Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 151/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU

MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR -

DECIZIA NR. 151

Ședința publică din data de 6.02.2008

PREȘEDINTE: Elena Negulescu

JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Aida Liliana Stan Cristina

-

Grefier - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui si, născut la 8 iunie 1979, fiul lui si, născut la 12 noiembrie 1977 si, fiul lui si, născut la 25 noiembrie 1980, toți aflați in Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii de sedință din data de 29.01.2008 dată de Tribunalul Prahova, prin care in baza art. 300/2 rap la art. 160/b s C.P.P.-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților si s-a dispus menținerea acesteia.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați, in stare de deținere si asistat de avocat in substituire avocat, personal si asistat de avocat si, in stare de deținere si asistat de avocat, din cadrul Baroului

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

S-a dat posibilitatea apărătorilor să ia legătura cu recurenții inculpați aflați in stare de arest preventiv.

Avocații si pentru recurenții inculpați si reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursurilor.

Curtea față de susținerile părților in sensul că nu mai au cereri de formulat in cauză, precum si față de actele si lucrările dosarului constată cercetarea judecătorească încheiată si acordă cuvântul in dezbaterea recursurilor.

Avocat, pentru recurenții inculpați si, critică încheierea de sedință din data de 29 ianuarie 2008, prin care s-a constatat legalaitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților si s-a menținut această măsura, reținându-se să subzistă motivele pentru care s- luat inițial această măsură.

Insă, din punctul său de vedere, temeiurile care au fost avute in vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă si nici nu au apărut unele noi care să impună menținerea inculpatilor in stare de arest.

Sustine astfel, având in vedere declarația inculpatului, declarație din care rezultă că acesta beneficiază de prevederile art. 16 din 143/2000, prevederi care impun injumătățirea pedepsei ce urmează a i se aplica inculpatului. De asemenea, solicită a se avea in vedere că tot dosarul de urmărire penală este constituit pe declarația acestui inculpat, care colaborat cu organele de urmărire penală, iar in urma aceste colaborări au mai fost instrumentate două dosare de urmărire penală și a ajutat la tragerea la răspundere penală si a altor persoane, a avut o atitudine sinceră, atitudine pe care a manifestat- atât in cursul urmăririi penale, cât si in fața instantei de judecată.

Totodată, solicită a se avea in vedere de către instanta de recurs imprejurarea că nu există probe care să ducă la concluzia că odată pus in libertate, inculpatul ar incerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Prahova la data de 29.01.2008 si judecarea inculpatului in stare de libertate.

Cu privire la recursul inculpatului, susține că si in ceea ce-l privește pe acest inculpat, nu mai subzistă temeiurile inițiale pentru care s-a luat măsura arestării preventive impotriva sa, dat fiind faptul că din intreg materialul probator administrat in cauză nu rezultă că acest inculpat ar fi săvârșit infracțiunea reținută in sarcina sa, respectiv infracțiunea de trafic de droguri. Nu există inregistrări de convorbiri telefonice din care să rezulte această situație, iar depoziția inculpatului se coroborează cu celelalte declarații ale coinculpaților si.

Mai mult decât atât, dorește ca instanța de recurs să aibă in vedere faptul că, nu se poate reține in favoarea acestui inculpat, imprejurarea că, in situația in care va fi judecat in stare de libertate ar putea să zădărnicească aflarea adevărului.

Este adevărat faptul că inculpatul este consumator de droguri, insă din punct de vedere medical acesta a avut posibilitatea unei dezintoxicări, astfel incat nu prezintă pericol concret pentru societate.

Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Prahova la data de 29.01.2008 si judecarea inculpatului in stare de libertate.

Avocat pentru inculpatul, solicită la rândul său admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Prahova la data de 29.01.2008 si judecarea inculpatului in stare de libertate, intrucat măsura arestării preventive este o măsură de excepție si nu o măsură de normalitate.

In opinia sa, nu s-a făcut dovada existentei pericolului social prin lăsarea inculpatului in libertate, atâta timp cât acesta a avut un comportament corespunzător si nu este traficant de drroguri, ci numai consumator. Nu s-a făcut dovada că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri, dat fiind faptul că nu există nici o legătură intre acest inculpat si perchezițiile efectuate si s-a demonstrat de inculpat că drogurile deținute asupra sa erau diferite de cele găsite asupra celorlalti coinculpați si aveau totodată o proveniență diferită.

Apreciază că nu mai subzistă temeiurile avute in vedere inițial la luarea acestei măsuri, motiv pentru care solicită judecarea inculpatului in libertate.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvantul, pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate si menținerea încheierii dată de Tribunalul Prahova ca legală si temenică, întrucât instanța de fond in mod corect a apreciat că subzistă motivele inițiale pentru care s-a luat măsura arestării poreventive impotriva inculpaților si a menținut- S-a apreciat că sunt indeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute in sarcina inculpatilor este mai mare de 4 ani închisoare si există probe că lăsarea in libertate a inculpaților ar prezenta un pericolul concret pentru societate, pericol ce rezidă din modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, din gravitatea acestora si din impactul negativ al faptelor reținute in sarcina inculpaților.

Avocat având cuvantul in replică, susține că inculpații din prezenta cauză, beneficiază de prevederile art. 5/1 C.P.P. respectiv de prezumția de nevinovăție si că nu se impune o anticipare a pedepselor ce urmează a se aplica acestora, iar pericolul social invocat, este unul general si nu individual față de fiecare inculpat in parte.

Rercurentul inculpat, având ultimul cuvând, susține că nu a comercializat substanțe interzise, că le-a spus celorlalți inculpați sursa de unde procura el droguri fără să-și dea seama de consecințe si că nu are cum să împiedice buna desfășurare a procesului penal in situația in care el va fi judecat in stare de libertate. Solicită admiterea recursului si judecarea sa in stare de libertate.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate sau aplicarea unei măsuri mai ușoare împotriva sa.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu a comercializat droguri si solicită judecarea sa in stare de libertate.

CURTEA:

Asupra recursurilor de față.

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele
Prin încheierea de ședință din data de 29. 01 2008, Tribunalul Prahova, a dispus în baza art. 300 /2 rap. la art. 160/b pr.pen. constatarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, ns. la 8.06.1979, fiul lui si, născut la 12 noiembrie 1977 și, fiul lui si, născut la 25.11.1980, toți în prezent aflați in Penitenciarul Ploiești.

S-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.

Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților și că acestea impun în continuare privarea lor de liberate, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f pr.pen. în sensul că; pedeapsa pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt deduși judecății este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, totodată fiind îndeplinite și cerințele art. 136 c pr. pen. în sensul că măsura arestării preventive se impune a fi menținută pentru a fi împiedicați inculpații să se sustragă cercetării penale și a încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică s-au avut în vedere gravitatea faptelor comise, respectiv infracțiuni de trafic ilicit de droguri de mare risc, împrejurările în care aceste fapte au fost comise dar și reacția negativă ce s-ar crea în rândul societății în cazul punerii în libertate a autorilor unor astfel de fapte.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termenul legal inculpații, și, criticând-o ca nelegală și netemeinică și susținând că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul arestării lor preventive, că aceste temeiuri s-au schimbat și se impune punerea lor în libertate sau înlocuirea măsurii preventive privative de libertate cu o altă măsură preventivă, dar restrictivă de libertate, deci mai blândă.

Inculpatul, a arătat că beneficiază de disp. art. 16 din Legea 143/2000 care reglementează reducerea la Jap edepsei, ca urmare a atitudinii sale sincere din cursul urmăririi penale, iar ceilalți doi inculpați au arătat că nu se consideră vinovați de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, ci doar a infracțiunii de consum de droguri, nefiind probe împotriva lor că ar fi traficat în vreun fel substanțele psihotrope despre care se face vorbire în rechizitoriu.

În aceste condiții susțin recurenții că temeiurile avute inițial în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat și că actualmente se impune punerea lor în libertate.

Curtea examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conf. art. 385/6 alin. final pr.pen, constată că recursurile sunt nefondate după cum se va arăta în continuare.

Prin rechizitoriul nr. 21/D/P/2007 din 7.12. 2007 al DIICOT - Biroul Teritorial Prahova, inculpații recurenți au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 penal și respectiv prev. de art. 4 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 penal.

S-a reținut în esență în sarcina inculpaților că în cursul anului 2007 au deținut în vederea consumului propriu droguri de mare risc respectiv ecstasy, cocaină și cristale, deținere care a fost realizată și în vederea comercializării acestor drogri de mare risc, intermediind totodată vânzarea cumpărarea de astfel de substanțe psihotrope.

Măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă de către Tribunalul Prahova la data de 25. 08 2007 prin încheierea nr. 21, reținându-se incidența disp. art. 143, art. 146 și art. 148 alin.1 lit. f pr. pen. această măsură preventivă fiind prelungită ulterior de instanța de judecată în condițiile legii și apoi menținută de instanța de judecată, după ce aceasta a fost sesizată cu judecarea cauzei în fond.

După sesizarea instanței de fond, s-a procedat într-adevăr la audierea inculpaților, care și-au susținut fiecare propria versiune în privința vinovăției și a contribuției la săvârșirea faptelor pentru care sunt deduși judecății.

Aceasta nu echivalează însă cu concluzia potrivit căreia temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților s-ar fi schimbat și că s-ar impune punerea lor în libertate sau înlocuirea măsurii preventive privative de libertate cu o altă măsură, restrictivă a libertății.

Aceasta deoarece inculpații sunt deduși judecății pentru infracțiuni sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, respectiv acestea fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani, iar împrejurarea că în privința unuia dintre recurenți s-au reținut prin rechizitoriu disp. art. 16 din Legea 143/2000 care prevăd reducerea la Jap edepsei nu constitue o cauză exoneratoare de răspundere penală, pentru a se putea concluziona că temeiurile ce au stat la baza arestării lor preventive s-ar fi schimbat, chiar și în aceste condiții limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru a se putea dispune arestarea preventivă fiind îndeplinite.

Pe de altă parte, nu trebuie ignorată împrejurarea că faptele deduse judecății au o gravitate sporită, în condițiile proliferării traficului și consumului de droguri de mare risc și că în aceste condiții punerea în libertate a presupușilor autori a unor astfel de fapte nu ar putea satisface exigentele unei prevenții penale corespunzătoare, prin limitarea riscurilor de degenerare a faptelor de același gen.

Separat de aceasta, curtea observă că din mijloacele de proba administrate pe parcursul urmăririi penale, în principal din interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice, dar și din declarațiile inculpatului, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii faptelor deduse judecății, astfel că cerințele disp. art. 143 pr.pen. sunt satisfăcute pe deplin.

Totodată așa cum s-a arătat și mai sus sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f pr.pen. în sensul că pedepsele pentru infracțiunile deduse judecății sunt superioare limitei de 4 ani fixate de legiuitor, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, concluzie rezultată, așa cum s-a făcut vorbire mai sus, din analiza gravității faptelor, a modului în care acestea au fost comise dar și din conduita procesuală a inculpaților.

Chiar dacă numai unul dintre aceștia a înțeles să manifeste o conduită procesuală de natură să atragă aplicarea în beneficiul său a disp. art. 16 din Legea 143 /2000, aceasta nu poate în nici un caz conduce la concluzia că temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive s-ar fi schimbat în vreun fel.

Cum stabilirea vinovăției inculpaților ca și a individualizării sancțiunilor aplicabile în raport de conduita procesuală a fiecăruia, este atributul exclusiv al instanței de fond, pe baza administrării tuturor probelor atât a celor în acuzare cât și acelor în apărare, curtea observă că acest aspect nu echivalează în nici o privință cu concluzia potrivit căreia temeiurile arestării preventive ale inculpaților s-ar fi schimbat ori că ar fi apărut temeiuri noi, care să impună judecarea lor în stare de libertate.

Față de cele expuse curtea constată că încheierea atacată este legală și temeinică și că în speță sunt incidente pe deplin. disp. art. 160/b pr. pen. rap la art. 300/2 pr.pen. menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților fiind dispusă în condiții de legalitate, după verificarea de către prima instanță a existenței temeiurilor ce au condus la luarea măsurii arestării preventive și după constatarea că o astfel de menținere este justificată în baza condițiilor prevăzute de lege, cât și pentru realizarea scopului procesului penal așa cum acesta este definit în art. 136 pr.pen.

Pe cale de consecință recursurile inculpaților sunt privite ca nefondate, urmând a fi respinse conf, art. 385/15 pct. 1 lit. b

C.P.P.

Văzând și disp. art. 192 pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui si, născut la 8 iunie 1979, fiul lui si, născut la 12 noiembrie 1977 si, fiul lui si, născut la 25.11.1980, toti in prezent aflati in Penitenciarul Ploiești, impotriva incheierii de sedință din data de 29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Obligă recurenții la câte 30 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6.02.2008

Președinte, JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Aida Liliana Stan Cristina

- - - - - -

Grefier

-

Red.

Tehnored.

5ex/7.02.2008

d f-

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3113/2

Președinte:Elena Negulescu
Judecători:Elena Negulescu, Aida Liliana Stan Cristina

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 151/2008. Curtea de Apel Ploiesti