Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1477/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 9561/2/2009
2403/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1477
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de către recurentul-inculpart împotriva Încheieri de ședință din data de 06.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest, asistat de apărător ales, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul din oficiu solicită a se lua act de faptul că delegația de asistență juridică pentru recurentul-inculpat și solicită pronunțarea cu privire la onorariul parțial.
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales, al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheieri de ședință din data de 06.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, în dosarul nr-, casarea încheierii și judecarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că nu există date că inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică, sau că ar putea influența în vreun fel bunul mers al cercetării judecătorești.
Cu privire la declarațiile martorilor date în cauză arată că acestea nu au nicio legătură cu inculpatul.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, regretând fapta, astfel că pus în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică; de asemenea, inculpatul lucra în Germania cu contract de muncă, are o vârstă fragedă și provine dintr-o familie organizată.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar solicită în temeiul art. 139 Cod de Procedură penală înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului formulat de către recurentul-inculpat ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond în conformitate cu art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod de Procedură penală, instanța în mod corect apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, impunând în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpatului având în vedere că inculpatul a profitat de faptul că lucra în Germania și introducea pe teritoriul României cantitățile de canabis, fiind prins în flagrant.
De asemenea, raportat la termenul rezonabil, la complexitatea cauzei și la stadiul procesual legal, reprezentanta Parchetului apreciază că soluția instanței este legală și temeinică, pronunțată în conformitate cu dispozițiile legale, neîncălcând prevederile CEDO. Prin urmare solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, judecarea în stare de libertate, arătând că regretă fapta săvârșită.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în baza art.3002Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și, menținând starea de arest a acestora.
Prin aceeași încheiere, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații, și, precum și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că materialul probator administrat în cauză furnizează suficiente indicii temeinice în sensul art.143 alin.3 Cod procedură penală privind participarea inculpaților la săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, iar în raport de gradul crescut de pericol social ce caracterizează infracțiunea de trafic de droguri, amploarea și consecințele negative ale acestui gen de fapte asupra sănătății publice și circumstanțele personale ale inculpaților, s-a apreciat că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, cercetarea inculpaților în stare de libertate fiind de natură să creeze insecuritate în rândul colectivității.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei menținerii a stării de arest.
În motivarea orală a recursului, inculpatul arată - în esență - că având în vedere datele sale personale, lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu sub toate aspectele cauzei, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată sub acuzația de deținere de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 și respectiv, transportul și introducerea pe teritoriul României de astfel de substanțe - prevăzută de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că la data de 21 martie 2009 fost prins în flagrant, deținând cantitatea de aproximativ 5 kg cannabis, drog pe care l-a deținut, transportat și introdus fără drept pe teritoriul României.
Punerea sub acuzare a inculpatului a avut loc în contextul unei ample acțiuni de monitorizare desfășurată de organele de poliție specializate în combaterea traficului de droguri, investigațiile efectuate conducând la identificarea mai multor persoane cu privire la care existau informații că trafichează droguri de mare risc.
Este adevărat că ancheta penală nu a stabilit implicarea inculpatului în activitățile grupului infracțional organizat, acuzațiile formulate împotriva sa având la bază exclusiv operațiunile reținute.
Având în vedere contextul în care se înscrie arestarea inculpatului și problemele deosebite ridicate de cercetarea infracțiunilor, Curtea constată că măsura arestării preventive se justifică în speță, fiind în continuare îndeplinite dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală.
Sub acest aspect, Curtea arată că pericolul pentru ordinea publică prevăzut de dispoziția legală enunțată nu este înlăturat de profilul personal al inculpatului și situația sa familială, având în vedere natura infracțiunii ce i se reține în sarcină.
Amploarea pe care a luat-o traficul de droguri și reacția publică deosebit de ostilă declanșată de săvârșirea acestei infracțiuni, cu consecințe dezastruoase asupra sănătății publice și siguranței persoanei, având în vedere predispoziția consumatorilor și traficanților de droguri de a comite infracțiuni, de cele mai multe ori, în scopul obținerii sumelor de bani necesare procurării de droguri, constituie elemente care demonstrează existența pericolului pentru ordinea publică.
Pe cale de consecință, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, Curtea reține că nu se impune nici înlocuirea acestei măsuri, cu o altă măsură, mai puțin restrictivă.
De asemenea, Curtea constată că durata arestului de până în prezent, dispus cu începere de la 22.03.2009, nu a depășit un termen rezonabil pentru a se putea considera că menținerea prevenției anticipează executarea unei pedepse.
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că în situația recurentului există elemente relevante și suficiente care justifică necesitatea menținerii inculpatului în stare de arest preventiv, dispoziția instanței de fond fiind legală și temeinică sub acest aspect.
În consecință, în temeiul art. 38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat și obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-).
Obligă pe inculpat la 125 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 25 lei - onorariu avocat oficiu - se va avansa din fondul;Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G --
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea, Bădescu Liliana
