care acesta a plătit suma de 5000 lei. Cantitatea de rezină de canabis a fost primită în ziua anterioară de inculpatul de la inculpatul care o avea de la inculpatul și care la rândul său o primise de la inculpatul.
La jumătatea lunii decembrie 2008, la solicitarea inculpatului, coinculpatul a trimis suma de 3600 Euro unei persoane din Spania, care în data de 21 decembrie 2008 trimis în țară un colet conținând între altele un număr de 80 de bile de hașiș, care a fost ridicat de de la transportator, autocarul aparținând SC" "SRL B, unde era șofer. Cele 80 de bile de hașiș au fost inițial la locuința inculpatului, unde acesta s-a deplasat împreună cu inculpatul. Aici inculpatul și-a reținut 2 bile, iar restul au fost înmânate inculpatului. Pe data de 29 decembrie 2008 inculpatul a predat drogurile primite de la inculpatului spre a le valorifica. Acesta din urmă, împreună cu inculpatul au oferit spre vânzare aproximativ 80 bile de hașiș investigatorului sub acoperire, de la care cei doi au primit suma de 8000 Euro.
Referitor la inculpatul se mai reține în actul de sesizare că începând cu luna octombrie 2008, până la data de 13 ianuarie 2009 condus în mai multe rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale autoturismul pe care îl deține( nr. de înmatriculare -) deși nu avea permis de conducere auto pentru nici una dintre categoriile prevăzute de lege.
În fine, în sarcina inculpaților și se mai reține că în mai multe rânduri în baza aceleiași rezoluții infracționale, au deținut droguri de risc respectiv rezină de canabis pentru consum propriu.
Față de inculpați a fost pusă în mișcare acțiune a penală prin Ordonanța procurorului din 30.12.2008 ( 65-66 și 91-92) în cazul inculpaților și, iar față de coinculpații și (108-109 și 159 - 160) prin Ordonanța din data de 13.01.2009.
Ulterior, prin încheierea penală nr.76/CC/30.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul penal nr- s-a dispus arestarea preventivă pe timp de 29 de zile a inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev.de art.2 alin.1 din Lg. nr.143/2000 cu aplic. art.41 al.2 pen. în esență reținându-se în sarcina acestora comiterea a două, respectiv trei acte materiale de oferire spre vânzare de droguri de risc, la datele de 9, 12 și 29 decembrie 2008.
Prin încheierea penală nr. l/CC/14.01.2009 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă pentru 29 de zile și inculpaților și, cercetați pentru infracțiuni de trafic de droguri de risc prev.de art.2 alin.1 din Lg. nr.143/2000, art. 41 al.2 pen. și pentru complicitate la infracțiunea prev.de art.3 alin.1 din același act normativ ( în cazul acestui din urmă inculpat).
Prin încheierea penală nr.8/CC/2009 din 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- s-a admis propunerea DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița N de prelungire a arestării preventive cu încă 30 de zile față de fiecare dintre cei patru inculpați, aceasta urmând să expire la data de 26 februarie 2009 ora 0,30 în cazul inculpaților și și la data de 13.03.2009, orele 14,45 în cazul inculpaților și.
Recursurile declarate de inculpați împotriva încheierilor de luare și apoi de prelungire a măsurii arestării preventive au fost respinse.
Instanțele care au dispus luarea și prelungirea măsurii arestării preventive au reținut faptul că sunt întrunite cerințele art.143 pr.pen. în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați și au apreciat totodată că sunt incidente dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală. În concret, s-a avut în vedere că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva disp.art. 3001Cod procedură penală instanța a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă și justifică în continuare privarea lor de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind îndeplinite cerințele art.136 pr.pen.
Cererea inculpaților de revocare a măsurii arestării preventive sau de înlocuire a acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate, a fost considerată nejustificată câtă vreme cerințele art.148 lit.f pr.pen. sunt îndeplinite cumulativ. Astfel, pedepsele prevăzute de lege pentru faptele deduse judecății sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect subzistă și rezultă cu prisosință din modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, pentru demascarea căreia a fost necesară folosirea unui investigator sub acoperire, dar și din reacția negativă ce ar putea fi generată în rândul societății civile prin împrejurarea că persoane acuzate de fapte grave sunt judecate în stare de libertate.
Împrejurarea că inculpații nu au antecedente penale, că au recunoscut faptele (cu excepția unuia dintre inculpați) și au colaborat cu organele judiciare pentru stabilirea adevărului, nu constituie argumente de natură să justifice prin ele însele cercetarea lor în stare de libertate, ci temeiuri legale care ar putea atrage reducerea pedepselor în situația în care în urma cercetării judecătorești vor fi găsiți vinovați de comiterea faptelor deduse judecății.
Așa fiind, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații, și și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării ei a menținut arestarea preventivă față de fiecare dintre cei patru inculpați.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs în termen legal inculpații și, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 5 martie 2009 inculpatul a solicitat în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind că încheierea atacată este nelegală și netemeinică, nefiind motivată. Consideră că era necesar să se facă referire la persoana inculpaților și la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta fiecare dintre inculpați. Activitatea infracțională a fost sistată încă din momentul arestării primilor doi inculpați, astfel că nu se poate susține o stăruință a activității infracțional și astfel nu subzistă pericolul pentru ordinea publică. Inculpatul nu poate să impieteze buna desfășurare a procesului penal, instanța fiind deja sesizată. organului de urmărire penală a fost rapidă. iar reacția negativă a societății trebuie determinată de lăsarea în libertate nu de actul de justiție.
În aceeași ședință publică inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Se arată că în favoarea inculpatului au fost reținute disp.art.16 din Legea 143/2000, avându-se în vedere că a colaborat cu organele de cercetare penală, este arestat de două luni, se află la prima confruntare cu legea penală, este student și a recunoscut fapta. Referitor la temeiul de arestare prev.de art.148 lit.f pr.pen. se arată că deși prima teză referitoare la limitele de pedeapsă este îndeplinit, cea de-a doua teză a acestui articol nu se justifică iar alte temeiuri noi nu au apărut, considerând că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică dacă ar fi cercetat în stare de libertate. Referitor la cererea subsidiară se arată că instanța are posibilitatea de a impune inculpatului obligații pe care, dacă nu le va respecta, se va putea dispune rearestarea acestuia. Mai mult, în libertate, inculpatul s-ar putea înscrie la un centru antidrog.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursurile formulate de inculpații și sunt nefondate și le va respinge astfel pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză temeiurile care au determinat arestarea inculpaților recurenți subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate.
La dosarul cauzei există probe care fac rezonabilă presupunerea că inculpații recurenți și sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv trafic de droguri de risc în formă continuată prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 penal și complicitate la introducerea în țară a drogurilor de risc în formă continuată, prev.de art.26 pen. rap.la art.3 alin.1 di Lg.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 pen. pentru inculpatul și de trafic de droguri de risc în formă continuată prev.de art.2 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. - inculpatul.
Aceste probe sunt: procese-verbale de efectuare a unor acte premergătoare din datele de 9.12.2008 și 12.12.2008 - filele 6,12, rapoarte de constatare tehnico-științifică din data de 10.12.2008 referitor la cantitatea de 5,1 grame rezină de cannabis și din 16.12.2008 referitor la cantitatea de 94,1 grame rezină de cannabis, probe în care s-a evidențiat prezența tetrahidrocannabinolului, substanță psihotropă biosintetizată de planta de, declarațiile inculpatului - filele 45-52, ale inculpatului - filele 95-100, raportul de constatare tehnico-științifică din data de 30.12.2008 referitor la cantitățile de 539,2 grame rezină de cannabis și de 52,8 grame rezină de cannabis, probe în care s-a evidențiat prezența tetrahidrocannabinolului, substanță psihotropă biosintetizată de planta de, declarațiile inculpatului - filele 147-152, ale învinuitului - filele 169-173, scrisoarea primită de inculpatul în arest de la Videa - filele 214-217, declarațiile martorilor A - fila 219, - fila 229, declarațiile inculpatului - filele 312-314.
Faptele pentru care sunt trimiși în judecată inculpații recurenți sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate continuă să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, rezultat din împrejurările concrete în care se pare că au fost concepute și puse în aplicare acțiunile de traficare a drogurilor, cantitățile mari de droguri care se presupune că au fost traficate, modul organizat în care s-ar fi desfășurat activitatea infracțională, precum și din împrejurarea că inculpații nu fac dovada că dispun de venituri licite care să le asigure subzistența, existând astfel pericolul continuării acțiunilor ilegale.
Apărătorul inculpatului a susținut că este greșit a se reține în cauză ca și justificare a existenței pericolul concret pentru ordinea publică rezonanța socială negativă a faptelor inculpatului.
Curtea reține că opinia publică nu realizează actul de justiție, dar că nu se poate ignora reacția acesteia la deciziile organelor judiciare, atât timp cât însuși scopul procesului penal este acela al respectării ordinii de drept, opinia publică fiind tocmai unitatea de măsură a respectării ordinii de drept, astfel încât atitudinile, reacțiile acesteia, particularizate, de la caz la caz, trebuie avute în vedere.
motivelor plauzibile de a bănui că persoana arestată este autoarea faptei pentru care cercetată reprezintă o condiție sine qua non de regularitate amențineriidetenției.
Este adevărat că după un anumit timp simpla existență a acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă, fiind necesar a se cerceta dacă autoritățile au depus diligențe particulare în derularea procedurii.
Măsura arestării inculpatului recurent a fost luată la data de 30.12.2008, iar arestarea inculpatului recurent s-a dispus la data de 14.01.2009.
Ancheta penală s-a finalizat prin întocmirea rechizitoriului și trimiterea în judecată a inculpaților la sfârșitul lunii februarie 2009.
Se poate astfel concluziona că a existat o diligență deosebită a autorităților pentru finalizarea anchetei și aducerea inculpaților în fața instanței de judecată și că perioada scurtă trecută de la luarea măsurii arestării inculpaților nu a fost de natură a diminua pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea acestora în libertate.
Critica apărării în sensul că hotărârea instanței de fond este nemotivată este nefondată întrucât din considerentele acesteia rezultă că instanța a examinat aspectele esențiale pentru adoptarea soluției, o motivare sumară nefiind echivalentă cu lipsa acesteia atunci când sunt surprinse elementele principale care interesează cauza.
În decizia nr.27 din 24 ianuarie 2005 ICCJ, completul de 9 judecători, s-a arătat că o motivare lapidară nu echivalează cu lipsa motivării cerută de art. 3859alin.1 pct.9 din pr.pen.
Referitor la susținerea apărătorului ales al inculpatului că instanța de fond nu ar fi respectat dreptul acestuia la apărare, cauza fiind soluționată în prezența unui apărător din oficiu, cu toate că inculpatul ar fi învederat instanței că dorește să fie prezent apărătorul său ales, curtea reține că această susținere nu a fost dovedită.
Din transcrierea înregistrării ședinței de judecată nu rezultă că inculpatul ar fi cerut instanței ca dezbaterea cauzei să aibă loc în prezența apărătorului său ales.
Apărătorul ales al inculpatului, care a fost prezent la dezbaterea cauzei la prima instanță a precizat că cele consemnate în transcriere comunicată instanței coincid cu cele desfășurate în sala de judecată.
Prin urmare, întrucât transcrierea audio din data de 25.02.2009 nu confirmă susținerile apărătorului ales al inculpatului și nu s-au prezentat alte indicii care să poate pune sub semnul întrebării corectitudinea transcrierii, ținând seama și de faptul că apărătorul ales al inculpatului a precizat că transcrierea este conformă cu cele petrecute în sala de judecată la data de 25.02.2009, curtea a respins solicitarea apărătorului inculpatului de disjungere a recursului declarat de acest inculpat în vederea solicitării de la Tribunalul Bistrița -N și a CD-urilor conținând înregistrarea ședinței de judecată.
Chiar dacă susținerea apărătorului ales al inculpatului în sensul că acesta a cerut a fi prezent apărătorul său ales cu ocazia verificării măsurii arestului conform art.3001pr.pen. s-ar fi dovedit reală, curtea reține că dreptul acestuia la apărare prin soluționarea cauzei în prezența apărătorului din oficiu nu a fost încălcat.
Fără a nega importanța relației dintre avocat și client, curtea reține că dreptul persoanei acuzate de a fi asistat de un apărător ales de el nu are caracter absolut și că revine instanței de judecată rolul de a decide dacă și în ce condiții interesele bunei administrări a justiției impun numirea unui apărător din oficiu pentru a apăra acuzatul.
În speță procedura prevăzută de art.3001pr.pen. - verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv după înregistrarea dosarului la instanță -este una care reclamă urgența, măsura arestării trebuind verificată înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Măsura arestării urma să expire la data de 26 februarie 2009 ora 0,30 în cazul inculpaților și și la data de 13.03.2009, orele 14,45 în cazul inculpaților și.
Inculpatul a fost asistat de apărător ales pe tot parcursul urmăririi penale, apărător care potrivit Statutului profesiei de avocat avea îndatorirea de a se interesa de cauză, de termenele fixate de instanță.
De asemenea avea obligația potrivit prevederilor Codului d e procedură penală de a-și asigura substituirea în situația în care nu se putea prezenta la termenul fixat.
Curtea constată că instanța de fond a fost îndreptățită a soluționa cauza cu apărător din oficiu, în vederea bunei administrări a justiției, având în vedere lipsa apărătorului ales al inculpatului și împrejurarea că pentru acest inculpat măsura arestului urma să expire la data de 26.02.2009.
Mai mult decât atât, inculpatul nu invocat în fața curții lipsa de diligență a apărătorului din oficiu, astfel că nu sunt elemente care să justifice concluzia că apărarea inculpatului nu ar fi fost una efectivă.
În sensul asigurării unei apărări efective prin avocat desemnat din oficiu ca urmare a lipsei apărătorului ales care nu și-a asigurat substituirea a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Vitan contra României.
Pentru considerentele prezentate, reținând că hotărârea atacată sete temeinică și legală, curtea va respinge conform art.38515pct.1 lit.b pr.pen. ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 3.11.1986 și, fiul lui și, născut la 26.05.1988, împotriva încheierii penale din 25 februarie 2009 Tribunalului Bistrița N.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. vor fi obligați inculpații și să plătească în favoarea statului suma de câte 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECI D
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 3.11.1986 și, fiul lui și, născut la 26.05.1988, împotriva încheierii penale din 25 februarie 2009 Tribunalului Bistrița N.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpații și să plătească în favoarea statului suma de câte 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 5 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./18.03.2009
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Monica Rodina Luminița Hanzer
