Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 152/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 152/2010
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către inculpații și împotriva încheierii penale din 15 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara prin care a fost menținut arestul preventiv al inculpaților.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat inculpații și aflați în stare de arest în Penitenciarul Aiud, asistați de avocat - apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale recurate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpaților de îndată în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nici nu au intervenit elemente noi care să justifice privarea inculpaților de libertate. În motivarea recursurilor solicită a se avea în vedere pericolul social redus al faptei comise de către inculpați, limitele acesteia fiind între 3 luni și 5 ani, situația personală a inculpaților, atitudinea sinceră a acestora, precum și lipsa de pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, învederează instanței că perioada de 4 luni petrecută de către inculpați în stare de arest este suficientă. Mai arată că inculpații, dacă ar fi puși în libertate nu ar putea influența desfășurarea procesului penal, până în prezent fiind administrate suficiente probe.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, întrucât subzistă și în prezent temeiurile care au determinat arestarea preventivă, iar inculpații au fost condamnați de instanța de fond la o pedeapsă privativă de libertate. Solicită, de asemenea, a se constata, contrar susținerilor apărătorului, că inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată are un grad ridicat de pericol social.
În replică, avocatul inculpaților a susținut că instanța este datoare să verifice în cursul judecății oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive raportându-se la pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpații și nu la pericolul social al infracțiunilor comise.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Depune la dosar un memoriu.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Prin încheierea din 15 02 2010 Tribunalului Hunedoara pronunțată în dosar nr- s-a dispus în baza art.160/b și 300/2 Cod proc.pen. menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Tribunalul a arătat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin în continuare, fără ca în speță să fi intervenit modificări care să impună punerea în libertate a inculpaților. În acest sens s-a motivat că probele administrate în cauză permit presupunerea rezonabilă că inculpații și au comis fapta prevăzută de legea penală ca infracțiune, respectiv sustragere sau distrugere de înscrisuri prev.și ped.de art.242 al.1 Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal iar, hotărârea de condamnare în primă instanță a confirmat faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților se mențin în continuare Cu privire la durata arestării preventive s-a arătat că aceasta este rezonabilă în accepțiunea art.5 CEDO, raportat la poziția părților și gravitatea faptelor așa cum rezultă din actul de trimitere în judecată și sentința instanței de fond.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs inculpații solicitând casare încheierii recurate și, în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpaților de îndată în libertate.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că în prezent nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nici nu au intervenit elemente noi care să justifice privarea inculpaților de libertate. Deasemenaea s-a solicitat să se aibă în pericolul social redus al faptei comise de către inculpați, reflectat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, închisoare între 3 luni și 5 ani, situația personală a inculpaților, atitudinea sinceră a acestora, precum și lipsa de pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, învederează instanței că perioada de 4 luni petrecută de către inculpați în stare de arest este suficient. S-a mai susținut că inculpații, dacă ar fi puși în libertate nu ar putea influența desfășurarea procesului penal, până în prezent fiind administrate suficiente probe.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficu, în limitele prevăzute de art. 385 indice 6 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța de apel a reținut că în speță se mențin și în continuare temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Astfel, presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta reținută în sarcina lor este justificată de probele administrate în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond precum și de existența unei hotărâri de condamnare în primă instanță.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică pe care îl reprezintă inculpații acesta este actual și în prezent. Acest pericol se desprinde din natura infracțiunii săvârșite - distrugerea unor înscrisuri care reprezentau mijloace de probă esențiale într-un dosar penal în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de a determina mărturia mincinoasă precum și dosarul privind cererea de revizuire împotriva unei hotărâri de condamnare cu suspendare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune. De asemenea antecedentele penale ale inculpatului justifică temerea că acesta ar încerca să influențeze desfășurarea procedurilor judiciare și în prezenta cauză.
Și în ceea ce-l privește pe inculpatul subzistă temeiuri pentru a se reține că lăsare lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Ușurința cu care se susține că a fost atras în activitatea infracțională reprezintă temei de a considera că acesta are un nivel deosebit de scăzut al respectului față de normele sociale care îl predispun la comiterea unor acte antisociale. Pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță a inculpatului cu pedeapsa închisori cu executare în regim de detenție este edificator în acest sens.
Limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracțiunea prev de art.242 din codul penal, închisoare de la 3 luni la 5 ani, o plasează pe aceasta în rândul infracțiunilor de un pericol deosebit pentru care se poate dispune măsura preventivă a arestării potrivit dispozițiilor art. 148 din codul d e procedură penală.
Faptul că inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor nu reprezintă un argument suficient pentru plasare acestora în stare de libertate. De asemenea nici inconvenientele care decurg din starea de arest pentru inculpați și familiile acestora nu sunt criterii de apreciere a temeiniciei și legalității măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește durata arestului preventiv în mod corect instanța de apel a arătat că, raportat la natura cauzei aceasta nu a depășit un termen rezonabil.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 385 indice 15 alin.1 pct.1 lit.b din codul d e procedură penală Curtea va Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 15.02.2010 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. inculpații vor fi obligați să plătească statului suma de câte 210 lei cheltuieli judiciare, din care, câte 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 15.02.2010 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpați să plătească statului suma de câte 210 lei cheltuieli judiciare, din care, câte 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 22.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. AL
Dact. FB/2 ex/23.02.2010
și
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
