Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.15/ DOSAR NR-
Ședința publică din 12 ianuarie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 3: Manuela Barbu
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă
Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 07.01.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărător din oficiu, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 91 din Legea nr. 302/2004, se prezintă interpretul de limbă maghiară - - desemnat în baza Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea și plata interpreților și traducătorilor folosiți de instanța de judecată, care să asigure traducerea dezbaterilor în/din limba maghiară.
Conform dispozițiilor art. 128 Cod procedură penală raportat la art. 85 și art. 327 Cod procedură penală se procedează la depunerea jurământului de către interpret care asigură traducerea dezbaterilor în /din limba maghiară. Depune decont în sumă de 60 lei.
Apărătorul din oficiu arată că a luat legătura cu inculpatul arestat.
Întrebate fiind, părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, în temeiul dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii de ședință din 07 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov prin care s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului și, în principal revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Apreciază că în acest moment temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar judecarea acestuia în stare de libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică și nici nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal. A se avea în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, sinceritatea sa, vârsta fragedă a acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, menținerea încheierii de ședință din 07 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, ca legală și temeinică. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent iar lăsarea inculpatului în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Inculpatul a săvârșit 2 infracțiuni deosebit de grave, o infracțiune de omor calificat și o tentativă la infracțiunea de omor calificat. De asemenea, consideră că sunt îndeplinite cumulativ cele 2 condiții prev. de dispozițiile art. 148 lit.f Cod procedură penală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt,solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât se va prezenta la fiecare termen de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 7.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, a fost menținută în baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b alin 1 și 3 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului deținut actualmente în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr. 14/9.07.2008 emis de Tribunalul Brașov.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă cu respectarea tuturor dispozițiilor procesual penale incidente în cauză iar temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală care a stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impune privarea în continuare de libertate a inculpatului
Astfel, s-a arătat în motivarea încheierii pronunțate, că pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică; această stare de pericol rezultă atât din pericolul social abstract al infracțiunii de omor cât și din pericolul social concret al acestei infracțiuni, din circumstanțele reale ale comiteri faptei, modalitatea și împrejurările în care aceasta a fost comisă, modalitatea în care inculpatul a înțeles să acționeze, cu motivarea că își apără familia, agresivitatea deosebită de care a dat dovadă, obiectul folosit la înjunghierea ambelor victime; circumstanțele personale ale inculpatului și în special atitudinea adoptată după comiterea faptei (audiat de către instanță inculpatul a declarat că atitudinea sa este una normală, că nu ar fi putut reacționa altfel față de agresiunea la care familia sa a fost supusă de către victime); deși inculpatul nu posedă antecedente penale, pericolul pe care îl reprezintă inculpatul pentru comunitatea în care trăiește subzistă, astfel încât se impune privarea sa de libertate în continuare.
Temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri privative de libertate subzistă în continuare, nu s-au schimbat și nici nu au dispărut, astfel încât cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu este nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în continuare în stare de libertate; în subsidiar s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În motivarea recursului formulat, inculpatul a arătat că temeiul arestării preventive, prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu mai subzistă în prezent întrucât deși infracțiunea pentru care este judecat este pedepsită de legiuitor cu închisoarea mai mare de 4 ani, la dosar nu există date certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât are o vârstă relativ tânără și a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal recunoscând infracțiunea reținută în sarcina sa cu anumite nuanțe legate de comiterea acesteia în stare de legitimă apărare; pe altă parte s-a arătat în motivarea recursului formulat că circumstanțele reale și cele personale ale inculpatului sunt în măsură să conducă la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului nu împietează asupra bunei desfășurări a procesului penal, astfel încât se impune judecarea în continuare a inculpatului în stare de libertate.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu nr. 13/9.07.2008 a Tribunalului Brașov - Secția Penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prevăzut de art. 174 alin 1, 175 alin 1 lit. i Cod penal și tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal constând în esență în aceea că în data de 3.07.2008, în jurul orei 10,00 pe fondul unei stări conflictuale a agresat fizic prin înjunghiere victimele și producându-le leziuni care au condus la decesul victimei și la punerea în primejdie a vieții celei de-a doua victime.
Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a fost cel prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Analizând subzistența temeiului arestării preventive la acest moment procesual, în mod corect a apreciat prima instanță că în ceea ce-l privește pe inculpatul, sunt incidente încă dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel materialul probator administrat până în acest moment confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina sa; chiar dacă inculpatul se apără invocând în favoarea sa legitima apărare, probele administrate până în prezent nu sunt în măsură să contureze o astfel de cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, iar în cauză mai sunt probe de administrat esențiale pentru aflarea adevărului.
În speță sunt de asemenea întrunite în continuare în mod cumulativ și dispozițiile literei faa rt. 148 Cod procedură penală, în sensul că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol rezultă pe de o parte, așa cum corect a apreciat și prima instanță din circumstanțele reale în care au fost comise infracțiunile, natura și gravitatea acestora.
Pe altă parte, la stabilirea necesității menținerii arestării preventive trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate. Ori în speță, văzând urmările produse de fapta inculpatului, modalitatea în care acesta a comis-o, violența extremă cu care a acționat numărul victimelor, ușurința cu care este folosită violența în comunitatea din care provine inculpatul, timpul scurs de la luarea acestei măsuri preventive, instanța constată că în speță există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului care are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate; față de această situație văzând că inculpatul se găsește în continuare în situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală în mod judicios a apreciat prima instanță că se impune menținerea privării de libertate a inculpatului.
În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 7.01.2009 pronunțată de Tribunalului Brașov în dosarul penal nr- care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală v-a fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul formulat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 31.07.1988, deținut actualmente în Penitenciarul Codlea, împotriva încheierii de ședință din data de 7.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului d e Justiție și se plătește Baroului B suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului d e Justiție și se plătește traducătorului de limbă maghiară Persoană fizică Autorizată suma de 60 lei reprezentând onorariu traducător.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 12.01.2009
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. NH/22.01.2009
Dact MB/23.01.2009
- 3 exemplare -
Jud fond -
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Nicoleta Hădărean, Manuela Barbu
