Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 147/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.147/R
Ședința publică din 13 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Aurel
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, G și B în prezent deținuți în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 29.02.2008, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns inculpata în stare de arest, asistată de avocat ales și inculpații G și B, ambii în stare de arest asistați de avocat, apărător ales cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat, arată că motivele de recurs sunt depuse la dosarul cauzei. Învederează că inculpatul B consideră că nu se mai menține măsura arestării preventive deoarece fiind audiat în faza de cercetare penală dat declarații ample, a recunoscut implicarea limitată în comiterea faptei și nu a semnat nici un document bancar sau financiar contabil și nu a avut cunoștință de disponibilul bancar existent în momentul plății.
Solicită să se aibă în vedere că este vorba de o persoană în vârstă de peste 54 de ani, nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, nu a căutat să obstrucționeze aflarea adevărului și nu ar mai exista motive temeinice care să zădărnicească aflarea adevărului. Temeiul juridic pentru motivele invocate îl reprezintă art. 3001al. 4.
C.P.P.În subsidiar solicită punerea în libertate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Pentru inculpatul G arată că a atacat încheierea Tribunalului Galați pentru o serie de motive.
Astfel, consideră că au încetat acele temeiuri care au contribuit la menținerea măsurii arestării preventive, cea mai elocventă dovadă constituind-o graba cu care organul de anchetă, care după aproximativ peste 6 luni de la data arestării inculpatului a încheiat urmărirea penală respectând prevederile art. 159 al.13 din C.P.P. privind nedepășirea termenului rezonabil al arestării. Dând dovadă de o operativitate ieșită din comun în ultimele două zile, până la împlinirea termenului rezonabil, s-a prezentat inculpatului materialul de urmărire penală, precum și celorlalți doi, în prezența apărătorilor aleși. Personal inculpatului i
s-au respins prin rezoluții motivate toate cererile formulate în apărarea sa
(confruntarea, audierea unor martori în apărare) și a fost întocmit și actul de inculpare care conține peste 60 de file.
Motivul pentru care consideră că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate este că în sarcina lui se reține în principal, o infracțiune contra patrimoniului. În faza de urmărire penală nu s-au administrat nici un fel de probe, cu toate că s-a solicitat permanent de către inculpat acest lucru. Organul de urmărire penală s-a mărginit numai la o adunare scriptică sumelor de bani declarate de cele 15 societăți, rezultând o pagubă de aproximativ 7 miliarde de lei. Înțelege să conteste această pagubă întrucât nu este vorba de un prejudiciu real și cert care să ducă la încadrarea faptei sub forma al. 5 din art. 215, deoarece cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală s- putut constata că un număr de două societăți cum ar fi SRL B care fost păgubită cu suma de 303.000.000 lei ROL, nu există nici un material probator în afara sesizării organului bancar. La fel se prezintă lucrurile și cu o altă societate aflată la poziția 16, pentru suma de 533.000.000 lei, ce ar reprezenta o livrare de mărfuri din 14.02.2006, în cauză nefiind nimeni audiat din partea firmei. În condițiile în care pentru toate celelalte firme s-a întocmit un proces-verbal de recunoaștere din grup, există declarațiile reprezentanților legali ai firmelor păgubite, există procese verbale de redare a convorbirilor ambientale, la aceste două societăți nu există absolut nimic.
Apreciază că este necesară administrarea în dosarul cauzei unui raport de expertiză contabilă, întocmirea unei note de constatare, a unei note de revizii nicidecum nu nevoie de o adunare matematică procurorului care a adunat ce a spus societatea și a rezultat 7 miliarde de lei vechi.
E necesar ca inculpatul să fie pus în stare de libertate să-și poată face apărările.
Arată că adevărații autori ai faptelor, care au și ei aceeași poziție juridică cu a inculpatului, zis și zis nu au fost deranjați cu nimic de organele de urmărire penală fiind în stare de libertate și plecați din țară. Acestea sunt persoanele care au semnat filele CEC, au încheiat contractele de vânzare a mărfii sau au întocmit notele de comandă. Inculpatul pe care-l apără nu a desfășurat nici un fel de activitate legată de bunul mers al firmei, nesemnând nici un act cu numele reprezentaților legali.
Într-o declarație, existentă la dosarul cauzei, arată că săptămânal primea de la sau de la inculpat anumite sume de bani, dar nu are nici un fel de calitate procesuală, nu s- început urmărirea penală împotriva dumnealui, nimic.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul este bolnav, are diabet zaharat și a fost internat la Spitalul Județean G chiar în timpul urmăririi penale și a urmat un tratament medicamentos. De asemenea este un infractor primar, având o bună conduită până la data arestării. Arată că arestarea este excepția, regula e starea de libertate.
Consideră că urmărirea penală este deficitară sub multe aspecte situație în care pe parcursul cercetării judecătorești se vor face cereri în apărare, rapoarte de expertiză, pentru că nu se poate stabili un prejudiciu cert, real care atrage o calificare juridică sub forma al.5 din art. 215.Cod Penal în baza unei simple adunări matematice a organului de procuratură.
Solicită să se aprecieze asupra motivelor de recurs formulate și să se dispună punerea în libertate. Dacă se poate, solicită să se dispună înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură -obligarea de a nu părăsi localitatea.
Avocat învederează că recursul vizează încheierea din 29.02.2008, încheiere în care instanța, după înregistrarea dosarului a verificat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive. Motivarea vizează un singur aspect prev. de art. 148 lit. f. Instanța constată că există indicii temeinice și în același timp constată că temeiul, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică există și persistă și motivează într-un fel sau altul acest pericol.
de legalitatea măsurii arestării preventive trebuie observat dacă elementele care au fost avute în vedere sunt administrate în mod corect. Arată că 6 sau 7 volume sunt interceptări de convorbiri telefonice.
Învederează că urmărirea penală în acest dosar începe în cursul lunii octombrie 2006, în condițiile în care în baza unei informații se prezintă cineva și spune că s- înființat firma, s-au făcut cesiuni de părți sociale și pe această firmă urmează să se dea "țăci".
Se dispune începerea urmării penale pentru art. 215 al. 4 la acel moment, în condițiile în care informația a fost dată și s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați. Inițial s-a scris un 5 și peste acel 5 se dă cu pixul și se scrie 4. În aceste condiții se solicită de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, autorizații pentru interceptări telefonice.
De la momentul arestării preventive a solicitat să se constate și să se verifice dacă autorizațiile au fost emise în mod corect, în condițiile în care potrivit textului de lege autorizațiile se emit pentru infracțiuni ca trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni contra siguranței naționale, spălare de bani etc. iar la sfârșit legiuitorul spune și alte infracțiuni grave.
Arată că art. 215 fără al.4 nu este o infracțiune gravă. Logic și normal nu se dau niciodată autorizații de interceptări telefonice de către Judecătoria Galați. Nu se știe pe ce bază s-a dat interceptarea de convorbiri telefonice. Dacă autorizațiile sunt secrete înseamnă că și rezultatul obținut de pe urma autorizațiilor este secret și transcrierea acestor convorbiri telefonice nu are ce să caute la dosar și ar trebui să fie înlăturată.
Din informațiile sale știe că autorizația a fost emisă pentru art. 215 al.5, absurd, dar se va constata aceasta când va fi în posesia încheierii motivate președintelui care a dat autorizarea în acel moment.
Se fac interceptări timp de două luni, noiembrie și decembrie 2006, perioadă în care se interceptează două telefoane mobile și telefoanele de la SC. Se vede că și ulterior discută cu părțile vătămate, se știe care sunt părțile vătămate, există și transcrierile facturilor și corespondenței care se poartă între societăți și, practic, se vede de acolo se vede întreaga desfășurare.
este faptul că deși se știa că se dau "țăci" vine marfa, se dă cecul, marfa pleacă. -i marfa, în condițiile în care toată operațiunea a fost supravegheată. Este o infracțiune lăsată să fie săvârșită. Din momentul în care a venit marfa, poliția nu mai face nimic. Este luat, dă o simplă declarație și spune el cam cum au stat lucrurile, vine și și spune "m-a pus, m-a pus G " și frapant la sfârșitul declarației dânsul spune: "Nu i-am văzut niciodată pe și G " și sunt lăsați să plece în condițiile în care ei erau "minorii de 14 ani care nu răspund penal".
După ce se termină cu firma în 2007, dosarul moare. Până în luna iunie 2007 inculpații nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică. În luna septembrie, declinându-se competența de la Parchetul Local la DIICOT -Biroul teritorial Galați, se începe urmărirea penală pentru art. 7 din Legea 39 și apare pericolul concret, creat din abstract și în aceste condiții sunt arestați cei doi inculpați și după 177 de zile de "muncă asiduă" se prezintă materialul de urmărire penală. După 177 de zile nu s-a făcut nimic în dosar. În momentul în care s-a dispus arestarea preventivă dosarul era în forma în care este și acum. E bătaie de joc într-un anumit fel. În momentul în care se emit file CEC, firma figurează că nu a achitat CEC-uri la x,y,zSe cunoșteau toate societățile. În momentul în care s-a declinat competența, stabilindu - se și acel prejudiciu de 6 miliarde 900, se știau toate societățile și prelungirile care s-au făcut au fost în. Abia când s-au făcut 150 de zile a fost găsit B și a fost arestat.
Părțile vătămate astăzi ar trebui să cheme ca părți responsabile civilmente Ministerul d e Interne sau Ministerul Public în condițiile în care infracțiunea fost săvârșită de așa manieră încât se știa ce marfă a venit, când a venit. Că a plecat marfa și nu s-a mai supravegheat depozitul unde a plecat este problema poliție. Se poate trage concluzia ca cineva din poliție să fi avut interes să plece marfa, sau a luat marfa cineva din poliție? Era posibil. Marfa trebuia sechestrată și dată la oameni și nu mai exista prejudiciu.
Subliniază faptul că din ianuarie 2007 până în septembrie 2007 pericolul concret nu a existat? Invocă cazul numitei care face numai denunțuri. Arată că în condițiile în care este începută urmărirea penală, aceasta mai face încă două firme, dă "țăci" și pe celelalte două firme, ajunge la un prejudiciu de 21 miliarde și în a 180- a zi este pusă în stare de libertate. Atunci, egalitatea părților nu este aceeași? Pentru 21 de miliarde cu patru firme și numai cu CEC-uri este liberă, iar de ce nu ar putea să fie liberă?
Mergând la discuțiile cu părțile vătămate, nu i-a recunoscut nimeni, pentru că ei nu au vorbit cu nimeni. a semnat, a negociat, a semnat CEC-urile, el a încheiat contracte. Cei care au săvârșit infracțiunea sunt și . Participația lui se va stabili după finalizarea materialului probator. S-au făcut de inculpată în faza de urmărire penală 8 cereri de probatorii, care au fost respinse.
Organul de urmărire penală trebuie să și administreze probe în apărare. Este o aberație juridică în condițiile în care inculpatul este arestat dar recunoașterile nu se fac din grup ci se fac după poze. Care e logica? Pentru ce mai este arestat?
Solicită să se constate că la momentul de față pericolul pentru ordinea publică nu se mai justifică și să se aplice legea în mod egal și echitabil pentru toți cetățenii. Dacă judecătorii de la B se confruntă cu dosare ca Română, vorbindu-se de milioane de euro, aici când se vorbește de șase miliarde lei parcă s-a văzut marele dosar. Dacă la B pentru două gr. de heroină se dă 181la Parchet, la noi pentru două gr. de heroină este trimis în judecată și se dă cu suspendare sau pușcărie. La înșelăciune pentru 800 de milioane se poate lua cu suspendare, dar la un miliard se dă deja pușcărie. Legea este practic, aceeași pe tot teritoriul României, dar dacă la B sunt 2 milioane de locuitori și faptele sunt mai diverse și prejudiciile mai mari, aceasta nu înseamnă că nu se aplică aceeași lege.
Solicită admiterea recursului, să se constate netemeinica încheierii din 29.02.2008 și în consecință să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursurile celor trei inculpați sunt nefondate. În mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că raportat la momentul procesual la care ne aflăm este justificată menținerea stării de arest a acestora prin coroborarea prevederilor art. 143.C.P.P. și 148 lit. f În C.P.P. mod corect s-a apreciat că raportat la modul organizat în care a fost planificată și s-a desfășurat activitatea infracțională și raportat la valoarea foarte mare a prejudiciului se impune cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv, în vederea înlăturării stării de teamă și de insecuritate care ar putea fi resimțită în rândul opiniei publice la ideea că fapte de o asemenea gravitate sunt cercetate cu inculpații în stare de libertate. În opinia sa, în contextul în care chiar legiuitorul a apreciat că o valoare de peste 5 miliarde reprezintă consecință deosebit de gravă, ar fi absurd ca instanța de judecată să considere că prejudiciul din prezenta cauză nu are această trăsătură care să justifice printre altele, în sensul art. 148 lit. C.P.P. cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv.
În ceea ce privește convorbirile telefonice, care au fost înregistrate în cauza, s-au făcut discuții în mod repetat cu ocazia soluționării celorlalte recursuri, și în condițiile în care în mod evident interceptările s-au realizat în baza unei autorizații date de judecătorie la un moment la care nici măcar procurorul nu putea anticipa valoarea finală a prejudiciului cauzat prin comiterea infracțiunii continuate care era cercetată la acel moment, este evident că nu avea cum să se dispună autorizarea pentru o infracțiune care nu era de competența judecătoriei și cu privire la care nu era nici măcar nu existau indicii certe la acel moment.
S-a invocat și faptul că se impune în cauză administrarea de probe care necesită timp și în consecință nu se poate vorbi de un termen rezonabil al măsurii arestării preventive. În mod cert termenul rezonabil se apreciază funcție de momentul la care se poartă aceste discuții și nu în raport de un moment viitor, la care instanța va aprecia în raport de stadiul procesual și actele ce mai trebuie îndeplinite în viitor la un moment dat, dacă se mai impune sau nu menținerea acestei măsuri, dar în mod cert raportat la stadiul procesual în care ne aflăm când instanța nici măcar nu a verificat dacă este legal sesizată, procedând în mod corect la menținerea măsurii arestării preventive.
Solicită respingerea recursurilor declarate ca nefondate.
Inculpata precizează că a citit acel rechizitoriu și pare un scenariu de film cu, referitor la acele convorbiri telefonice. Nu contestă acele convorbiri, dar solicită să se observe că de la acel număr de telefon nu a fost interceptată nici o relație privind. Se refereau la afaceri legate de societatea lui G. Arată că și dacă ar fi, nu există nici o convorbire între acea și părțile vătămate. Toate probele solicitate în apărare i-au fost respinse cu o motivație interpretabilă, în sensul că procurorul a respins acele probe în condițiile în care, spune procurorul " fapta este dovedită". Cu alte cuvinte, în opinia sa a fost deja condamnată și instanța nu mai are nici un rol. Solicită a se vedea pag. 64 din rechizitoriu, unde procurorul face referire la un memoriu gen denunț unde dă relații despre persoanele care au achiziționat marfa, dar nu precizează și sub ce formă i-a fost luat acel denunț. Acest denunț face motivul unei plângeri (depune dovada la dosar).Dorește să fie pedepsiți cei care au făcut abuz asupra dumneaei și a familie sale. i-a fost dictat de ei, nu au spus motivul real pentru care este în această situație și ce au urmărit de fapt. Precizează că făcut o cerere în acest sens și la CEDO.
Solicită să se constate că nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică, mai ales că este foarte bolnavă.
Inculpatul G, în ultimul cuvânt arată că nu i s-a luat nici o declarație, totul este în. Pentru fapta sa are o încadrare de 10-20. Colegul său de cameră pentru omor are încadrare tot de 10-20. Nu are antecedente penale, nu are cazier, nu a omorât nici o în viața sa.
Inculpatul B solicită să se aibă în vedere că a recunoscut că și-a dat un nume fals, pentru că nu avea buletin iar i-a spus că e mai bine să-și dea alt nume și, de asemenea, a recunoscut că a fost angajat în firma respectivă, lăsând la aprecierea instanței.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr.11/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, Biroul teritorial Galați, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:
pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 7 din Legea nr. 39/2003;
- art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a Cod penal;
G pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal;
- art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
B pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal;
- art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În fapt, prin rechizitoriu, în sarcina inculpaților, G și B s - a reținut că, în perioada noiembrie 2006 - ianuarie 2007, împreună cu învinuitul au constituit un grup infracțional organizat, grup la care au aderat și alte persoane și, cu ocazia încheierii și derulării unor contracte comerciale de achiziționare de mărfuri, prin folosire de nume și calități mincinoase și folosire de file CEC fără acoperire, au indus în eroare pe reprezentanții legali ai unui număr de 13 societăți comerciale, cauzându-le un prejudiciu 693.112,90 lei.
Cauza a fost înaintată spre competentă soluționare Tribunalului Galați la data de 28.02.2008 și formează obiectul dosarului nr-.
La termenul din 29.02.2008, procedând conform dispozițiilor art. 3001Cod proc. penală, instanța a constatat că măsura arestării preventive a celor 3 inculpați este legală și, prin încheierea de ședință nr- din 29.02.2008, a dispus menținerea acesteia.
Prin aceeași încheiere de ședință, s-au respins ca nefondate cererile prin care inculpații și B au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a celor trei inculpați a fost luată cu respectarea condițiilor impuse de art. 143 și 148 lit. f Cod proc. penală deoarece, din probele administrate în cauză, rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, pentru ambele infracțiuni pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și, datorită modului și împrejurărilor concrete în care inculpații au săvârșit faptele, a numărului mare de acte materiale, a valorii mari a prejudiciului cauzat dar și a sentimentului de neîncredere pe care astfel de fapte îl creează asupra persoanelor care desfășoară activități comerciale, lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii de ședință nr- a Tribunalului Galați au declarat recurs, în termen legal, inculpații, G și B, criticând-o pe motive de netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului au susținut că măsura arestării preventive este nelegală și că în prezent nu se mai impune menținerea acesteia, invocând următoarele aspecte: - Organele de urmărire penală s-au grăbit și au finalizat urmărirea penală doar cu trei zile înainte ca măsura arestării preventive să expire, respingându-le toate probele propuse în apărare;
- Valoarea prejudiciului nu este certă și a fost stabilită doar pe baza unui calcul aritmetic, fără să fie audiați reprezentanții legali ai părților vătămate și fără să se efectueze o expertiză contabilă;
- autori ai faptelor sunt numiții și care au fost lăsați în stare de libertate și au părăsit țara;
- Existența faptelor a fost dovedită numai pe baza unor convorbiri telefonice pentru interceptarea cărora autorizarea a fost dată de Judecătoria Galați;
- Aceste interceptări au fost efectuate după ce organele de poliție fuseseră informate că urmează să se dea "țăci" și că organele de urmărire penală sunt vinovate de săvârșirea acestor fapte deoarece nu au luat nici o măsură pentru recuperarea mărfurilor.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpații, G și B se constată că prima instanță, în mod corect, față de probele administrate în cauză a reținut că măsura arestării preventive a celor trei inculpați este legală și se impune menținerea acesteia.
Astfel, din declarațiile date de reprezentanții legali ai celor 13 societăți comerciale, din copiile facturilor emise de aceste societăți, copiile filelor CEC emise de SC SRL G, din relațiile furnizate de Bănci, din declarațiile martorilor audiați în cauză și chiar din declarațiile inculpaților rezultă cu certitudine că, în perioada noiembrie 2006 - ianuarie 2007, împreună cu învinuitul au constituit un grup infracțional organizat, grup la care au aderat și alte persoane și, cu ocazia încheierii și derulării unor contracte comerciale de achiziționare de mărfuri, prin folosire de nume și calități mincinoase și folosire de file CEC fără acoperire, au indus în eroare pe reprezentanții legali ai unui număr de 13 societăți comerciale, cauzându-le un prejudiciu 693.112,90 lei.
În cauză nu se poate reține că valoarea totală a prejudiciului nu a fost stabilită cu certitudine, atâta timp cât la dosar sunt depuse facturile emise de părțile vătămate, că mărfurile menționate în aceste facturi au fost preluate de SC SRL G, fără ca prețul acestora să fie plătit. Pentru aceleași considerente dar și față de declarațiile date de reprezentanții legali ai celor treisprezece părți vătămate și ale martorilor audiați în cauză nu se poate reține că existența faptelor a fost dovedită doar pe baza înregistrărilor convorbirilor telefonice.
Pentru ambele infracțiuni, pentru care inculpații sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și, datorită modului și împrejurărilor concrete în care inculpații au săvârșit faptele, a numărului mare de acte materiale, a valorii mari a prejudiciului cauzat dar și a sentimentului de neîncredere pe care astfel de fapte îl creează asupra persoanelor care desfășoară activități comerciale, lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Apărarea inculpaților, în sensul că nu au fost administrate toate probele pe care le-au solicitat, nu poate fi luată în considerare întrucât, aceștia au posibilitatea să solicite administrarea acestor probe cu ocazia judecării cauzei în fond.
De observat că inculpații au solicitat administrarea acestor probe cu puțin timp înainte de întocmirea rechizitoriului, în că prin administrarea acestora vor fi depășite cele 180 zile pentru care măsura arestării preventive poate fi dispusă în faza de urmărire penală.
Nici apărarea inculpaților în sensul că organele de urmărire nu au luat măsuri pentru identificarea și sechestrarea mărfurilor cumpărate nu poate fi luată în considerare atâta timp cât inculpații au refuzat în mod constant să indice societățile comerciale către care aceste produse au fost vândute.
Nu se poate reține că numiții și sunt principalii autori ai infracțiunilor și principalii beneficiari ai sumelor de bani obținute din vânzarea mărfurilor atâta timp cât, din probele administrate în cauză, rezultă că aceștia au acționat ca angajați ai SC SRL G, sub conducerea și coordonarea inculpaților și G. Sub acest aspect nu se poate reține că organele de urmărire penală nu au luat nici o măsură față de numiții și, atâta timp prin rechizitoriu față de aceștia cauza a fost disjunsă în vederea continuării cercetărilor.
Față de considerentele de mai sus, având în vedere și faptul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și nici nu s-au schimbat, văzând și dispozițiile art. 3851pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiica lui și, născută la 20.03.1961, în com. M, jud. G, domiciliată în G,-, -. 3), G (fiul lui și, născut la 15.06.1973, în mun. P, jud. P, domiciliat în G,-, -.3) și B (fiul lui și, născut la 31.01.1954 în G,-, -. 54, fără forme legale în G, str. - -, -.31) în prezent deținuți în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 29.02.2008, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
În baza disp. art. 192 al.2 pr.pen. obligă pe inculpați la plata a câte 60 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /17.03.2008
Tehnored. /2 ex./17.03.2008
Judecător fond - -
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Aurel
