Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 149/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 149/R/2008
Ședința publică din data de 25 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango
JUDECĂTORI: Livia Mango, Ioana Cristina Morar Valentin
-
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din data de 11 februarie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i pen. cu aplicarea art. 37 lit. b pen. - pentru inculpatul și pentru comiterea infracțiunii de complicitate și furt calificat, prev. și ped. de art. 26.pen. raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i pen. cu aplicarea art. 37 lit. b pen. - pentru inculpatul.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. R, cu delegație avocațială la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpații și, întrebați fiind de către instanță arată că își mențin recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, curtea constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul inculpatului învederează instanței că argumentele pentru cercetarea în stare de libertate se referă la faptul că s-a recuperat prejudiciul, fapta a fost recunoscută, iar în cazul în care se va ajunge la o soluție de condamnare în regim de detenție, continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate nu ar aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal.
Apreciază ca fiind atacabilă încheierea prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului prin includerea ca temei al arestării a dispozițiilor art. 148 lit. d pr.pen, prin trimiterea la antecedentele inculpatului, temei care a fost reținut atât cu ocazia luării măsurii preventive cât și cu ocazia menținerii acesteia. De asemenea, învederează instanței că deși cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii preventive se reține ca temei al arestării dosar cel prev. de art. 148 lit. f pr.pen. la termenul ulterior de judecată se reține ca temei și cel prev. de art. 148 lit. d pr.pen. care însă conform dispozițiilor legale nu poate fi reținut decât dacă de la data începerii urmăririi penale inculpatul a mai comis alte fapte, iar în cauză acest temei nu este aplicabil. Cu onorariu din.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului și constatarea că cel puțin că parțial temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu mai subzistă. Referitor la dispozițiile art. 143.pr.pen. constată că evident în cauză există mai mult decât indicii că inculpatul a comis fapta imputată, existând chiar și declarația de recunoaștere a acestuia, însă solicită a se constata că temeiurile prev. de art. 148 lit. d și f pr.pen. nu mai subzistă, întrucât de la momentul începerii urmăririi penale în cauză inculpatul nu a mai săvârșit altă faptă cu intenție, iar pericolul pentru ordinea publică nu mai este de actualitate, raportat la recunoașterea inculpatului, la recuperarea prejudiciului și în raport de faptul că pedeapsa aplicată nu este definitivă. De asemenea, solicită a se avea în vedere și că de la momentul luării măsurii arestului preventiv a trecut o perioadă rezonabilă. Cu onorariu din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate în cauză, apreciind că măsura arestului preventiv poate fi revocată dacă au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii sau dacă nu există temeiuri noi, care să justifice privarea în continuare de libertate. Constată că cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, comisă în stare de recidivă, iar prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare, ajungând la concluzia că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunii imputate, aplicându-le celor doi câte o pedeapsă de 3 ani închisoare în regim de detenție. Apreciind că măsura preventivă luată și menținută față de cei doi inculpați este legală și temeinică, solicită respingerea recursurilor, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, întrucât nu se face vinovat decât de comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea în stare de libertate până la finalizarea procesului penal, având în vedere natura infracțiunii comise și că a recunoscut săvârșirea acesteia.
CURTEA
Asupra recursurilor declarate,
Deliberând reține că prin încheierea penală din 11 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în baza art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpații, fiul lui și născut la data de 23 mai 1978, deținut în Penitenciarul Gherla și, fiul lui și, născut la data de 15 noiembrie 1980, deținut în Penitenciarul Gherla.
S-a menținut măsura arestului preventiv față de fiecare inculpat.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că,verificând actele dosarului, a constatat că arestarea preventivă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit d și f din Codul d e procedură penală, apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta fiind relevat de natura și gravitatea faptei comise, modalitatea de săvârșire, urmările produse și rezonanța socială negativă în comunitate. S-a constatat a fi îndeplinită și condiția privind cuantumul pedepsei prevăzute de lege, mai mare de 4 ani.
S-a apreciat că există indicii temeinice că inculpații au comis fapta raportat la declarațiile părții vătămate, declarația martorilor audiați, celelalte mijloace de probă administrate până la acest moment, respectiv procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere, declarațiile martorilor și nu în ultimul rând declarațiile inculpaților de recunoaștere a faptei.
Tribunalul, având în vedere că față de inculpați nu a intervenit nici un fel de modificare a temeiurilor care au determinat arestarea și, apoi menținerea acesteia, iar temeiurile avute în vedere la data arestării subzistă și în prezent s-a impus în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Astfel sunt îndeplinite în continuare dispozițiile art. 148 lit d și f Cod procedură penală, respectiv există probe din care rezultă că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termenul legal inculpații și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în consecință punerea lor în libertate.
În motivarea recursului inculpatul se arată că s-a recuperat prejudiciul, fapta a fost recunoscută iar continuarea cercetărilor în stare de libertate nu ar aduce atingeri bunei desfășurări a procesului penal, deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent.
În motivarea recursului inculpatul se arată că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, prejudiciul a fost recuperat, de la momentul arestării preventive a trecut o perioadă rezonabilă, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestări preventive nu mai subzistă în prezent.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
În acest sens, instanța de control judiciar investită cu soluționarea apelurilor declarate de către cei doi inculpați împotriva sentinței penale nr. 1176/6 decembrie 2007 Judecătoriei Cluj -N, în mod corect a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestări preventive a inculpaților subzistă și în continuare și nu prin privarea de libertate a acestuia, astfel cum prevăd în mod expres dispozițiile cuprinse în art. 160 raportat la art. 148 și art. 3002Cod procedură penală, cu atât mai mult cu cât a intervenit față de inculpați o hotărâre de condamnare în primă instanță.
Așadar măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de o instanță competență ( art. 5 pct 1 lit a din CEDO) și chiar dacă aceasta nu e definitivă, menținerea arestării preventive a inculpaților este justificată deoarece nu a intervenit nici o schimbare în ceea ce privește situația acestora care ar putea justifica revocarea măsurii arestării preventive și punerea lor în libertate.
Referitor la existența anumitor circumstanțe sau împrejurări de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpaților- respectiv poziția de recunoaștere și de regret, recuperarea prejudiciului acestea vor fi analizate cu ocazia judecării apelurilor declarate de către inculpați.
În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art. 38515pct 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii penale din 11 februarie 2008 Tribunalului Cluj.
În baza art. 189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de câte 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va avansa de la.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală va obliga pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 140 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui și născut la 15 noiembrie 1980) si (fiul lui și născut la 23 mai 1978), ambii arestati și detinuti in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 11 februarie 2008 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de câte 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, pentru fiecare inculpat, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe fiecare inculpat recurent să plătească în favoarea statului suma de câte 140 lei, cheltuieli judiciare, din care câte 40 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
4 ex./3.03.2008
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Ioana Cristina Morar Valentin
