Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1491/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr. 5991/2/2009

2412/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.1491

Ședința publică din data de 22 octombrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache

JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu

JUDECĂTOR 3: Dumitrița Piciarcă

GREFIER: - -

*****************

MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.

*****************

Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpatul, personal, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.

Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că recursul este declarat împotriva încheierii Tribunalului București, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. Apreciază că temeiurile care au stat la baza luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin și nu au intervenit temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.

Arată că la momentul emiterii mandatului de arestare, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, însă, ulterior, aceasta a recunoscut săvârșirea faptei - în sensul că a lovit partea vătămată, neștiind însă pe cine a lovit și în ce zona a corpului. De asemenea arată că în timpul urmăririi penale, a fost depus un CD cu înregistrarea video a evenimentelor.

Inculpatul a intervenit în desfășurarea incidentului pentru a-și ajuta tatăl, care lucra ca paznic și care era lovit la cap.

Apreciază că a fost un incident neplăcut din viața inculpatului, care s-a întâmplat pentru prima oară, acesta neavând antecedente penale, are doi copii minori în întreținere, iar lăsat în libertate, inculpatul nu ar mai săvârși o astfel de faptă și nu ar împiedica bunul mers al cercetării judecătorești; nu este îndeplinită teza a II-a a art.148 lit.f C.P.P. față de faptul că inculpatul nu umblă cu cuțitul în buzunar în mod obișnuit pe stradă, cu intenția de a lovi persoane.

Față de probatoriul administrat la dosarul cauzei și față de actele de cercetarea judecătorească făcute până în prezent, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.

Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică încheierea recurată. Inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, iar instanța de fond, în mod corect a apreciat că subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive, există presupunerea rezonabilă că inculpatul este cel care a săvârșit fapta și se mențin și condițiile prev. de art.148 lit.f C.P.P.- modalitatea concretă în care a fost săvârșită infracțiunea, urmările produse și urmările care ar fi putu să se producă. Pe de altă parte, pericolul pentru ordinea publică, constă nu numai în gravitatea faptei, ci și faptul că inculpatul, purta în mod obișnuit la el un cuțit, cu care a săvârșit fapta respectivă, iar instanța de fond, în mod corect a reținut atitudinea oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal.

Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei însă a trebuit să-și apere tatăl. Subliniază că personal a fost agresat de celelalte persoane care au participat la incident. Solicită judecarea în stare de libertate.

CURTEA,

În majoritate:

Asupra recursului penal de față instanța a reținut următoarele:

Prin încheierea din data de 12.10.2009, Tribunalul București - Secția I Penală a menținut starea de arest a inculpatului conform art.3002și 160 Cod procedură penală, reținând în esență că subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii până la acest moment și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, arătând că poate fi cercetat în stare de libertate, arătând că menținerea stării de arest nu poate duce decât la condamnarea acestuia după modul în care se desfășoară cercetarea judecătorească starea de arest neputând fi înlăturată ulterior prin pronunțarea unei alte soluții.

Analizând actele dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea,în majoritate, apreciază că recursul nu este fondat.

Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din data de 16.10.2009 și a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i și art. 176 lit. b din Codul penal, reținându-se în fapt că la data de 07.10.2009, în jurul orei 14,30, inculpatul le-a aplicat mai multe lovituri de cuțit părților vătămate și, în regiuni vitale ale corpului, provocându-le leziuni interne și externe, ce au condus la internarea în spital și intervenția chirurgicală, prezentând o plagă înjunghiată pelvi mediană, hemoperitoneu, șoc hemoragic, iar prezentând o plagă contuză scalp temporal stâng, contuzie regiunea orbitală dreapta, traumatism toracic cu plaga înjunghiată axială stânga, pneumotorax apico - lateral stâng.

Așa cum a reținut tribunalul, măsura arestării a fost luată cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale și îndeplinirea condițiilor prev. de art.136, 143, 681și 148 lit.f Cod procedură penală.

Din analiza probelor administrate în cursul urmăririi penale cât și al judecății, Curtea reține că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare astfel încât în mod legal a apreciat tribunalul că nu se poate dispune revocarea sau înlocuirea măsurii arestării, motivând că acele temeiuri care au determinat luarea și menținerea acesteia subzistă și nu s-au schimbat.

Curtea reține că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea (relevante fiind declarațiile părților vătămate, ale martorilor audiați, care l-au indicat pe inculpat ca fiind cel care a folosit cuțitul pe care îl avea asupra sa față de cele două părți vătămate, declarațiile inculpatului, prin care acesta recunoaște săvârșirea faptei, motivele precizate de acesta în sensul că nu a încercat să suprime viața vreuneia dintre victime ci doar să își apere tatăl, care a fost la rândul său agresat de părțile vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului,de recunoaștere a inculpatului de către martori).

De altfel, existența indiciilor temeinice privind săvârșirea infracțiunii nu a fost contestată de inculpat, care a recunoscut implicarea sa în incident, căruia i-a dat însă altă relevanță.

În ceea ce privește condiția prev. de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, care nu trebuie analizat doar prin raportare la recunoașterea faptei și la conduita anterioară și procesuală a inculpatului, ci în mod deosebit prin raportare la fapta reținută a fi săvârșită,la modul concret în care se reține participarea inculpatului în conflict, Curtea reținând că inculpatul nu a avut nici o ezitare să folosească briceagul pe care îl avea asupra sa față de cele două părți vătămate; chiar dacă acesta a acționat pentru a interveni în susținerea tatălui său, aceasta nu este o împrejurare care să denote lipsa de pericol social, pentru că nu aceasta este conduita firească pe care trebuie să o urmeze cel aflat într-o asemenea situație, iar pe de altă parte această împrejurare în măsura în care este dovedită, va fi cu siguranță avută în vedere la momentul analizei vinovăției inculpatului de către instanța de fond, care îi va da eficiență.

Așa cum a reținut în mod corect Tribunalul, cercetarea în stare de arest nu poate fi în nici un caz asimilată cu o executare anticipată și nici nu poate conduce Ia obligația pentru instanță de a pronunța o soluție de condamnare, hotărârea, fie de condamnare fie de achitare, fiind consecința analizei vinovăției inculpatului pe baza tuturor probelor administrate, fără legătură cu modalitatea în care a fost cercetat inculpatul, în stare de arest preventiv sau în stare de libertate.

Față de aceste considerente, reținând legalitatea și temeinicia încheierii recurate și având în vedere că durata măsurii preventive nu a depășit perioada rezonabilă la care se referă art. 5 paragraf 3 din Convenția Europenă a Drepturilor Omului, care se analizează în raport de complexitatea cauzei,de natura probelor ce se administrează, inculpatul fiind arestat de la data de 16.10.2008, Curtea, în majoritate, va respinge recursul ca nefondat conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală și va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În majoritate,

Respinge, ca nefondat recursul declarat de către recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 12.10.2009, Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.

Obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - -

GREFIER

- -

Red. -

Dact./03.11.2009

Ex.2

Red. /

OPINIE SEPARATĂ

A JUDECĂTORULUI - -

Fiind de acord cu premisa de la care pornesc atât Tribunalul, cât și opinia majoritară și anume existența unor indicii temeinice, privind săvârșirea de către inculpat a faptei pentru care a fost trimis în judecată, soluția de revocare a măsurii preventive, se bazează pe circumstanțele faptei, precum și pe schimbarea temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri.

Părțile vătămate, alături de alte persoane, au dorit să forțeze intrarea în & ROMÂNIA, acolo unde tatăl inculpatului asigura paza.

-se în pericol, tatăl inculpatului și-a chemat fratele și fiul, pentru a-l ajuta să facă față grupului care dorea să intre în instituție.

Această situație de fapt, confirmată de martorii audiați până în prezent, indică drept motiv al faptei inculpatului apărarea tatălui său de o agresiune în curs de desfășurare.

Declarațiile recente ale martorilor și părții vătămate arată că inculpatul căzuse la pământ, atunci când a lovit una dintre victime, aspect ce se coroborează cu direcția loviturii care a provocat leziunea.

Prelungirea arestării preventive presupune că indiciile care au determinat luarea măsurii se mențin.

Probele recente administrate de instanța de fond conduc la concluzia că inculpatul a acționat pe fondul unei temeri provocate de acțiunea victimelor, care îi puseseră în pericol tatăl, astfel încât, în aceste condiții, apreciez că nu mai subzistă pericolul pentru ordinea publică, decurgând din lăsarea inculpatului în libertate. Față de faptul că majoritatea martorilor au fost deja audiați, apreciez că inculpatul nu ar putea influența bunul mers al cercetării judecătorești, astfel încât nici acest temei nu se mai menține și nu poate justifica menținerea arestării preventive.

JUDECĂTOR,

- -

Președinte:Lavinia Lefterache
Judecători:Lavinia Lefterache, Mariana Constantinescu, Dumitrița Piciarcă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1491/2009. Curtea de Apel Bucuresti