Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 152/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 152
Ședința publică din data de 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Nonea Ioana
JUDECĂTOR 2: Zăinescu Elena
JUDECĂTOR 3: Negulescu Elena
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la 05 mai 1985, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii din 09 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr- prin care s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului pe care o menține.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat personal și asistat de apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin. 7 Cod proc. penală avocat a luat legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat precizează că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu sunt cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat precizează că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din 09.02.2010 a Tribunalului Buzău prin care s-a menținut starea de arest, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Se arată că recurentul inculpat a avut o atitudine sinceră atât la urmărirea penală cât și în fața instanței de judecată iar o parte din prejudiciul cauzat prin infracțiune a fost recuperat, acesta neprezentând pericol concret pentru ordinea publică.
Precizează că recurentul inculpat are un copil minor în întreținere, soția sa a născut de curând.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Buzău și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu una din măsurile prev. de art. 145 și art. 1451Cod proc. penală.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că prin încheierea din 09.02.2010 a Tribunalului Buzăus -a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat, acesta fiind condamnat de Judecătoria Buzău la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
Față de modalitatea concretă de comitere a faptei de către inculpat, anume 4 acte materiale de furt împotriva aceleași părți vătămate și un act material de furt vizând o altă parte vătămată, pe timp de noapte, prin escaladare, faptul că inculpatul este în stare de recidivă postcondamnatorie, se apreciază că încheierea pronunțată de Tribunalul Buzău în apel, prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului, este temeinică și legală.
Concluzii de respingere a recursului declarat de recurentul inculpat ca nefondat și menținere a încheierii pronunțată de Tribunalul Buzău ca temeinică și legală.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat.
CURTEA;
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință de la data de 09 februarie 2010 Tribunalului Buzăus -a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului (fiul și al lui, născut la 05 mai 1985 în comuna, județul B) și s-a dispus menținerea acesteia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. g,i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a și art. 41 al. 2 Cod penal și prin sentința penală nr. 18 din 07.01.2010 Judecătoria Buzăul -a condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare sporită cu 6 luni, în final 4 ani și 6 luni închisoare.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel și tribunalul verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a constatat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică deoarece acesta ar persevera în săvârșirea faptelor penale, fiind recidivist și condamnat anterior pentru fapte asemănătoare.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, prejudiciul cauzat a fost recuperat, în parte, sau înlocuirea acestei măsuri cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara prev. de art. 145 sau art. 1451Cod proc. penală.
Curtea, examinând încheierea criticată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856al. 3 Cod proc. penală, constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Inculpatul recurent a fost arestat preventiv în temeiul art. 148 lit. d și f C.P.P. prin încheierea nr. 46 din 15.10.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, această măsură fiind prelungită și menținută succesiv în cursul judecății și instanța de apel fiind investită cu soluționarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței de condamnare în mod justificat a menținut starea de arest a inculpatului prin încheierea criticată, întrucât subzistă în continuare temeiurile inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
În sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie, constând în aceea că în perioada 19 august - 05 septembrie 2009, în baza aceleași rezoluții infracționale, în mod repetat, pe timp de noapte, prin escaladarea gardurilor împrejmuitoare și forțarea ferestrelor de la locuințele părților vătămate și din comina, a sustras aparatură electrică și electrocasnică, telefoane mobile, îmbrăcăminte și alte bunuri în valoare de 10.800 lei.
Pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată de instanța de fond chiar dacă nu este definitivă reflectă pericolul social ridicat al faptei comise și lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică întrucât acesta ar continua să comită fapte penale sau s-ar sustrage de la judecată și eventual de la executarea pedepsei.
De asemenea, lăsarea în libertate a inculpatului ar avea o rezonanță negativă în rândul comunității locale din care provine, creându-se temerea că organele judiciare nu iau măsuri ferme împotriva acelora care săvârșesc fapte grave cum este aceea săvârșită de inculpat.
Mai mult, chiar dacă recidiva nu mai constituie un temei pentru luarea măsurii arestării preventive nu se poate face abstracție de aceasta, ce demonstrează atât predispoziția inculpatului la încălcarea normelor penale și de conviețuire socială, anterior acesta fiind condamnat (și în perioada minorității) la pedepse cuprinse între 6 luni și 3 ani închisoare, pentru fapte de același gen, conform fișei de cazier judiciar aflată la fila 163 cât și faptul că pedepsele executate în detenție nu și-au atins scopul preventiv-educativ câtă vreme în perioada liberării condiționate a continuat să comită acte materiale de sustragere din locuințele părților vătămate.
Așa fiind, curtea constată că nu se justifică revocarea măsurii arestării preventive așa cum a solicitat recurentul întrucât măsura arestării preventive s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale, existând probe și indicii verosimile că inculpatul este autorul infracțiunii deduse judecății și sunt îndeplinite cumulativ cerințele prev. de art. 148 alin. 1 lit. f și lit. d Cod proc. penală.
Conduita sinceră a inculpatului manifestată în cursul urmăririi penale și la cercetarea judecătorească nu este de natură să determine înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură neprivativă de libertate, așa cum a solicitat, deoarece nu s-au schimbat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice înlocuirea sau revocarea acesteia, nefiind incidente prevederile art. 139 al. 1 și 2 Cod proc. penală.
Nici recuperarea parțială a prejudiciului nu justifică revocarea sau înlocuirea cu o altă măsură preventivă, legiuitorul nu a prevăzut o astfel de condiție și mai mult inculpatul nici nu a fost de acord să despăgubească părțile vătămate constituite părți civile în cauză, ceea ce denotă că nu a conștientizat gravitatea faptei comise, fiind indiferent de consecințele cauzate.
De asemenea, aspectele familiale invocate de recurent nu sunt suficiente pentru admiterea recursului inculpatului, elementele prezentate ar putea eventual să fie avute în vedere de instanța de apel la verificarea temeiniciei pedepsei aplicate.
Menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului nu încalcă disp. art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenție, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune și necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune, inculpatul comițând infracțiunea dedusă judecății în perioada liberării condiționate, ceea ce denotă repetabilitatea actelor infracționale și pericolul efectiv al inculpatului pentru ordinea publică.
În raport de considerentele arătate, Curtea constată că încheierea recurată este legală și temeinică sub toate aspectele și pe cale de consecință recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii din 09 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. ZE
Tehnored. GM
4 ex./18.02.2010
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Judec.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Nonea IoanaJudecători:Nonea Ioana, Zăinescu Elena, Negulescu Elena
