Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 153/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 153/
Ședința publică din 04 Martie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G - - vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
Judecător dr.-
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- - procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarat de inculpații și, împotriva încheierii din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții-inculpați,personal, fiecare în stare de arest și asistați de avocat ales -, în baza delegației nr.84454/2009 emisă de Baroul București.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că au fost depuse și recursurile olograf ale inculpaților.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocatul ales -, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și, pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea pentru ambii inculpați, apreciind că aceștia nu mai pot influența cercetarea judecătorească, întrucât au fost administrate majoritatea probelor, astfel că nu pot zădărnici aflarea adevărului în cauză prin alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă dacă ar fi lăsați în libertate.
Totodată, pentru inculpatul, în subsidiar, în cazul în care instanța nu împărtășește acest punct de vedere, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că acesta este arestat de foarte mult timp, fiind depășit termenul rezonabil și nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. De asemenea,precizează că acesta a avut cea mai mică participare la fapta reținută în sarcina lui și nu fost avută în vedere situația familială a acestuia. Au fost depuse acte în circumstanțiere care nu au fost avute în vedere de către tribunal, solicitând ca instanța să le analizeze.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea pentru inculpatul, pune concluzii de respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât nu poate fi invocată în această cale de atac.
De asemenea, pune concluzii de respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de ambii inculpați privind liberarea provizorie sub control judiciar, apreciind legală și temeinică încheierea tribunalului.
Recurenții-inculpați, personal, în stare de arest fiecare, având pe rând ultimul cuvânt,arată că își însușesc apărările formulate de avocatul lor ales.
CURTEA
Asupra recursurilor penale formulate;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin încheierea din 24 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Argeș, s-a dispus:
-respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul;
-respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, formulate de inculpații și.
Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut:
Inculpații și sunt trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.2D/P/2007 al - Biroul Teritorial Argeș, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicația art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal, respectiv art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, imputându-li-se că la data de 9 ianuarie 2007, împreună și cu coinculpatul, au răpit-o pe partea vătămată de lângă sediul din zona Podul, iar în zilele următoare au solicitat martorei suma de 1000 Euro pentru eliberarea acesteia; în ziua de 12 ianuarie 2007, cu ocazia unei percheziții domiciliare la locuința inculpatului, organele de poliție au găsit-o pe partea vătămată, în vârstă de 14 ani, care a declarat că a fost obligată să practice prostituția în folosul inculpaților; tot astfel, la 18 ianuarie 2007, inculpatul împreună cu coinculpatul, s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă în municipiul Târgoviște, de unde au răpit-o pe partea vătămată pe care au dus-o în municipiul B și au obligat-o să se prostitueze în folosul lor.
In ceea ce privește cererea de liberare sub control judiciar precum și cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, prima instanță a reținut că nu se impune admiterea acestora, întrucât în raport de gravitatea deosebită a faptelor imputate inculpaților, lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică; în plus, prin liberarea sub control judiciar a inculpatului s-ar zădărnici aflarea adevărului.
Astfel, instanța a reținut că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive prevăzute de art.148 lit.f Cod pr.penală, se mențin și în prezent și, ca atare, prin încheierea atacată cu recurs, a menținut starea de arest a inculpaților.
Tot astfel, instanța a constatat că pentru a nu se zădărnici aflarea adevărului în cauză se impune continuarea judecății cu inculpatul în stare de arest preventiv, atât timp cât mai sunt de audiat mai mulți martori.
Impotriva încheierii inculpații au formulat recurs, susținând:
-soluția de respingere a înlocuirii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara este netemeinică, deoarece inculpații nu pot influența cercetarea judecătorească și zădărnici aflarea adevărului;
-în subsidiar, în ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Examinând recursurile formulate, în raport de criticile aduse hotărârii, precum și din oficiu, în limitele și în conformitate cu dispozițiile art.385/6, 385/8 și 385/9 alin.3 Cod pr.penală, se constată că recursurile privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea sunt inadmisibile, iar recursul inculpatul, referitor la liberarea provizorie sub control judiciar este nefondat.
Cu referire la recursurile inculpaților și ce vizează înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea:
Sediul materiei privind instituția obligării de a nu părăsi localitatea sau țara îl reprezintă art.145 și art.145/1 din Codul d pr.penală, texte din care nu rezultă că, în situația respingerii unei cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive cu această măsură, partea nemulțumită poate formula, împotriva hotărârii pronunțate, vreo cale de atac.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.141 Cod pr.penală, numai "încheierea dată în primă instanță și în apel prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs".
Se constată, așadar, că recursurile formulate de inculpații și sunt inadmisibile și vor fi respinse ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală.
Privitor la recursul formulat de inculpatul ce vizează liberarea provizorie sub control judiciar:
Așa cum corect a reținut prima instanță, lăsarea în libertate a inculpatului ar zădărnici aflarea adevărului în condițiile în care cercetarea judecătorească nu este finalizată, fiind necesar a se audia mai mulți martori.
Sub acest aspect, este de precizat că, deși sub aspect formal cererea de liberare sub control judiciar este admisibilă, totuși, pe fondul acesteia și în conformitate cu dispozițiile art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, aceasta este neîntemeiată, în raport de considerentele reținute de prima instanță, privind zădărnicirea aflării adevărului prin posibilitatea influențării părților vătămate precum și a martorilor.
Cum nici din oficiu nu au fost constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii pronunțate, se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Pe cale de consecință, vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibile recursurile formulate de inculpații și, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii pronunțată la 24 februarie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Argeș, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva aceleiași încheieri, privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Obligă pe recurenți la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh.-, -, dr.
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
6 martie 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
