Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1464/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2393/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1464
Ședința publică de la 20 OCTOMBRIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 30 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu.
S-a prezentat în instanță domnul interpret de limbă persană.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul inculpat, prin apărătorul din oficiu solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere privind starea precară de sănătate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune probei cu înscrisuri.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri, apreciindu-o necesară soluționării cauzei, sens în care recurentul inculpat depune la dosar un set de acte medicale prin care atestă că a suferit un infarct miocardic în penitenciar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că cel pe care îl apără nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, nu a vândut și nici nu a cumpărat droguri, astfel că până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare poate fi cercetat în libertate, fără a impieta buna desfășurare a procesului penal. Mai arată că inculpatul, de curând, a suferit un infarct miocardic, are un domiciliu stabil, este căsătorit cu trei copii minori în întreținere, are o afacere din care obține venituri licite, astfel că lăsat în libertate nu prezintă pericol pentru societate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că încheierea de ședință este legală și temeinică, întrucât, pe de o parte, există indicii temeinice și probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, sens în care solicită a se avea în vedere procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, iar, pe de altă parte, cercetarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din natura și gravitatea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, amploarea și frecvența acestui fenomen infracțional, care pune în pericol sănătatea publică, modul elaborat în care a acționat inculpatul - prin cooptarea și altor persoane în vederea transportării substanțelor stupefiante, dar si circumstanțele personale ale acestuia - care a săvârșit prezenta faptă în stare de recidivă postcondamnatorie - anterior fiind condamnat pentru infracțiuni similare, astfel că pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului formulat de inculpat.
Recurentul inculpat, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA
Prin rechizitoriul nr. 132/D/P/2008 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și complicitate la trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, ambele în formă continuată, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal 26 rap. la art.3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal
S-a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și complicitate la trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, ambele în formă continuată, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal art.26 rap.Cod Penal la art.3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art. 37 lit.a și Cod Penal art.33 lit.a Cod Penal
În fapt, s-a reținut că inculpatul, la datele de 30.10.2008 și 25.11.2008, a ajutat-o pe inculpata să introducă pe teritoriul României, prin Punctul de Control al Frontierei G, două cantități de circa un kilogram de heroină fiecare - în total circa două kilograme de heroină - după care a primit aceste cantități de la inculpată, pe raza Municipiului B, a participat la operațiuni de vânzare, a transportat și a deținut fără drept în vederea vânzării și a intermediat vânzarea acestor cantități de heroină.
În aceste împrejurări, la data de 25.11.2008, inculpatul a fost prins în flagrant în timp ce, aflându-se împreună cu inculpata în B, deținea și transporta împreună cu aceasta cantitatea de circa 867 grame heroină, drogurile fiind ascunse în lenjeria de corp a inculpatei, care urma să le predea inculpatului în vederea valorificării.
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 239/UP/26.11.2008 emis de Tribunalul București Secția a II-a Penală, reținându-se a fi întrunite condițiile art. 143, art.148, lit. f Cod proc. pen. și art.149/1 Cod. proc.pen.
Tribunalul constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor art. 1491.C.P.P. și cu îndeplinirea cerințelor prev. de art. 143 rap. la art. 681.C.P.P. în sensul că există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, relevante în acest sens fiind probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală.
Tribunalul a reținut că și la acest moment procesual subzistă temeiurile prev. de art. 148 lit. f C.P.P. avute în vedere la data emiterii mandatelor de arestare preventivă, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege.
În ce privește pericolul social concret pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta inculpații, dacă aceștia ar fi lăsați în libertate, instanța a avut în vedere gravitatea pericolului social generic al infracțiunilor reținute în sarcina lor, natura și gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați, limitele de pedeapsă stabilite de legea specială, cantitatea mare de drog traficată, perseverența deosebită a activității infracționale concretizată în numărul mare de acte materiale ce compun ilicitul penal, fiind extinsă pe o perioadă lungă de timp, activitate ce a condus la câștigarea unei sume impresionante de bani în urma tranzacțiilor ilicite încheiate, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților.
S-a reținut că modalitatea concretă în care inculpații au săvârșit faptele cu privire la care instanța de judecată a fost sesizată denotă periculozitatea lor deosebită, gruparea infracțională având o ierarhie stabilită, întreaga activitate fiind concepută și dirijată de inculpații și, punând în contact inculpații, și cu furnizorii de heroină din Turcia, iar introducerea acestora în țară fiind făcută de inculpații și de inculpatul.
În privința inculpatului Tribunalul a avut în vedere împrejurarea că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior de instanțele din România pentru infracțiuni de același gen, precum și faptul că nu are ocupație.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a considerat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin și impun privarea în continuare de libertate a inculpatului, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, potrivit art. 136.C.P.P.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, cu motivarea că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, nu a vândut și nici nu a cumpărat droguri, astfel că până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare poate fi cercetat în libertate, fără a impieta bune desfășurare a procesului penal. Mai arată că, de curând, a suferit un infarct miocardic, are un domiciliu stabil, este căsătorit cu trei copii minori în întreținere, are o afacere din care obține venituri licite, astfel că lăsat în libertate nu prezintă pericol pentru societate.
Examinând hotărârea recurată, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și complicitate la trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, ambele în formă continuată, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal art.26 rap.Cod Penal la art.3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art. 37 lit.a și Cod Penal art.33 lit.a Cod Penal
În fapt, s-a reținut că la datele de 30.10.2008 și 25.11.2008, inculpata a introdus pe teritoriul României, prin punctul de control al trecerii frontierei G, a transportat, deținut fără drept în vederea vânzării, a participat la operațiuni de vânzare și a intermediat vânzarea a două cantități de circa un kilogram de heroină fiecare (în total circa două kilograme) predând aceste droguri de mare risc, pe raza Municipiului B, inculpatului și alții, membrii ai aceleiași rețele internaționale de narcotraficați.
În aceste împrejurări, la data de 25.11.2008 inculpata a fost prinsă în flagrant în timp ce, aflându-se împreună cu inculpatul în B, avea asupra sa cantitatea de 867 grame heroină, disimulată în lenjeria intimă, cantitate de heroină destinată inculpatului, căruia urma să i-o predea în vederea valorificării.
Probele administrate, până în acest moment, în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești conduc la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.68/1 Cod procedură penală.
Referitor la inculpatul indiciile și probele constau în: declarația inculpatei, procesele verbale de redare a interceptărilor telefonice, procesele verbale de supraveghere operativă, procesul verbal de prindere în flagrant, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta ar fi comis faptele pentru care este cercetat.
În ce privește susținerile apărătorului inculpatului, referitoare la lipsa indiciilor că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Inculpatul nu recunoaște comiterea faptelor, iar cu privire la întâlnirile sale cu coinculpata afirmă că a fost rugat de un prieten să o ajute cu cazarea.
Susținerile inculpatului sunt însă infirmate, la acest moment procesual, de probatoriul administrat în cauză, așa cum a fost expus anterior, respectiv de declarațiile inculpatei, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, precum și de transcrierile convorbirilor telefonice aflate la dosarul de urmărire penală.
Cu privire la îndeplinirea condițiilor prev. de art. 148 lit.f C.P.P. Curtea constată că inculpatul este cercetat pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În speță se constată că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitatea de săvârșire.
Astfel, inculpații au acționat pe o perioadă îndelungată, în mod organizat, inculpatul acționând în mod continuat, utilizând același mod de operare, prin intermedierea între inculpații și și furnizorii din Turcia și ajutorul acordat la introducerea repetată în România de cantități mari de heroină și de asemenea a fost depistat în flagrant împreună cu inculpata ce avea asupra sa 867 grame de heroină.
Curtea reține, totodată, că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior condamnat de instanțele din România tot pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 al.1 și 2 din Legea nr. 143/200, ceea ce denotă perseverență pe cale infracțională.
Astfel, prin 573/19.04.2005 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 861.Cod Penal, beneficiind de clemența instanței, care a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Referitor la starea de sănătate a inculpatului, Curtea constată că aceasta nu poate constitui, în sine, un temei pentru a se dispune punerea în libertate a inculpatului, în condițiile în care din înscrisurile medicale depuse la dosar rezultă că acesta a fost tratat în rețeaua Administrației Naționale a Penitenciarelor, fiind transferat din Penitenciarul Rahova în Penitenciarul Spital Jilava, și de asemenea a beneficiat de asistență medicală în sistemul public de sănătate, fiind internat în Spitalul Universitar de Urgență B în perioada 21.08.2009 - 24.08.2009.
Curtea observă totodată că recomandările medicului sunt în sensul supravegherii stării de sănătate a inculpatului la infirmeria penitenciarului, cu reevaluare la 6 luni sau la nevoie.
În situația în care administrația locului de deținere ar constata că inculpatul nu poate fi tratat în penitenciar, sunt aplicabile dispozițiile art. 1391.C.P.P. referitoare la posibilitatea tratamentului sub pază permanentă.
Curtea constată că temeiurile care au stat la baza arestării preventive se mențin, iar probele administrate până în prezent, în cursul urmăririi penale și al judecății, nu au relevat elemente noi, care să conducă la o soluție de punere în libertate a inculpatului.
Cât privește durata arestării preventive, de 11 luni, Curtea constată că aceasta nu a depășit un termen rezonabil, în raport de complexitatea cauzei, dată de numărul inculpaților, necesitatea administrării unui probatoriu amplu, natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
În temeiul art. 192 al.2 va C.P.P. obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limbă persană pentru 4 ore de activitate se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 192 al.2 obligă C.P.P. pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Onorariul interpretului de limbă persană pentru 4 ore de activitate prestate se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
escu
GREFIER
Red. RM
28.10.2009//3 ex.
Trib.. Secția
Jud.
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
