Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1503/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2439/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1503/
Ședința publică din data de 26 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București fost reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursurile declarate de către recurenții-inculpați și împotriva Încheierii din data de 08 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați și aflați în stare de arest și asistați juridic de apărător din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art. 38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu recurenților-inculpați, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor în temeiul disp. art. 38515pct. 2 lit. d din Codul d e procedură penală, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpații în stare de libertate.
Consideră că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de excepție și nu au apărut altele noi care să impună privarea de libertate a inculpaților.
Apărarea solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră și cooperantă manifestată de inculpați, precum și circumstanțele personale ale acestora, precizând că recurentul-inculpat nu este cunoscut cu antecedente penale și este student, iar despre recurentul-inculpat susține că este nevinovat, acesta solicitând efectuarea testului poligraf în dovedirea nevinovăției sale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate i men inerea încheierii instan ei de fond ca fiind temeinică i legală.
Susține că existe suficiente probe și indicii temeinice care să conducă la vinovăția inculpaților, respectiv declarațiile martorilor, declarația părții vătămate, procesul verbal de recunoaștere de pe planșe foto, raportul de constatare tehnico științifică.
Solicită a se avea în vedere, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică, natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, modalitatea de comitere, precum și împrejurarea că aceștia se aflau sub influența drogurilor la data comiterii faptelor.
Astfel, existând temerea că, lăsați în stare de libertate, ar putea intra din nou în conflict cu legea penală, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 din Codul d e procedură penală, susține că este nevinovat, însă s-a prezentat de bună voie la organele de poliția pentru a înlătura tocmai această stare de vinovăție reținută.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 din Codul d e procedură penală, susține că nu a avut nicio intenție să ucidă victima.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 08.10.2009 Tribunalul București - Secția I-a Penală în temeiul art. 3002rap. la art. 160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpaților și, reținând că aceștia au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 174 - 175 lit. i - 176 lit. d Cod penal, art. 189 alin. 2 Cod penal, art. 211 alin. 2 lit. și alin. 21lit. a Cod penal, constând în aceea că la data de 05.02.2009, cei doi inculpați, sub pretextul unei datorii nerestituite, prin violență, i-au sustras părții vătămate, sumele de 100 de euro, 200 lei, cheile de la locuință și un telefon mobil, după care l-au lipsit de libertate, iar când victima a încercat să intervină pentru eliberarea părții vătămate, fratele său, aceștia au lovit-o cu mașina, provocându-i leziuni traumatice care i-au determinat decesul.
Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor art. 149/1 Cod procedură penală și cu îndeplinirea cerinței prevăzute de art. 68/1 Cod procedură penală cu referire la art.143 Cod procedură penală, respectiv există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, relevante în acest sens fiind: procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarația părții vătămate, copia foii de observație și actele medicale, raportul medico-legal de necropsie, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpaților și llie, raportul de constatare tehnico-științifică, declarația părții civile, declarațiile martorilor, procesul-verbal de recunoaștere după planșa fote efectuat de martorul, procesul-verbal de confruntare între inculpatul și partea vătămată și declarațiile inculpaților și llie.
De asemenea, Tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nici nu au încetat și nici nu s-a schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a acestora.
Și în prezent sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, întrucât inculpații au săvârșit infracțiuni pentru ca legea prevede pedepse cu închisoarea mai mari de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aceste sens, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea faptelor presupus a fi comise de inculpați (tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal, omor calificat și deosebit de grav), modalitatea concretă de comitere acestora (de două persoane împreună și în loc public), gradul de pericol social crescut al faptelor contra vieții persoanei, contra libertății și contra patrimoniului, urmările produse (decesul victimei), precum și circumstanțele personale ale inculpatului llie, care este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului.
Cât privește cererea formulată de inculpatul, prin apărător, de revocare a măsurii arestării preventive, Tribunalul a apreciat-o neîntemeiată atâta vreme cât temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat ci subzistă în continuare pentru considerentele mai sus arătate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul menținerii stării de arest preventiv.
Inculpații susțin că nu mai subzistă temeiurile ce au justificat măsura preventivă și nici nu au apărut temeiuri noi, iar inculpații au avut o poziție procesuală sinceră. Inculpatul mai susține că nu este vinovat de comiterea faptelor reținute.
Curtea, examinând potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală recursurile inculpaților, constată că acestea nu sunt întemeiate.
Tribunalul a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 160 Cod procedură penală reținând că sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală, existând dovezi temeinice în sensul participării inculpaților la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor. Sunt regăsite și cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este evidențiat de natura și gravitatea faptelor reținute, urmările faptelor, constând în decesul victimei, necesitatea prezervării ordinei de drept și asigurarea unui sentiment de încredere și siguranță în rândul colectivității.
Cum temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat până într-acolo încât să impună revocarea măsurii și cum trebuie respectate și cerințele art. 136 Cod procedură penală, în sensul bunei desfășurări a procesului penal, se constată că recursurile nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare potrivit dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și art. 69 din Legea nr. 51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații llie și împotriva încheierii de ședință din 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții - inculpați la câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./04.11.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Carmen Veronica Găină, Niculae
