Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1488/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2383/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1488R
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu- - -
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 25 septembrie 2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/14.10.2009, atașată la fila 7/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de instanță, recurentul-inculpat arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu și nu solicită termen pentru angajarea unui apărător ales.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și pe fond rejudecând continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate, apreciind la acest moment nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, întrucât că nu există probe sau indicii temeinice care să conducă la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată și nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită să se aibă în vedere că, inculpatul deși a săvârșit fapta în stare de recidivă, pericolul pentru ordinea publică descrește odată cu trecerea timpului, iar cercetarea acestuia în stare de libertate nu împietează cu nimic scopul procesului penal astfel cum este el prevăzut de art. 136 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, apreciază recursul ca nefondat și solicită respingerea acestuia ca atare, urmând să se aibă în vedere că la dosar există suficiente probe și indicii care conduc la concluzia că inculpatul săvârșit fapta pentru care este cercetat.
De asemenea, apreciază că sunt în continuare incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și 148 lit.f Cod procedură penală, astfel că lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică, având în vedere fapta pentru care este cercetat, respectiv furt, precum și împrejurarea că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, săvârșind fapta pentru care este cercetat în prezenta cauză în stare de recidivă.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, considerându-se nevinovat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25.09.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr- în baza art.300/2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului .
În baza art.160/b alin.3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului - fiul lui și ns.21.05.1974 în comuna, jud.I, CNP--, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.38/UP/07.09.2008 emis de Judecătoria Buftea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în noaptea de 05/06.09.2008 împreună cu coinculpatul, și G, au pătruns prin efracție într-un magazin de textile situat pe raza orașului, aparținând SC SRL încercând să sustragă mai multe bunuri și reușind sustragerea unui telefon mobil, întrerupând rezoluția infracțională și părăsind locul faptei, după ce au fost observați de o persoană necunoscută, fiind surprinși de organele de poliție în apropierea locului faptei.
Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și, totodată, a apreciat că temeiurile legale care au determinat arestarea preventivă inițială a acestora continuă să existe și impun în continuare privarea lor de libertate.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpatul.
Inculpatul, prin apărător din oficiu, criticat dispoziția privind menținerea stării de arest, solicitând casarea încheierii de ședință recurate și, pe fond, judecarea în stare de libertate, considerând că nu mai există temeiuri pentru menținerea măsurii arestării preventive. Totodată, a învederat că în cauză nu sunt probe și indicii temeinice privind comiterea faptei pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, așa încât menținerea inculpatului în stare de arest preventiv nu se mai justifică.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform Art.160 alin.3 Cod procedură penală, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 07.09.2008, de către Judecătoria Buftea reținându-se incidența dispozițiilor art. 143 din Codul d e procedură penală și art. 148 lit. f din același cod.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatele au comis infracțiunile pentru care a fost trimise în judecată.
rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimise în judecată rezultă din probatoriul administrat până în prezent fiind întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681Cod procedură penală.
De asemenea, probatoriul administrat în cauză ulterior luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu a fost de natură a infirma concluzia inițială, aceea a întrunirii condițiilor prevăzute de art. 143 rap. la art. 681din Codul d e procedură penală.
De altfel, recurentul inculpat a fost condamnat de către instanța de fond.
În concluzie, Curtea constată că susținerile inculpatului în sensul că, în cauză, nu sunt probe și indicii temeinice, motiv pentru care s-ar impune punerea în libertate sunt total neîntemeiate.
Totodată, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive, se menține și în prezent respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de textul menționat.
Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a fost arestat preventiv și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,e,g și din Codul penal.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptei comise( infracțiune contra patrimoniului, comisă pe timp de noapte, de mai multe persoane împreună) cât și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia ( recidivist).
Față de considerentele anterior expuse, Curtea constată că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive subzistă și justifică, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Prin urmare, apreciind ca neîntemeiate criticile formulate de către inculpat, și constatând totodată că în raport de stadiul procesual se impune menținerea acestuia în stare de arest, Curtea va respinge recursul ca nefondat, soluție în raport cu care, în baza art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 25.09.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.SC-22.10.2009
Dact.EA-26.10.2009/2ex
.P-Jud.G;
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Florică Duță
