Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 148/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
- SECȚIA I PENALĂ -
DOSAR NR-
(149/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 148
Ședința publică de la 26 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Raluca Moroșanu
GREFIER - - -
* * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpațiișiîmpotriva încheierii de ședință din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați și, ambii în stare de arest și asistați de apărători aleși, avocat și avocat în baza împuternicirilor avocațiale nr.- și respectiv nr. - - emise de Baroul București - Cabinet Individual.
De asemenea, s-a prezentat interpret de limba slovacă - doamna.
Avocatsolicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv un extras din presa cehă din care rezultă că ul găsit asupra inculpatului, respectiv unul cu gaze, nu este considerat a fi armă și nu este supus unui regim special în țara de origine a inculpaților.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, arată că este de acord cu proba solicitată.
Curteaîncuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere pentru recurentul inculpat, luând act de depunerea acestora la dosar.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocatavând cuvântul, apreciază greșită soluția instanței de fond și susține că cei doi inculpați conștientizează pe deplin că faptele comise se află în sfera ilicitului. Recurenții au fost trimiși în judecată pentru ajutarea la trecerea frauduloasă a frontierei a doi cetățeni vietnamezi cu pașapoarte aparținând altor persoane. Inculpatul a transportat aceste pașapoarte, fără a percepe faptul că cel pe care îl aprecia ca fiind-i prieten, ar putea să îl îndemne să-și pună în pericol familia și viața, trimițându-l cu pașapoarte ce aparțineau altor persoane. Clientul său a avut convingerea că ceea ce face este perfect legal, beneficiul pe care l-ar fi obținut ar fi fost doar de 200 euro, iar în opinia sa, nici unul dintre cei doi inculpați nu ar fi comis astfel de infracțiuni și nu și-ar fi pus în pericol libertatea.
Apreciază că punerea în libertate a recurenților nu prezintă pericol pentru ordinea publică, au colaborat - și înțeleg să facă același lucru și pe viitor - în vederea aflării adevărului, sunt la primul conflict cu legea penală, au familii organizate și domicilii stabile în țara din care provin, desfășoară activități din care își procură în mod legal mijloacele de subzistență.
Față de toate cele arătate mai sus solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și pe fond, punerea în libertate a inculpaților.
În subsidiar, dacă nu va fi primită această apărare, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, arată că din probele administrate până la acest moment rezultă suficiente indicii temeinice care să ateste comiterea de către cei doi inculpați a faptelor pentru care s-a dispus arestarea lor preventivă și suficiente indicii care să ateste că în prezenta cauză este vorba de un grup organizat, specializat în ajutarea cetățenilor străini să părăsească teritoriul României. În cazul de față, cei doi inculpați au furnizat celor doi cetățeni vietnamezi pașapoarte false și au încercat să-i ajute pe aceștia să părăsească teritoriul României cu destinația Ungaria.
Având în vedere aceste aspecte, actele dosarului, dar și urmările faptei comise, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică și solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate. Fapte de acest gen pot duce la crearea unei situații paradoxale în evidențele poliției de frontieră, în sensul că apar intrate în țară anumite persoane, apar plecate alte persoane, astfel că acestea părăsesc teritoriul României, fără a se mai ști nimic de acestea, părăsind teritoriul țării fără a se face anumite mențiuni în acest sens.
Apărătorul recurenților inculpați având cuvântul în replică,cu privire la situația inculpatului, arată că din probele administrate rezultă indicii temeinice să situația sa este total diferită de a fratelui său, dat fiind faptul că acesta doar s-a aflat în mașină pentru a-și ajuta fratele să conducă cei 1500 km, nu a știut nimic și nu are nici o legătură cu cetățeanul vietnamez.
Cu privire la susținerea reprezentantului parchetului, potrivit căreia se creează un sentiment de incertitudine în ceea ce privește intrarea în țară a unor persoane vietnameze și ieșirea altora, solicită a se observa că la dosar există declarațiile celor două persoane care au fost transportate, precum și ordonanțele procurorului prin care acestora s-au aplicat amenzi administrative. Așa fiind, nu există nici un sentiment de incertitudine cu privire la situația acestor două persoane.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și arată că a făcut drumul în calitate de taximetrist, dar și de prieten și nu s-a gândit că acesta îi va pune familia în pericol. Este arestat de 3 luni, nu a primit nici o vizită, nu are în România nici o rudă și solicită a fi judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că nu a avut cunoștință de ceea ce se întâmplă și nu a făcut altceva decât să-și ajute fratele.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea de ședință din data de 14 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților (fiul lui și, născut la data de 27 mai 1978 în, Republica, CNP:-/7766, arestat în baza nr.253/UP din data de 02 noiembrie 2009 emis de Tribunalul București - Secția I Penală) și (fiul lui și, născut la data de 16 septembrie 1984 în, Republica, CNP:-/7789, arestat în baza nr.254/UP din data de 02 noiembrie 2009 emis de Tribunalul București - Secția I Penală) și a respins ca neîntemeiate cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și totodată temeiurile legale care au determinat arestarea preventivă inițială a acestora continuă să existe și impun în continuare privarea lor de libertate.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, Tribunalul a reținut că acesta rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor, modalitatea concretă de comitere a acestora, amploarea pe care a cunoscut-o fenomenul infracțional, impactul negativ în rândul societății civile, impact ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, cât și din circumstanțele personale ale inculpaților, existând temerea că odată puși în libertate ar putea comite și alte fapte similare.
Pentru aceleași considerente au fost respinse ca neîntemeiate și cererile formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva încheierii Tribunalului,au declarat recurs în termenul legal(la data de 15 ianuarie 2010)inculpații și, fără a motiva în scris căile de atac astfel declarate.
Recursurile inculpaților au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 19 ianuarie 2010.
În cadrul dezbaterilor desfășurate în ședința publică din data de 26 ianuarie 2010, apărătorul ales al inculpaților recurenți a susținut că punerea în libertate a celor doi inculpați nu prezintă pericol pentru ordinea publică, dat fiind faptul că aceștia au colaborat - și înțeleg să facă același lucru și pe viitor - în vederea aflării adevărului, sunt la primul conflict cu legea penală, au familii organizate și domicilii stabile în țara din care provin și desfășoară activități din care își procură în mod legal mijloacele de subzistență.
Cu privire la inculpatul, a arătat că din probele administrate rezultă că situația acestuia este total diferită de a fratelui său, dat fiind faptul că el doar s-a aflat în mașină pentru a-și ajuta fratele să conducă cei 1500 km, nu a știut nimic și nu are nici o legătură cu cetățeanul vietnamez.
Față de argumentele astfel invocate apărătorul ales al inculpaților recurenți a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și pe fond, punerea în libertate a acestora, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este fondat, în timp cerecursul inculpatului este nefondat,pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpații și au fost arestați preventiv la data de 02 noiembrie 2009, pe temeiul prev. de art.148 lit. f din Codul d e procedură penală, iar ulterior prin rechizitoriul nr.233/D/P/2009 din data de 19 noiembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate organizată și Terorism, Structura Centrală au fost trimiși în judecată, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor prev. de art.71 din OUG nr.105/2001, art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.271 din Lege nr.86/2006 și art.279 alin.1 Cod penal, toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal (inculpatul ) și respectiv prev. de art.71 din OUG nr.105/2001 și art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal (inculpatul ).
În fapt în sarcina celor doi inculpați s-a reținut că sub coordonarea cetățeanului vietnamez Vu, aflat la Praga, au încercat să treacă în mod fraudulos din România în Ungaria, doi cetățeni vietnamezi cu pașapoarte aparținând altor persoane, iar la controlul vamal efectuat la Punctul de Trecere a Frontierei, asupra inculpatului s-a găsit un cu gaze pentru care nu a putut să prezinte permis sau autorizație.
Potrivit art.3002din Codul d e procedură penală, în cazul în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată, este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 Cod de procedură penală. Dispozițiile alin.2 și 3 ale acestui text de trimitere (art.160 Cod de procedură penală) statuează că în situația în care instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune tot prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
De asemenea, la evaluarea necesității menținerii unei persoane într-o stare de detenție provizorie trebuie avute in vedere și dispozițiile reglementărilor internaționale care garantează drepturile persoanei, întrucât potrivit art.11 alin.2 din Constituția României tratatele ratificate de parlament, conform legii fac parte din dreptul intern, statele contractante obligându-se să le aplice cu prioritate în caz de neconcordanță (art.20 alin.2 din Constituție), cu excepția situațiilor in care reglementările interne sunt mai favorabile.
În acest sens prin dispozițiile art.5 paragraful 1 din Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale (CEDO) este garantat dreptul fundamental și inalienabil la libertate și la siguranță, instituindu-se regula că nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa în mod arbitrar.
În concepția instanței europene, privarea de libertate a unei persoane este atât de gravă, încât ea nu se justifică decât atunci când alte măsuri mai puțin severe ar fi considerate ca insuficiente pentru salvgardarea unui interes personal sau public ce ar impune detenția. Așadar, în interpretarea și aplicarea art.5 paragraful 1 din (CEDO), orientarea instanței de contencios european al drepturilor omului este în sensul că privarea de libertate trebuie să se dovedească necesară în circumstanțele cauzei.
Tot în legătură cu aplicarea art.5 paragraful 1 din CEDO, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in mai multe decizii (a se vedea cauzele, și contra Austriei, Letelier contra Franței, Toth contra Austriei), că autoritățile judiciare naționale sunt competente sa cerceteze toate circumstanțele de natură să se admită sau să se înlăture existența unei veritabile exigențe de interes public care să justifice o derogare de la regula respectării libertății individuale, însă pericolul că inculpatul s-ar sustrage de la judecată nu poate fi dedus numai pe baza gravității sancțiunilor penale aplicabile acestuia pentru fapta ce face obiectul cauzei, ci trebuie să se țină seama și de circumstanțele personale, precum caracterul, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale, legătura cu familia etc.
Având in vedere garanțiile legale anterior invocate si jurisprudența CEDO în materia arestării preventive, Curtea constată că în cazul inculpatului, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de acesta, nu mai sunt în măsură să justifice privarea lui în continuare de libertate, iar în lipsa oricăror alte temeiuri noi care să îndreptățească menținerea măsurii arestării preventive se impune revocarea acesteia, în timp ce în cazul inculpatului, temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive privative de libertate nu au încetat și nici nu s-au modificat în vreun fel, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea lui provizorie de libertate, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul, deși probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual relevă existența unor minime date de natură a îndreptăți bănuiala legitimă a implicării sale în activitățile ilicite deduse judecății, totuși nu poate trece neobsevat faptul că gradul său de contribuție la înfăptuirea acestei prezumtive activități infracționale este în mod vădit unul redus, în considerarea următoarelor aspecte:
Atât în declarațiile date în cursul urmăririi penale, cât și cu prilejul audierii sale în cursul cercetării judecătorești inculpatul a susținut că a venit în România la rugămintea fratelui său care i/a cerut să îl însoțească la acest drum și să-l ajute la șofat, iar pe cetățeanul vietnamez Vu din Praga care a apelat la serviciile fratelui său pentru a aduce din România doi cetățeni vietnamezi, nu îl cunoaște.
Chiar dacă în contextul probatoriului administrat în cauză nu se poate susține că acest inculpat ar fi fost absolut străin de scopul fraudulos al drumului făcut în România la data de 29-30 octombrie 2009, totuși susținerile sale cu privire la faptul că personal nu a avut nici o relație cu cetățeanul vietnamez, organizator al traficului de migranți, conaționali ai săi, sunt pe deplin plauzibile, întrucât nu numai că acestea sunt confirmate de fratele său, coinculpatul, dar nici nu există vreun alt mijloc de probă care să dovedească contrariul.
Ba dimpotrivă, astfel cum rezultă din procesul verbal de redare a conținutului agendei telefonice și a listingului apelurilor și -urilor afișate de telefonul mobil marca Sony Ericsson W 910i ridicat de la inculpat (filele 254-256 vol.2 ), numărul de telefon al cetățeanului vietnamez Vu, cunoscut sub apelativul de (-), nu se regăsește nici în agenda telefonică și nici printre numerele de telefond cu care s-au realizat convorbiri sau comunicări de pe acest telefond în perioada 29-31 octombrie 2009, așa cum se întâmplă în situația inculpatului (proces verbal - filele 251-253 vol. 2 ).
Un alt aspect care atestă o implicare accidentală și izolată a inculpatului în înfăptuirea planului infracționale pus la cale de cetățeanului vietnamez Vu rezidă în aceea că potrivit procesului verbal de redare a listingului apelurilor și -urilor afișate de telefonul mobil marca Nokia 1650 ridicat de la învinuitul Le - unul dintre cei doi cetățeni vietnamezi care au încercat să treacă fraudulos în Ungaria (filele 257 vol.2 ), în seara zilei de 29 octombrie 2009, Vu prin intermediul unor -uri i-a comunicat lui Le numele și nr. de telefon al inculpatului, ca fiind șoferul de taxi care-i așteaptă la.
Mai mult decât atât, din declarațiile celor doi cetățeni vietnamezi care urmăreau să părăsească în mod fraudulos teritoriul României, învinuiții Le și, pașapoartele aparținând altor persoane,trimise de către Vu, de la Praga, le-au fost înmânate de către inculpatul, care totodată le-a luat pașapoartele lor și le-a pus în torpedoul mașinii.
Pe de altă parte, la evaluarea legitimității și oportunității menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului trebuie avute în vedere și datele care caracterizează persoana acestuia, din această perspectivă observându-se că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, anterior săvârșirii faptei dând dovadă de o conduită bună în societate, neaducând atingere ordinii de drept și valorilor sociale proteguite de lege, este tânăr, având vârsta de 26 de ani, are o familie organizată, iar soția sa urmează să nască în scurtă vreme și a manifestat o atitudine sinceră și cooperantă, or în contextul acestor circumstanțe personale favorabile este exclusă temerea că odată pus în libertate, acesta ar relua activitatea infracțională,
Nu în ultimul rând, luând în considerare și împrejurarea că în ceea ce îl privește pe acest inculpat nu se poate identifica existența unor date sau fapte concrete și pertinente care să conducă în mod rezonabil la concluzia unui pericol real și actual pentru ordinea publică, neexistând nicio dovadă că aceasta ar fi efectiv amenințată prin lăsarea inculpatului în libertate, Curtea apreciază că nu mai există un interes public real care să legitimeze privarea de libertate a inculpatului, astfel că admițând recursul acestuia, potrivit art.38515pct.2 lit.d Cod de procedură penală, se va casa încheierea de ședință din data de 14 01 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr- și în temeiul art.3002rap. la art.160 alin.2 Cod de procedură penală se va revoca măsura arestării preventive a inculpatului și se va dispune punerea acestuia de îndată în libertate de sub puterea nr.254/UP din data de 02 noiembrie 2009 emis de Tribunalul București - Secția I Penală, dacă nu este arestat în altă cauză.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, Curtea constată că se mențin întru-totul satisfăcute cerințele prev. de art.3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală.
Astfel, aceleași elemente probatorii la care s-a făcut referire în cele ce preced justifică presupunerea rezonabilă a participării sale conștiente și deliberate la activitatea infracțională vizând traficarea celor doi migranți vietnamezi. De asemenea, probatoriul administrat în cauză (procesul verbal întocmit la data de 30 octombrie 2009 cu prilejul controlului de frontieră efectuat la., județul B - filele 208-210 vol.II ) relevă suficiente indicii temeinice cu privire la încălcarea de către inculpat a regimului introducerii în țară de arme și muniții, precum și a regimului armelor și munițiilor, Curtea apreciind că susținerile inculpatului cu privire la împrejurarea că nu a avut cunoștință de faptul că pe teritoriul României deținerea unui cu gaze și a muniției aferente este suspusă autorizării, întrucât în Slovacia nu este necesară nici o aprobare pentru procurarea și deținerea unor astfel de bunuri, nu sunt de natură a înlătura răspunderea penală a acestui, deoarece nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
Pe de altă parte deși este adevărat că și în favoarea acestui inculpat pledează circumstanțe personale remarcabile (este necunoscut cu antecedente penale, are o familie organizată, cu trei copii minori în întreținere, își are asigurate în țara de origine mijloacele de existență pentru sine și familia sa din prestarea în mod autorizat de activități de taximetrie), totuși împrejurarea că se presupune în mod rezonabil că acesta a avut o contribuție mai semnificativă la derularea planului infracțional legat de traficarea celor doi cetățeni vietnamezi care urmăreau să ajungă în cele din urmă în Germania, precum și faptul că este bănuit de nesocotirea unei game mai variate de valori sociale proteguite de lege, constituie argumente faptice care relevă un grad mai sporit de periculozitate din partea sa, justificând temerea că ordina publică ar fi efectiv amenințată prin lăsarea inculpatului în libertate.
Ca atare, acele referințe personale ce pledează în favoarea inculpatului, nu sunt suficiente, cel puțin la acest moment procesual, pentru a determina reconsiderarea necesității privării sale de libertate, ele urmând a fi evaluate în mod corespunzător în cadrul procesului de individualizare a pedepsei, în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva sa.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 14 01 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în temeiul art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului formulat de inculpatul, vor fi lăsate în sarcina statului.
Onorariul traducătorului de limbă slovacă, echivalent a trei ore, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.d Cod de procedură penală admite recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 14 01 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea recurată și rejudecând:
În baza art.3002rap. la art.160 alin.2 Cod de procedură penală revocă măsura arestării preventive a inculpatului și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea nr.254/UP din data de 02 noiembrie 2009 emis de Tribunalul București - Secția I Penală, dacă nu este arestat în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
În baza art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva aceleiași încheieri de ședință.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală, obligă pe recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare în recursul inculpatului rămân în sarcina statului.
Onorariul traducătorului de limbă slovacă, echivalent a trei ore, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.CC.
Ex.2/29 01 2010
- II.
Președinte:Corina CiobanuJudecători:Corina Ciobanu, Mariana Constantinescu, Raluca Moroșanu
