Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 153/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 153/R/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 31.03.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina
JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
GREFIER:
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpații recurenți G fiul lui G și ns. la 19 noiembrie 1984, fiul lui și ns. la 30 iunie 1986, fiica lui și a lui ns. la 03 octombrie 1986, fiul lui și, ns. la 14 iunie 1984, toți în prezent în arestul B, împotriva încheierii penale nr. 16 din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților recurenți.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent G, asistat de apărător ales, inculpații recurenți și asistați de avocat ales și inculpatul recurent, asistat de apărător din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie 1831 din 30.03.20099 emisă de Baroul Bihor.
DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea este reprezentat de procuror.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Inculpații recurenți și depun la dosarul cauzei prin intermediul apărătorilor lor un memoriu.
Procurorul, avocații inculpaților recurenți, inculpații recurenți nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat inculpatului recurent G solicită judecarea acestuia în stare de libertate, menționând că, recursul formulat vizează aspecte de temeinicie, aspectele de legalitate nu le poate contesta. Solicită a se observa că față de stadiul în care se află dosarul, nu se impune menținerea măsurii. Inculpatul G se consideră vinovat astfel că din acest moment nu mai întrunește condițiile prevenției ci de pedeapsă, și se poate dispune nemenținerea stării de arest.
Avocata inculpaților recurenți și solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu consecința punerii în libertate întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă. Arată că, inculpata recurentă nu are antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală, iar inculpatul recurent are câteva fapte săvârșite în minoritate astfel că, nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
Avocatul inculpatului recurent solicită casarea hotărârii recurate, punerea în libertate a inculpatului recurent întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă. Acesta a colaborat pentru depistarea altor persoane care consumau droguri, de asemenea are o mama bolnavă și un copil de întreținut. În ceea ce privește fapta, a fost împins să facă acel trafic dar este un trafic minor. Consideră că acesta a avut o atitudine sinceră, de regret, se angajează să se prezinte în instanță, cercetarea se va realiza în bune condiții și cu el în libertate.
Procurorul solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea măsurii întrucât, toate temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii subzistă, având în vedere aceste împrejurări precum și faptul că cercetarea judecătorească abia acum începe există indicii că aceștia ar putea lua legătura cu martorii.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpaților recurenți care solicită după cum urmează:
Inculpatul recurent G, solicită punerea în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol public, a colaborat, a fost sincer, a ajutat la depistarea altor persoane.
Inculpatul recurent solicită lăsarea în libertate,întrucât nu prezintă pericol social.
Inculpatul arată că singurul client a fost polițistul, de asemenea arată că nu-i cunoaște pe ceilalți trei inculpați recurenți.
Inculpata solicită cercetarea în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigații de Criminalitate organizată și terorism - Serviciul Teritorial Oradea întocmit in dosarul nr. 9/D/P/2009 s-a dispus trimiterea in judecată a inculpaților G pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 al.1 din Lg.143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art. 16 din Lg. 143/2000, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 al.1 din Lg.143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal și art. 4 al.1 din Lg.143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, pentru comitere infracțiunilor prev. de art. 2 al.1 din Lg. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, art. 3 al.1 din Lg.143/2000, art. 4 al.1 din Lg.143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, și pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 al.1 din Lg.143/2000 și art. 3 al.1 din Lg.143/2000.
inculpați au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv. Alături de aceștia au mai fost trimiși în judecată în stare de libertate, și.
Potrivit art. 3001Cod procedură penală la primirea dosarului instanța este obligată să verifice legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive.
Instanța a constatat că, inculpații G și au fost arestați prin încheierea nr. 4/2009 a Tribunalului Bihor. Pentru inculpatul G instanța a reținut că, raportat la infracțiunile pentru care era cercetat in acel moment și anume trafic de droguri prev. de art. 2 al.1 și consum de droguri prev. de art. 4 al.1 din Lg. 143/2000 ( pentru această ultimă infracțiune s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală) există indicii temeinice și probe din care rezultă bănuiala că inculpatul ar fi comis faptele reținute in sarcina sa.
S-a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 al.1 lit. f Cod procedură penală in sensul că, acesta ar fi comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa in libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol care reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor, perioada in care se susține că aceștia si-ar fi desfășurat activitatea infracțională, cantitatea de droguri traficate, numărul persoanelor implicate, frecvența operațiunilor, precum și crearea unei stări de insecuritate socială și reacția colectivității.
Prin aceeași încheiere s-a dispus arestarea preventivă și a inculpatului pentru infracțiunile pentru care de altfel s-a și dispus trimiterea sa in judecată. S-a reținut că in cauză există probe și indicii temeinice care fac veridică bănuiala că inculpatul ar fi comis faptele reținute in sarcina sa. Temeiul arestării sale este tot cel prevăzut de art. 148 lit.f Cod procedură penală cu aceeași motivare ca și în cazul inculpatului
Prin încheierea nr.6/2009 a Tribunalului Bihors -a dispus arestarea preventivă a inculpatei pentru comitere infracțiunilor pentru care aceasta a și fost trimisă în judecată.
Și în cazul acestei inculpate s-a reținut că din materialul probator administrat in cauză rezultă indicii temeinice că aceasta ar fi comis infracțiunile reținute in sarcina sa. Temeiul arestării îl constituie art. 148 lit. f Cod procedură penală, arătându-se că faptele reținute in sarcina sa sunt prevăzute de lege cu pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa in libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea faptelor, modalitatea de comitere și sentimentul acut de insecuritate socială și dezaprobare publică.
Prin aceeași încheiere s-a dispus și arestarea preventivă a inculpatului pentru infracțiunile pentru care, a fost trimis în judecată, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală și că există cazul prev. de ar. 148 lit. f Cod procedură penală, cu aceeași motivare ca și în cazul inculpatei.
Prin încheierea nr. 11/2009 măsura arestării preventive a tuturor celor patru inculpați a fost prelungită până la data de 7 aprilie 2009.
Instanța a constatat că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, iar acestea impun menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Chiar dacă, in cazul inculpatului G măsura arestării a fost luată avându-se în vedere învinuirea că acesta ar fi comis două infracțiuni și a fost trimis in judecată doar pentru una, instanța, apreciază că nu se poate discuta despre o modificare sau dispariție a temeiurilor avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, deoarece infracțiunea pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală - deținerea de droguri in vederea consumului propriu - nu este, de regulă, o infracțiune care singură să justifice luarea măsurii arestării preventive.
Neexistând nici o modificarea sau dispariție a temeiurilor avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu se impune nici revocarea acesteia și nici înlocuirea cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, nefiind îndeplinite condițiile art. 139 Cod procedură penală.
Față de cele expuse mai sus, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, dispoziție care semnifică implicit respingerea cererilor subsidiare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs inculpați G, și și solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și modificarea ei în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerii lor în libertate cu motivarea că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva lor.
Inculpatul Gaa rătat că față de stadiul dosarului nu se mai impune menținerea sa în stare de arest, inculpata a arătat că nu are antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală, inculpatul a învederat instanței că faptele pentru care a fost condamnat au fost săvârșite în minoritate iar inculpatul a arătat că a colaborat cu organele de anchetă, că a avut o atitudine sinceră și regretă faptele săvârșite, cercetările putându-se desfășura în bune condiții cu el în stare de libertate.
Examinând încheierea atacată, prin prisma recursurilor declarate cât și din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. 2 și art. 385 ind. 14 din codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 din același cod, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursurile declarate apar ca nefondate și vor fi respinse ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b din codul d e procedură penală.
Verificând din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 300/1 din codul d e procedură penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, instanța de fond a dispus menținerea acesteia.
Curtea apreciază că soluția dispusă prin încheierea nr. 16 din 27 martie 2009 este legală și temeinică.
Temeiurile care au determinat arestarea inculpaților nu au încetat și ele impun în continuare privarea de libertate; pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani și în cauză există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social pentru ordinea publică.
Față de gravitatea faptelor săvârșite, gravitate determinată de natura și împrejurările în care au fost săvârșite, precum și de urmările, din punct de vedere uman și materiale ale acestora, Curtea apreciază că se justifică pe deplin măsura menținerii arestului preventiv al inculpaților.
De asemenea, verificarea menținerii măsurii arestării preventive a fost făcută în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. c) a Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, respectiv în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpații au săvârșit o infracțiune.
Celelalte aspecte formulate de inculpați în susținerea motivelor de recurs nu pot face obiectul prezentei cauze, ele urmând a fi analizate de instanța de fond, cu ocazia judecării cauzei.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii nr. 16 din 27 martie 2009 pronunțate în dosar penal nr- al Tribunalului Bihor.
În baza art. 192 din Codul procedură penală și art. 189 din același cod recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 din codul d e procedură penală vor fi obligați recurenții G, și la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații recurenți G ns. la 19 noiembrie 1984, ns. la 14 iunie 1984, ns. la 03 octombrie 1986 și, ns. la 30 iunie 1986, toți din arestul O, împotriva încheierii penale 16 din, 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurentul să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și pe inculpații G, și la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 31 martie 2009.
.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Judecător lipsă din instanță
Semnează președintele completului
Red.dec. pen. jud.
În concept 03.04.3009
Red. înch. B.
Tehnored. Gref.
03.04.2009/ 2 ex.
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Țarcă Gabriela, Groza Gheorghe
