Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 148/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 148/R/2008
Ședința publică din 25 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango
JUDECĂTORI: Livia Mango, Ioana Cristina Morar Valentin
-
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursurile declarat de inculpații și împotriva încheierii penale din data de 12 februarie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat și contrabandă, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și art. 270, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații și, ambii aflați în stare de arest preventiv și ambii asistați de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, curtea constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul inculpaților și solicită admiterea recursului conform memoriului depus la dosar, iar rejudecând cauza solicită revocarea măsurii arestului preventiv și cercetarea inculpaților în stare de libertate, întrucât au încetat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nici nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea în continuare a inculpaților de libertate. Apreciază că pentru ca măsura preventivă să fie menținută trebuie îndeplinite cumulativ dispozițiile art. 143.pr.pen. respectiv să existe indicii sau probe temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată și unul din cazurile prev. de art. 148.pr.pen. Astfel, dacă la momentul luării măsurii arestului preventiv au existat astfel de probe și indicii, consideră că în prezent probele existente nu pot confirma starea de fapt reținută prin Rechizitoriu, acesta fiind răsturnat prin probele administrate în cauză în faza de judecată, respectiv de declarațiile inculpaților, suplimentele de declarații ale acestora din data de 12 februarie 2008 și declarația martorului de la fila 81, unde în ultimul paragraf arată că până la data de 18 octombrie 2007 inculpații s-au aflat la lucru și abia după această dată au început să lipsească de la locul de muncă. Învederează instanței că declarația martorului se coroborează cu suplimentele de declarații ale inculpaților, mai ales că ziua de naștere a inculpatului este în data de 18 octombrie, astfel că această dată putea fi reținută ușor. Având în vedere că cei doi inculpați au lucrat până la data de 18 octombrie și că până la această dată s-au aflat în, iar fapta a fost comisă la data de 16 octombrie 2008 apreciază că există dubii că inculpații au săvârșit faptele imputate, iar aceste dubii împreună cu schimbarea poziției inculpatului infirmă starea de fapt reținută prin rechizitoriu. În aceste condiții, apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv s-au schimbat și există probe noi care infirmă probele și indiciile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv au fost infirmate.
Referitor la temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv cele prev. de art. 148 lit. a pr.pen. constată că s-a reținut că inculpații s-au sustras urmăririi penale, argumentându-se că la momentul la care poliția de frontieră ar fi somat pe cele două persoane, care în opinia sa nu erau inculpații, acestea ar fi fugit și, ulterior, când aceștia au fost citați cu mandate de aducere nu au fost găsiți. Învederează instanței că la data la care au fost somate cele două persoane în cauză nu era începută urmărirea penală, astfel că apreciază că acest element nu putea fi luat în considerare de către instanța ce a luat măsura arestului preventiv și nici de cea care a dispus menținerea măsurii preventive.
Constată că în încheierea atacată se reține că la data de 17 octombrie 2007 inculpatul a fost sunat de pe telefonul găsit la inculpatul și acesta și-a declinat identitatea și a închis telefonul, apreciindu-se că acest aspect probează că inculpații s-au sustras urmăririi penale și că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. a pr.pen. Solicită a se avea în vedere că nici la data la care s-a dat acest telefon nu era începută urmărirea penală în cauză, aceasta începând la aceeași dată, însă la o oră ulterioară telefonului dat inculpatului. Mai mult, apreciază că pentru reținerea dispozițiilor art. 148 lit. a pr.pen. la trimiterea în judecată trebuie să existe probe noi, care să justifice existența riscului ca inculpații să sustragă judecării. De asemenea, dacă s-a reținut că inculpații s-au sustras când încă în cauză nu era începută urmărirea penală și că nu există probe că au săvârșit faptele imputate, consideră că nu există probe în sensul art. 148 lit. a pr.pen. în prezent neexistând riscul de a se sustrage cercetării judecătorești, mai ales câtă vreme inculpații s-au predat
Totodată, apreciază că temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu poate fi perpetuu la momentul trimiterii în judecată, altfel acesta nu ar înceta niciodată. Conform practicii CEDO acest element trebuie avut în vedere în concret, respectiv pericolul pentru ordinea publică să fie concret și real și trebuie stabilit în ce măsură ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților. Învederează instanței că în fața instanței de fond a făcut referire la alte două dosare ale Tribunalului Maramureș, care au același obiect pe fond ca și prezenta cauză și în care inculpații sunt cercetați în stare de libertate, cu mențiunea că și în prezenta cauză coinculpatul este cercetat în stare de libertate. Apreciază, de asemenea, că gravitatea acuzațiilor în sine nu este de natură să dovedească că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, mai ales câtă vreme se reține că faptele au fost săvârșite de toți inculpații.
Solicită a se reține și motivele de recurs depuse la dosar, în care au adus câteva critici încheierii penale atacate și cu privire la faptul că în sarcina celor doi inculpați se reține că sunt autorii infracțiunii de contrabandă, iar coinculpatul este complice la infracțiunea de contrabandă, cei trei fiind cercetați și pentru comiterea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat. În opinia sa, este evident că nu poate subzista în același timp existența unui grup infracțional organizat cu o formă a participației penale, întrucât conform Legii nr. 39/2003 modalitățile de săvârșire a acestei infracțiuni absorb orice formă de participație.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că nu sunt probate nici susținerile coinculpatului, conform căruia ar fi existat legături cu anumite persoane din Ucraina, acest lucru nefiind susținut de nici o altă probă administrată în cauză.
Având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv au încetat și nu mai există temeiuri noi, care să justifice privarea în continuare a inculpaților și, solicită admiterea recursului formulat în cauză.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză, apreciind că s-a apreciat în mod corect de către instanța de fond că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv. Solicită a se avea în vedere că la momentul procesual la care se află cauza probele administrate până în prezent nu au condus la o altă concluzie decât cea avută în vedere la luarea măsurii preventive față de cei doi inculpați. Fiind îndeplinite în continuare condițiile legale, iar hotărârea atacată este temeinică și legală, solicită respingerea recursului, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpații și, având pe rând ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală nr. 492 din 18 octombrie 2007 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpaților și pe o perioadă de 30 de zile începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă, în temeiul art. 148 lit. a și f pr.pen. pentru infracțiunile de inițiere, constituire și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și de contrabandă prev. de art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 33 lit. a pen. Această încheiere a fost menținută prin încheierea penală nr. 95/R/2007 a Curții de Apel Cluj.
La finalizarea cercetării penale DIICOT - Biroul Teritorial Maramureșa întocmit la data de 27 decembrie 2007 rechizitoriul prin care cei doi inculpați mai sus menționați au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și de contrabandă prev. de art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 33 lit. a pen. iar coinculpatul a fost trimis în judecată pentru aceleași infracțiuni ( a doua sub formă de complicitate) iar acesta este cercetat în stare de libertate.
Dosarul a fost înregistrat sub nr- la instanță fiind fixat primul termen de judecată pentru data de 15 ianuarie 2008.
Prin încheierea din 4.01.2008 tribunalul a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, măsură pe care a mentinut-
Procedând din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților și, în temeiul art. 30cl pr.pen. rap. la art. 160b pr.pen. tribunalul a constatat următoarele:
În actul de trimitere în judecată s-a reținut că inculpații s-au asociat cu inculpatul și alte persoane de cetățenie ucraineană în vederea traficării de țigări din Ucraina și să în data de 16 octombrie 2007 au introdus în țară prin alte locuri decât punctele vamale un mare număr de țigări în valoare de 108.000 lei.
S-a mai reținut în rechizitoriu că în seara zilei de 16 octombrie 2007 inculpații s-au deplasat pe malul râului unde inculpatul s-a apropiat de mal pentru a scoate țigările din apă în timp ce coinculpații și asigurau supravegherea zonei.
Inculpatul a fost prins de organele de poliție de frontieră în timp ce coinculpații au reușit să fugă.
După data când se reține că s-au comis faptele, inculpații și au dispărut de la domiciliu fiind căutați de organele de poliție, dovadă fiind mandatele de aducere emise în repetate rânduri pe numele acestora.
În acest context cei doi inculpați au și fost arestați în lipsă, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. a și f pr.pen. mandate care au fost puse în executare abia la data de11 decembrie 2007.
Având în vedere că de la data emiterii mandatelor de arestare preventivă și până în prezent nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive, tribunalul a apreciat că această măsură se impune a fi menținută și în continuare pentru următoarele considerente:
Inculpații și au fugit și s-au ascuns pentru a se sustrage de la urmărire penală, dovada fiind în aceste sens mandatele de aducere emise de organul de urmărire penală dar și procesul verbal din care rezultă că la data de 17.10.2007 inculpatul a fost apelat telefonic de pe telefonul ridicat de la coinculpatul de un inspector de poliție, acesta s-a prezentat ca fiind, după care aflând cine îl caută a închis telefonul astfel că temeiul de la art. 148 lit. a pr.pen. a fost și este în continuare justificat.
Pedepsele prevăzute pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt trimiși în judecată sunt mai mari de 4 ani, astfel că instanța, raportat la modalitatea presupusă de comitere a acestora, poziția procesuală exprimată atât în faza de urmărire penală cât și în cadrul cercetării judecătorești reflectă împrejurarea că inculpații prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
În acest context, pe baza considerentelor expuse, instanța implicit a respins atât cererea de revocare a măsurii arestării preventive cât și cea de înlocuire aoa ltă măsură mai puțin severă și anume aceea de a nu părăsi țara prev. de art. 1451.pr.pen.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs cu ocazia pronunțării inculpații și.
În memoriul cuprinzând motivarea recursurilor s-a solicitat rejudecarea cauzei, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpaților, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inculpaților au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea lor de libertate.
Consideră că probele sau indiciile temeinice că inculpați au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală care au existat la momentul luării măsurii au fost infirmate de probele administrate până în prezent în cadrul cercetării judecătorești. Martorul, a cărui declarație a constituit principala probă ce a stat la baza inculpării a retractat această declarație, iar martorul a confirmat că inculpații recurenți au fost la lucru în până în 18.10.2007. Apoi, probele care au fost apreciate ca dovedind că inculpații se sustrag de la urmărire penală nu pot fi luate în considerare pentru a aprecia că inculpații se vor sustrage și de la judecată.
De asemenea consideră că nici incidența art.148 lit.f pr.pen. nu mai poate fi reținută în prezent, deoarece gravitatea acuzațiilor în sine nu este de natură să dovedească faptul că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Nu există indicii privind constituirea unui grup infracțional organizat.
Reținerea pericolului pentru ordinea publică trebuie să se bazeze pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea persoanei deținute ar crea un pericol real pentru ordinea publică, dar în prezenta cauză astfel de fapte nu există.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 pr.pen. curtea constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge astfel, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Inculpații recurenți și au fost arestați preventiv în lipsă la data de 18.10.2007, prin încheierea penală nr.492/2007, mandatele de arestare fiind puse în executare la data de 11.12.2007.
Ca temei al arestării s-au reținut prevederile art.148 lit.a și f pr.pen. respectiv existența de probe și indicii temeinice care au făcut rezonabilă presupunerea că inculpații sunt autorii infracțiunilor de inițiere, constituire și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 și de contrabandă prev.de art. 270 rap la art.274 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.33 lit.a pen. constând în aceea că s-ar fi asociat cu coinculpatul și cu persoane de cetățenie ucraineană în vederea traficării de țigări din Ucraina și că în data de 16 octombrie 2007 ar fi introdus în țară, ocolind punctele vamale, țigări în valoare de 108.000 lei.
S-a mai reținut că de la data presupusei comiteri a faptelor și până la data de 11.12.2007 inculpații s-au sustras de la urmărirea penală, că faptele presupus a fi fost comise de ei sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile mai sus menționate.
Probele administrate în fața instanței confirmă învinuirile aduse inculpaților.
Schimbarea declarației inițiale date de inculpatul nu este în măsură să conducă la concluzia că acuzațiile aduse inculpaților sunt nefondate câtă vreme aceasta nu se coroborează cu alte probe și nu a fost dovedită până în prezent nici împrejurarea că s-ar fi exercitat presiuni asupra acestui inculpat de către organele de cercetare penală
Susținerea apărării că temeiul prev.de art.148 lit.a nu mai subzistă este nefondată.
În mod corect instanța de fond a reținut că la data de 17.10.2007 inculpatul a fost apelat telefonic de un inspector de poliție de pe telefonul ridicat de la coinculpatul, a răspuns afirmând că este, dar când a aflat cine îl caută a închis telefonul, acest aspect fiind reținut în dovedirea sustragerii de la urmărirea penală.
Inculpații recurenți au fost arestați în lipsă la data de 18.10.2007, dar au uzat de calea de atac a recursului la data de 31.10.2007, angajând și un avocat care le-a susținut apărarea în fața Curții de Apel Cluj.
Cu toate acestea inculpații au continuat să se sustragă de la urmărirea penală, mandatele de arestare fiind puse în executare abia la data de 11.12.2007.
O astfel de conduită nu oferă instanței garanții că dacă ar fi puși în libertate inculpații nu s-ar sustrage de la judecată.
Referitor la temeiul prevăzut de art.148 lit.f pr.pen. curtea constată că și acesta subzistă în cauză, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol aflat în strânsă legătură cu gravitatea faptelor care li se impută, dar rezultat și din reacția comunității în care se presupune că au fost comise faptele în cazul în care persoane suspectate că ar fi comis astfel de fapte ar fi lăsate în libertate, ținând seama și de amploarea fenomenului de contrabandă cu țigări.
Ca urmare, constatând că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților recurenți și subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate, curtea urmează a respinge ca nefondate recursurile formulat de aceștia, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. curtea îi va obliga pe inculpații recurenți să plătească fiecare câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 18 octombrie 1987 și, fiul lui și, născut la 15 iulie 1986, ambii arestați și deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr.din 12 februarie 2008 Tribunalului Maramureș.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red./
6.03.2008 - 2 ex.
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Ioana Cristina Morar Valentin
