Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 147/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.147
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 3: Daniel Dinu
Grefier: -a -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și al lui, născut la 14 mai 1983, fiul lui și al lui, născut la 23 martie 1980, fiul lui și al lui, născut la 10 iunie 1962 și, fiul lui și al lui, născut la 22 noiembrie 1969, în prezent toți aflați în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii din data de 12.02.2010 a Tribunalului Dâmbovița, în dosarul penal nr-, prin care în baza art.3002Cod procedură penală rap. la art.160 al.3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă față de aceștia.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați, aflați în stare de arest preventiv și asistați de apărător desemnat din oficiu de către Baroul Prahova, potrivit delegației de la dosar, avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin.7 Cod proc. penală, doamna avocat a luat legătura cu recurenții - inculpați, aflați în stare de arest preventiv, după care învederează instanței că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului, depune la dosar un set de acte medicale referitoare la recurentul.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul de asemenea arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea a luat act de susținerile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul art.38513Cod procedură penală a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurenții - inculpați, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive luată față de aceștia.
Instanța de fond a reținut în încheierea atacată că inculpatul este trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup de criminalitate organizată, ori dacă vorbim de un grup organizat atunci în mod obligatoriu toți membrii grupului trebuie să beneficieze de același tratament.
Față de faptul că alți inculpați, care de altfel au fost și beneficiarii acestei afaceri sunt judecați în stare de libertate, care de altfel este o stare de normalitate, solicită pentru egalitate de tratament și pentru un proces echitabil, punerea în libertate și a recurenților - inculpați prezenți astăzi în fața instanței de recurs, nu în ultimul rând având în vedere și împrejurarea că anterior trei coinculpați au fost puși în libertate tot de instanța de recurs.
Recurenții- inculpați sunt la dispoziția instanței de mai bine de 1 an, astfel că solicită instanței de control judiciar să dea dovadă de mai multă clemență și omenie și constatând că termenul rezonabil a fost depășit. recurentul - inculpat este o persoană diabetică, cu o boală de piele cronică care necesită tratament permanent și de specialitate.
Referitor la recurentul inculpat, precizează că acesta a suferit o intervenție chirurgicală, iar recuperarea acestuia nu poate fi garantată în rețeaua sanitară penitenciară din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Din punctul său de vedere, temeiurile inițiale care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în prezent nu mai subzistă, de asemenea nu există indicii că recurenții inculpați odată puși în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a recurenților, considerând că aceștia pot fi judecați și în stare de libertate.
În subsidiar, în situația în care instanța de control judiciar apreciază că se impune luarea unei măsuri preventive, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în temeiul disp. art. 139 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, încheierea tribunalului fiind legală și temeinică.
Se apreciază că în mod judicios, tribunalul a constata că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
La aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică, urmează să se aibă în vedere atât gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților cât și rezonanța socială deosebită a acestora precum și prejudiciul cauzat de către inculpați așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei. Mai mult decât atât trei dintre inculpați sunt recidiviști iar unul dintre ei este cunoscut cu antecedente penale.
Referitor la datele personale, invocate de inculpatul, acestea nu pot constitui suficiente temeiuri pentru a impune desfășurarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
În ceea ce privește termenul rezonabil invocat de către recurentul - inculpat prin apărătorul său Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că date fiind complexitatea cauzei, numărul mare de inculpați, volumul materialului probator, este justificată o durată mai mare a arestării preventive fără ca prin aceasta să se încalce dispozițiile Convenției.
Recurentul - inculpat personal având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, deoarece nu a avut cunoștință nici un moment că actele erau false, i s-a impus de către persoana la care lucra să facă respectivul credit, însă el personal nu a încasat nici un.
Recurentul - inculpat personal având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, deoarece din declarațiile martorilor audiați până în prezent nu rezultă că s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și nu există date certe că a săvârșit infracțiunea dedusă judecății.
Recurentul - inculpat personal având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate și ar fi recunoscător instanței de judecată, dacă ar fi pus în libertate având în vedere că la sfârșitul anului 2009 au fost puși în libertate trei dintre inculpații arestați în prezenta cauză.
Recurentul - inculpat, personal având ultimul cuvânt, de asemenea solicită judecarea sa în stare de libertate, la termenul de judecată când a fost menținută măsura arestării preventive față de el, se afla în Spital Penitenciar, unde a suferit o intervenție chirurgicală, în urma căreia i-au fost descoperite o serie de afecțiuni, pe care nu și le poate trata în rețeaua sanitară penitenciară.
Totodată precizează că a avut o atitudine sinceră încă de la momentul reținerii respectiv 23 septembrie 2008, iar pentru egalitate de tratament, față de inculpatul, care la acest moment este în stare de libertate, deși nu a recunoscut săvârșirea faptei, solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 12.02.2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, Secția penală, în dosarul nr-, în baza disp. art. 300/2 pr.penală rap.la art. 160/b alin.3 pr.penală și art. 23 alin.6 din Constituție, a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților:
-, fiul lui și, ns. la 10.06.1962, în localitatea V, județul D, cu ultimul domiciliu în mun. Pitești,-,.31,.3, județul A;
-, fiul lui și, ns. la data de 22.11.1969, în loc.Câmpulung, județul A domiciliat în com., sat V, județul D;
-, fiul lui și, ns. la data de 23.03.1980, în mun. Târgoviște, domiciliat în com., sat, județul A și,
-, fiul lui și, ns. la data de 14.05.1983, toți aflați în Penitenciarul Mărgineni, județul D, constatând că temeiurile care au determinat arestarea acestora și menținerea măsurii impun în continuare privarea lor de libertate.
Prin aceeași încheiere s-a dispus citarea părților vătămate, a martorilor și s-a dispus revenirea cu adresă la instituția abilitată în vederea efectuării expertizei criminalistice, precum și cu adresă la expertul contabil desemnat cu efectuarea expertizei financiar contabile.
S-a fixat un nou termen de judecată la data de 26.03.2010.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond pe rolul căreia se află cauza de față, în faza de cercetare judecătorească, a reținut că cei în cauză au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor astfel: inculpatul, pentru infracțiunile prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003; art. 26 cod penal rap. la art. 215 alin.1,2,3 și 5 cu aplic. art. 41 al.2; art. 290 cu aplic. art. 41 al.2;, pentru infracțiunile prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003; art. 215 al.1,2,3 și 5 cu aplic. art. 41 al.2; art. 26 cod penal rap. la art. 290 cu aplic. art. 41 al.2 și respectiv art. 291 cu aplic. art. 41 al.2;, pentru infracțiunile prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003; art. 26 rap. la art. 215 alin.1,2 și 3, cu aplic. art. 41 al.2 și respectiv, pentru infracțiunile prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003; art. 215 al.1,2,3 și 5 cu aplic. art. 41 al.2; art. 26 rap. la art. 290 cu aplic. art. 41 al.2 și art. 291 cu aplic. art. 41 al.2
Prin rechizitoriile nr.59/D/P/2009 și nr. 1/D/P/2009 al Ministerului - Public - - Biroul Teritorial Dâmbovița, s-a reținut că inculpații s-au constituit într-un grup infracțional organizat în scopul obținerii, în mod fraudulos, de autoturisme ", credite bancare, produse electronice și alte bunuri" prin inducerea în eroare a instituțiilor bancare în sensul că ar avea venituri și locuri de muncă, prin depunerea unor acte false, în lipsa cărora împrumuturile solicitate nu ar fi fost acordate și care atestau posibilitatea de restituire, inculpații beneficiind de sume mari de bani și de achiziționarea unor bunuri de valoare.
Cu ocazia cercetării judecătorești precum și din probele administrate pe parcursul urmăririi penale respectiv, din procesele verbale de percheziție domiciliară și informatică, procesele verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, a dosarelor de creditare, din procesele verbale de sesizare și constatare a infracțiunilor flagrante coroborate cu declarațiile inculpaților, instanța de fond a mai constatat că rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor în actul de sesizare și pentru care au fost trimiși în judecată.
Prima instanță a apreciat că și în prezent subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor patru inculpați și se impune în continuare privarea acestora de libertate, fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 143 și art. 148 lit.f pr.penală, existând indicii temeinice că aceștia au săvârșit faptele reținute în sarcina lor dar și împrejurarea că infracțiunile deduse judecății sunt sancționate cu pedepse mai mari de 4 ani iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordine a publică.
Motivează instanța că pericolul pentru ordinea publică nu se poate confunda cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, însă, aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Ca atare, sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
În fine, instanța a apreciat că nu se impune nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură prev. de art. 136 pr.penală așa cum au solicitat inculpații motiv pentru care cererile formulate în acest sens au fost apreciate ca neîntemeiate.
Împotriva încheierii au declarat recurs în termen legal inculpații, și, care prin apărător desemnat din oficiu, au susținut nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
S-a arătat faptul că nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților deoarece se încalcă principiul egalității de tratament întrucât în cauză participanți la infracțiunile deduse judecății mai sunt și alți inculpați care au fost lăsați în stare de libertate cum de altfel este și normal și ca atare și inculpații de față, ar trebui să beneficieze de același tratament.
Inculpații - recurenți sunt arestați preventiv de o perioadă îndelungată de peste un an, astfel că, solicită instanței de control judiciar să dea dovadă de mai multă clemență constatând că termenul rezonabil a fost depășit, unul din aceștia prezintă și afecțiuni medicale grave și are nevoie de un tratament medical de specialitate.
Se solicită astfel admiterea recursurilor, casarea în parte a încheierilor și pe fond revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acesteia măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 pr.penală.
Curtea verificând încheierea atacată, în raport de criticile invocate și a disp. art. 385/6 alin.3 pr.penală, precum și din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată că recursurile declarate de inculpații, și, sunt nefondate.
Soluția adoptată de instanța de fond, de menținere în continuare a măsurii privative de libertate a inculpaților recurenți este legală și temeinică.
Din probele administrate, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, în special declarațiile inculpaților, procesele verbale de percheziție domiciliară și informatică, procesele verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, a dosarelor de creditare, din procesul verbal de sesizare și constatare a infracțiunilor flagrante, rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanței.
În raport cu dispoz. art. 5 din și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a bănui că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Curtea constată că instanța de fond a dat o interpretare justă și o aplicare corespunzătoare acestor dispozițiuni, deoarece în speța de față ambele cerințe sunt îndeplinite, pe de o parte, față de probele deja administrate până în prezent iar pe de altă parte ținând seama de trecutul infracțional al inculpaților care relevă predispoziția acestora pentru încălcarea legii.
Mai mult inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, anterior a suferit mai multe condamnări, s-a sustras cercetărilor și a încercat să împiedice aflarea adevărului, punându-se de acord cu ceilalți inculpați în privința declarațiilor ce le vor da.
La rândul său inculpatul este recidivist, a suferit șapte condamnări și a încercat de asemenea să se sustragă cercetărilor și să încerce să devieze cursul normal al anchetei, același statut de recidivist avândul și inculpații și.
Ținând seama și de gravitatea faptelor săvârșite, valoarea prejudiciilor și de persoana făptuitorilor, nu se justifică revocarea măsurii arestării preventive a acestora sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea așa cum s-a solicitat, existând temerea că prin lăsarea acestora în libertate ar fi zădărnicită aflarea adevărului prin influențarea martorilor, experților sau sustragerea acestora de la judecată.
Pe cale de consecință, în raport de cele arătate mai sus, Curtea constată că recursurile declarate de inculpații, și, sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp.art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și al lui, născut la 14 mai 1983, fiul lui și al lui, născut la 23 martie 1980, fiul lui și al lui, născut la 10 iunie 1962 și, fiul lui și al lui, născut la 22 noiembrie 1969, în prezent toți aflați în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii din data de 12.02.2010 a Tribunalului Dâmbovița.
Obligă fiecare recurent la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
-a -
Red.
Tehnored.
11 ex./17.02.2010
nr- Tribunalul Dâmbovița
a
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru, Daniel Dinu
