Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 145/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 145
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-au luat spre examinare recursurile formulate de inculpații, și, împotriva încheierii de ședință din 18 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații, și, în stare de arest preventiv, asistați de av., apărător desemnat din oficiu, inculpații și, în stare de arest preventiv, asistați de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
, inculpații arată că nu au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor de față.
-. pentru inculpații recurenți, și, solicită admiterea recursurilor și judecarea inculpaților în stare de judecată întrucât aceștia nu prezintă pericol pentru ordinea publică. La instanța de fond s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice dată inițial faptei prin rechizitoriu, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri. Consideră că nu se justifică menținerea stării de arest a inculpaților.
-. pentru inculpații și formulează concluzii de admitere a recursurilor și judecarea acestora în stare de libertate. Consideră că lăsarea în libertate a inculpaților nu ar împiedica judecata cauzei. De altfel inculpatul nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa iar până la pronunțarea unei hotărâri definitive, inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că încheierea recurată este legală și temeinică, încadrarea juridică este corectă, față de probatoriul administrat. Apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv subzistă, în cauză neintervenind modificări. Formulează concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul arată că regretă fapta săvârșită.
Inculpatul, lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul, lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul, având cuvântul lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul, având cuvântul lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Tribunalul Iași prin încheierea de ședință din 18 februarie 2010 pronunțată în dosarul nr-, în baza art. 160 ind. b raportat la art. 300 ind. 2 alin. 1 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, -, și, iar în baza art. 300 ind. 2 alin. 3 Cod procedură penală a menținut această măsură.
În baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală a respins cererile formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpații, și .
În pronunțarea acestei încheieri Tribunalul a reținut următoarele:
Măsura arestării preventive a inculpaților -, -, - și - este legală și temeinică, luarea și menținerea măsurii preventive de față răspunzând exigențelor art. 136 alin. 1 și 8 Cod proc. penală relative la scopul măsurii și la criteriile de individualizare ale acesteia, la temeiurile legale, așa cum sunt ele prev. de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, toate analizate prin prisma respectării disp. art. 23 din Constituția României și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, așa cum s-a reținut, măsura satisface exigențele bunei desfășurări a procesului penal, există probe și indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații -, -, - și - au comis fapte prevăzute de legea penală, fapte pedepsite de lege cu mai mult de 4 ani închisoare, de o gravitate sporită, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret și dovedit pentru ordinea publică.
La luarea măsurii arestării preventive, precum și cu ocazia menținerilor succesive au fost respectate toate dispozițiile legale incidente și toate garanțiile dreptului la apărare.
Analizând legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaților -, -, - și -, instanța reține că măsurile preventive au fost luate și menținute cu respectarea dispozițiilor legale incidente privind scopul și finalitatea măsurilor preventive, criteriile de individualizare, temeiurile concrete de fapt și de drept, pe baza probelor concrete din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele prevăzute de legea penală care fac obiectul inculpării, precum și faptul că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive dispuse prin încheierea din 27iulie 2009 Tribunalului Iași, precum și prin încheierile de ședință date în dosarul de față, menținute de instanța de control judiciar nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Sub aspectul cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă neprivativă de libertate prev. de art. 136 alin. 1 litera b Cod procedură penală Tribunalul Iașia reținut următoarele:
Potrivit art. 139 Cod procedură penală "măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea temeiurilor legale sau nu mai există nici un temei care să justifice menținerea măsurii, aceasta se revocă din oficiu la cerere."
Au susținut inculpații că de la data menținerii măsurii arestării preventive temeiurile care au justificat menținerea măsurii preventive s-au schimbat fundamental, că aceste temeiuri nici nu au existat anterior și că, față de amplul probatoriu administrat se poate concluziona că nu mai există actual nici un temei care să fondeze menținerea măsurii arestării preventive.
Au mai arătat inculpații, prin apărători, la fel ca și la termenele anterioare, că situația de fapt reținută prin rechizitoriu s-a schimbat fundamental, că răspunderea lor penală nu poate fi antrenată sub aspectul infracțiunii de tentativă de omor pentru care au fost trimiși în judecată, ci, cel mult sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 Cod penal, în cazul inculpaților și sau vătămare corporală gravă prev. de art. 182 Cod penal, în cazul celorlalți inculpați, care și-au afirmat, în parte și nevinovăția.
Potrivit dispozițiilor art. 160 indice b aliniatul 3 Cod procedură penală "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată menținerea măsurii arestării preventive."
Rezultă din textul citat că, pornind la analiza temeiurilor arestării, în succesiunea lor normală, instanța verifică situația de fapt, probele și indiciile temeinice, necesitatea, oportunitatea aplicării măsurii preventive, menținerea situației care determinat individualizarea unei anumite măsuri și stabilește dacă o măsură preventivă restrictivă de libertate este suficientă ori se impune măsura excepțională a arestării preventive.
Scopul măsurii arestării preventive rezultă din analiza dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală:
"In cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiune pe viata sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una dintre masurile preventive ".
Tribunalul a reținut că atât la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, cât și la menținerea acesteia, s-a avut în vedere scopul prevăzut de lege.Scopul bunei desfășurări a procesului are o sferă largă de cuprindere și se referă la ansamblul tuturor normelor și condițiilor procedurale fixate de legiuitor pentru înfăptuirea justiției, pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice și precum și la respectarea deplină a dispozițiilor primului articol al Codului d e procedură penală în vigoare "procesul penal are drept scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savirsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum si la educarea cetățenilor in spiritul respectării legilor."
Tribunalul a reținut că la luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților -, -, - și -, cât și în prezent, au fost avute în vedere atât necesitatea desfășurării procesului penal în condiții optime, în prezența inculpaților, fără suspiciunea că probele ar putea fi influențate ori aflarea adevărului periclitată prin mijloace ilicite, fără temerea că inculpații ar putea comite alte fapte prevăzute de legea penală în legătură cu cauza dedusă judecății și fără ca societatea, în ansamblul ei să aibă conștiința lipsei protecției optime a statului împotriva actelor de violență de extremă gravitate. Din actele dosarului, declarațiile părților vătămate și a martorilor, rezultă că presupusele fapte ale inculpaților au determinat un sentiment de indignare publică, de oroare în fața violenței nejustificate exercitate împotriva civililor și că și în prezent ecoul faptelor inculpaților nu s-a stins.
Administrarea probelor în cursul cercetării judecătorești nu justifică nici ideea stingerii ecoului social al presupuselor fapte fac obiectul actului de inculpare, nici ideea lipsei probelor și indiciilor temeinice privind comiterea faptelor și pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpaților o prezintă.
Din probatoriul administrat pe parcursul urmării penale și al cercetării judecătorești rezultăîn esență,că în că în noaptea de 25/26.07.2009, la ieșirea din discoteca de la Căminul Cultural din satul, numitul de 18 ani din satul, com Șcheia,jud.I a fost agresat. În urma loviturilor ce i-au fost aplicate cu pumnii și picioarele peste cap și corp, partea vătămată a suferit un hemoperitoneu prin ruptură de splină, traumatism cranio-cerebral și șoc hipovolemic, fiind transportat cu ambulanța la Spitalul "S " din I și operat în regim de urgența, loviturile aplicate punându-i în primejdie viața, de viața a acestuia fiind scăzută.
Din probele dosarului rezultă că datele și informațiile oferite de probatoriul administrat până în prezent în cauză conturează deplin și convingător împrejurarea că inculpații au fost implicați în comiterea unor activități ilicite ce atrag incidența legii penale, continuând să existe indicii temeinice și chiar probe certe în sensul art. 143 Cod procedură penală ce justifică bănuiala legitimă că aceștia ar fi comis faptele pentru care s-a dispus inițial arestarea lor preventivă, considerațiile referitoare la acest aspect din cuprinsul hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați menținându-și integral valabilitatea.
Fiind îndeplinită și condiția legală referitoare la cuantumul legal al pedepsei pentru infracțiunile pentru care sunt judecați inculpații, în conformitate cu prevederile art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în analiza subzistenței temeiurilor pentru menținerea arestării preventive este necesar a se verifica dacă lăsarea sa în libertate continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
Din această perspectivă, tribunalul a apreciat că pericolul pe care lăsarea inculpaților în libertate o prezintă este unul real și concret, bazat pe date de fapt, iar nu unul generic, nefundamentat și neprecizat, așa cum s-a susținut de către apărare.
Referitor la această cerință, tribunalul a apreciat că pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților -, -, - și - este încă unul cert și actual, și nu numai că rezultă din însăși natura și gravitatea deosebită a faptelor de care sunt aceștia bănuiți, dar este suficient demonstrat de ansamblul probator administrat până în acest stadiu procesual și care conturează împrejurările concrete în care se presupune că s-a derulat întreaga activitate infracțională - respectiv agresarea părții vătămate într-un loc public, de către toți cei cinci inculpați, în prezența altor persoane, aplicarea mai multor lovituri, la întâmplare, în diferite zone ale corpului - dar și alte elemente obiective de natură a reflecta pericolul social concret al lăsării lor în libertate, cum ar fi: natura și importanța deosebită a valorilor sociale ocrotite de legea penală și pretins lezate de inculpați; urmările efectiv produse asupra fizicului și, nu în ultimul rând, a psihicului părții vătămate, dar și cele care s-ar fi putut produce; impactul negativ puternic generat în comunitate de comiterea unor astfel de fapte.
În raport de toate aceste elemente extrase din mijloacele de probă administrate în cauză, s-a reținut că faptele bănuit comise de inculpații -, -, - și - au avut o rezonanță deosebită în societate, au produs o afectare a echilibrului social firesc, o stare de indignare și dezaprobare din partea membrilor comunității din care provin aceștia, precum și un sentiment de insecuritate socială, aspecte ce probează pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea lor în libertate și care continuă să legitimeze detenția preventivă a inculpaților.
În accepțiunea art. 139 Cod procedură penală modificarea temeiurilor presupune lipsirea lor de conținut și inaptitudinea lor de a mai constitui o bază legală pentru menținerea unei măsuri preventive conform art. 143 Cod procedură penală. Chiar dacă anumite elemente de fapt se pot modifica, esențială este existența în continuare a unor indicii probe și indicii temeinice în accepțiunea art. 68 indice 1 Cod procedură penală. Administrarea unei probe testimoniale ori modificarea unei depoziții, precum și formularea de către inculpați a unor cereri de schimbare a încadrării juridice, concomitent cu modificarea poziției lor procesuale sub aspectul unora dintre infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată nu echivalează cu dezavuarea deplină ori modificarea esențială a fundamentelor de fapt, atât timp cât din ansamblul actelor administrate, mai ales din declarațiile martorilor rezultă existența unor indicii temeinice că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare. Nu poate fi primită apărarea inculpaților în sensul lipsirii de conținut a temeiurilor arestării preventive, bazate doar pe analiza unora din probele administrate în cursul cercetării judecătorești. La aprecierea în concret a existenței condiției prev. de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a avut în vedere atât probatoriul administrat în cursul urmării penale, precum și în cursul cercetării judecătorești.
De asemenea, a fost respectată condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. f teza I Cod procedură penală, referitoare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați, condiție care este îndeplinită și cu privire la infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată..
În pofida parcurgerii unor etape procesuale noi, și a ivirii unor noi perspective și valențe asupra situației de fapt, temeiurile care fondează măsura arestării preventive nu s-au modificat substanțial și justifică privarea în continuare de libertate a inculpaților.
Tribunalul a reținut că aprecierea pericolului social existent prin lăsarea inculpatului în libertate are ca reper obiectiv necesitatea protecției societății și ocrotirea valorilor înscrise în art. 1.p Cod Penal, iar datele cauzei reprezintă elemente indicative în aprecierea raportului dintre dreptul individual la libertate și dreptul social la protecție.
Pericolul pentru ordinea publică trebuie apreciat și prin starea de neliniște, prin rezonanța faptei, prin sentimentul de insecuritate creat în rândul societății, generat de împrejurarea că persoane cercetate pentru fapte de acest gen, se află în stare de libertate și că la acest moment, la un interval atât de scurt de la comiterea faptelor, ecoul social negativ al faptelor comise, nu s-a estompat în timp, impunându-se intervenția fermă și cât mai apropiată de momentul săvârșirii faptelor a autorității.
Statul de drept presupune protejarea drepturilor și libertăților oricărei persoanei și asigurarea liniștii și climatului de securitate sociala. În condițiile în care legea penală intervine cu toată forța chiar atunci când siguranța unei singure persoane este pusă în pericol, cu atât mai mult aceeași forță trebuie angajată când ordinea socială, publică este periclitată prin acte violente, de anvergură, urmările sociale fiind resimțite nu numai de cei aflați în fața discotecii, dar și de membrii familiilor acestora, toți având așteptarea legitima a existenței unei protecții reale a forței publice.
Raportat la aceste considerente,tribunalul a apreciat că există temeiuri suficiente în aprecierea pericolului concret pentru ordinea publica, din perspectiva protectivă, temeiuri ce împiedică lăsarea inculpaților în stare de libertate, chiar dacă aceasta liberare ar fi supusă unor garanții procesuale.
În ceea ce privește caracterul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, instanța de fond a reținut că privarea de libertate a inculpaților pe o durată de 7 luni de zile, raportat la circumstanțele cauzei, la importanța valorilor pretins lezate, la consecințele presupuselor lor fapte, la ansamblul actelor procesuale și procedurale întocmite în cauză și la dificultatea administrării probatoriului, nu a depășit caracterul rezonabil, iar rezonanța socială a presupuselor fapte nu a dispărut.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile de față sunt nefondate.
Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu fiind bănuiți de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal.
În sarcina inculpaților s-a reținut, în esență, că, în noaptea de 25/26.07.2009, după ce au ieșit de la discoteca organizată la căminul cultural din satul și comuna, județul I, au lovit cu pumnii și picioarele pe partea vătămată, în vârstă de 18 ani, din satul -, comuna Șcheia, județul I, căreia i-au produs astfel leziuni deosebit de grave: un hemoperitoneu prin ruptură de splină, traumatism cranio-cerebral și șoc hipovolemic, sindrom confuzional post-traumatic, leziuni care au fost de natură să-i pună viața în primejdie. S-a subliniat că toți inculpații au acționat simultan, exercitând acte de violență asupra victimei, astfel încât acțiunea fiecăruia s-a completat cu acțiunea celorlalți, existând un deplin acord subiectiv, iar acțiunile lor reunite au anihilat total puterea de apărare a victimei, determinând producerea leziunilor grave; faptul că unul sau altul dintre inculpați a avut o contribuție mai mare în exercitarea violențelor, este lipsit de relevanță sub aspectul calității de coautor al fiecăruia.
Din probele existente la dosar rezultă că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate.
Infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este aceeași i pentru care s-a luat măsura arestării preventive, neschimbându-se temeiurile care au stata la baza luării acestei măsuri, în sensul că pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce țin de persoana inculpaților, după cum se susține în prezenta cale de atac, ci și date referitoare la faptă pentru care au fost trimiși în judecată.
De asemenea, Curtea reține că existența și permanența unor indicii grave de vinovăție constituie conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie" iar măsura mențineri arestării este conformă scopului instituit prin art. 5 al Convenției.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. cod procedură penală recursurile declarate de inculpații și vor fi respinse ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și, împotriva încheierii de ședință din 18 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 180 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. M - 2 exemplare
08 martie 2010
Judecător fond -
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Maria Cenușă, Gabriela Scripcariu
