Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 154/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.154/R/2008
Ședința publică din 28 februarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ REPREZENTAT PRIN PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, și, împotriva Încheierii penale din 21 februarie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații, aflați în stare de arest, asistați de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpații, pe rând, arată că sunt de acord să fie asistați de apărătorul desemnat din oficiu și că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpaților solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive. Pentru inculpații și s-au reținut ca temeiuri ale arestării disp.art.148 lit.a și f pr.pen. însă acestea nu au existat nici la momentul luării măsurii arestării preventive și nici în prezent nu subzistă. În ce privește art.143 pr.pen. rămâne ca instanța să stabilească contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea faptei, având în vedere că aceștia au recunoscut comiterea faptei. Ambii inculpați se află în întreruperea executării unei pedepse și s-a reținut art.148 lit.f pr.pen. cu motivarea că aceștia se sustrăgeau încarcerării când au expirat cele 3 luni. Deci nu se poate susține că se sustrăgeau de la urmărire penală. Inculpații se află în executarea unor pedepse, deci revocarea măsurii arestării preventive nu ar duce la punerea lor în libertate, ei rămânând la dispoziția instanței. Ca atare, nu se poate spune că cei doi inculpați prezintă pericol pentru ordinea publică. Referitor la inculpatul, situația acestuia este diferită, deoarece este la prima confruntare cu legea penală și a dat declarații complete de recunoaștere a faptei. Este singurul față de care s-au luat măsuri asiguratorii cu privire la bunurile proprietatea sa. Nu se poate reține art.148 lit.a pr.pen. deoarece inculpatul a fost citat o singură dată la domiciliu, dar nu mai locuia de ceva vreme acolo. Astfel, nu se poate reține că inculpatul s-a sustras de la urmărire penală. O parte importantă a probatoriului a fost deja administrat, astfel că inculpatul nu ar putea impieta la buna desfășurare a procesului penal. În concluzie, se impune față de acesta revocarea măsurii arestării preventive și punerea lui de îndată în libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Cu onorariu avocațial din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, măsura arestării preventive fiind luată cu respectarea dispozițiilor legale. Sunt îndeplinite și condițiile prev.de art.143 pr.pen. în sensul că există probe certe că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor. În speță au fost audiați inculpații, părțile vătămate și martorii, subzistă temeiurile prevăzute de art.148 lit.a și f pr.pen. Pe parcursul cercetărilor, inculpații și-au stabilit domiciliul în alte părți, care nu figurau în cărțile de identitate. Sunt îndeplinite și condițiile prev.de art.148 lit.f pr.pen. În prezent inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni similare - fapte de înșelăciune, care privesc 14 părți vătămate. Lăsarea lor în libertate ar putea impieta desfășurarea acestui proces penal, iar dosarul urmează a se conexa la acesta. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpaților solicită a se reține că inculpații și nu ar fi puși în libertate dacă li s-ar admite recursul, ci ar rămâne în continuare în stare de arest.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive. Arată că hotărârea primei instanțe nu este motivată pentru fiecare inculpat în parte. De asemenea, arată că nu ar fi pus în libertate, deoarece se află în executarea unei pedepse.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu s-a aflat niciodată în întreruperea executării pedepsei, astfel că ceea ce a susținut apărătorul său nu este real. Arată că va rămâne în stare de arest chiar daca se va admite recursul, astfel că nu are cum prezenta pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
Deliberând reține că Tribunalul Cluj prin încheierea penală din 21 februarie 2008 în temeiul art.300/2 raportat la art.160/b proc.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpații, fiul lui și, născut la 12 noiembrie 1973, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla, fiul lui Romi și, născut la data de 24 ianuarie 1973, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla și, fiul lui și, născut la 9 noiembrie 1971, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla.
Pe cale de consecință, a fost menținută starea de arest a inculpaților.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților subzistă și în prezent și impun menținerea în continuare a acestei măsuri.
Împotriva încheierii de mai sus au declarat recurs inculpații, și solicitând casarea acesteia și dispunerea judecării lor în stare de libertate.
În susținerea recursurilor, inculpații au arătat în esență că arestarea lor nu se justifică prin existența unor probe sau indicii temeinice din care ar rezulta presupunerea rezonabilă că au săvârșit faptele imputate prin rechizitoriu, că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu sunt probate și că nici nu s-au produs probe certe în sensul că lăsarea lor în libertate ar putea pune în pericol concret ordinea publică.
Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate, precum și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Inculpatul a fost arestat la 31 august 2006 de către Tribunalul Cluj, inculpatul a fost arestat de aceeași instanță la 22 septembrie 2006, iar inculpatul a fost arestat de către Tribunalul Cluj la 21 septembrie 2006, prelungindu-se de către Tribunalul Cluj în mod succesiv arestarea preventivă, iar la 11 decembrie 2006 fiind emis rechizitoriul de către DIICOT Serviciul Teritorial Cluj, fiind sesizat Tribunalul Cluj.
Atât încheierea de arestare cât și cele de prelungire a măsurii arestării au fost atacate cu recurs, fiind menținute de instanța de control judiciar.
De fiecare dată, s-a analizat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpaților constatându-se de către instanțe că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art. 136 raportat la art. 143 cod proc.pen. și că în privința inculpaților sunt incidente cazurile de arestare prev.de art.148 lit.a, Cod proc.pen. pentru inculpatul și pentru inculpații și cele prev.de art.148 lit.a și f proc.pen.
Instanța de fond după înregistrarea dosarului a verificat din nou, legalitatea și temeinicia arestării preventive, constatând în mod corect că temeiurile care s-au avut în vedere la luarea arestării preventive și-au păstrat actualitatea.
Potrivit rechizitoriului, inculpaților recurenți li se impută că ar fi săvârșit infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, fapte urmate de comiterea unor infracțiuni grave prev.de art.7 alin.1 și 3 din Legea 39/2003 în sensul că cei trei inculpați în perioada aprilie-iulie 2006 au format un grup structurat din mai multe persoane în scopul comiterii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. Cei trei inculpați prezentându-se sub identități false au comis pe raza județelor C, S și BNm ai multe infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, obținând folos material injust de peste 15 miliarde lei, inducând în eroare mai multe societăți comerciale, prin emiterea de file CEC fără acoperire. Mai mult, inculpatul în vederea comiterii înșelăciunilor s-a prezentat și sub o identitate falsă, iar inculpatul la 27 aprilie 2006 s-a prezentat în fața organelor de poliție tot sub o identitate falsă.
În cauză există indicii temeinice în sensul art. 143.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, în acest sens fiind declarațiile părților civile SC SRL G - Punctul de lucru C-N, SC C-N, SC SRL C, SC SA coroborate cu declarațiile martorilor,.
Din actele dosarului rezultă că în mod temeinic s-a reținut incidența cazului de arestare prevăzut de art. 148 lit. a proc.pen.
Astfel, inculpatul a fost depistat în gara Z în timp ce intenționa să părăsească această localitate,având asupra sa 2 cărți de identitate false pe care intenționa să le folosească, potrivit propriilor declarații, pentru procurarea de bunuri de la un magazin Altex, iar inculpatul a fugit și s-a ascuns în scopul sustragerii de la urmărirea penală, atribuindu-și o identitate falsă.
De remarcat că în privința inculpaților și există mai multe mandate de executare ale unor alte pedepse definitive în executarea cărora se află, ceea ce denotă necesitatea menținerii acestora în stare de arest în vederea împiedicării comiterii de către inculpați a unor alte infracțiuni.
Mai mult, la dosarul de urmărire penală există acte întocmite de organele de poliție, din care rezultă că inculpații au încercat să se sustragă urmăririi penale.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f proc.pen. se pornește și de la pericol social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestuia ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent
Având în vedere că inculpații sunt judecați pentru fapte deosebit de grave de pericol și rezultat, sancționate de legea penală, pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestei fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Susținerea inculpaților și potrivit căreia măsura arestului preventiv este lipsită de eficiență deoarece în prezent execută o pedeapsă privativă de libertate nu poate fi primită ca argument în a se dispune revocarea măsurii preventive instituită și menținută de către instanță deoarece această situație nu aduce modificări în conținutul temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii preventive și nici nu este reglementată ca și caz de revocare sau înlocuire a acestei măsuri.
De altfel, instanța supremă, referindu-se la acest gen de situații a constatat că "împrejurarea că inculpații se află în executarea unor pedepse privative de libertate nu constituie un impediment pentru luarea și menținerea arestării preventive a acestora, cu respectarea dispozițiilor legale, întrucât arestarea preventivă are ca scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, iar executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă sau inculpatul poate fi liberat condiționat."
În final, este de observat că durata arestării preventive a inculpaților nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauza contra Austriei; cauza S-R contra Elveției).
În speța de față, nu s-a depășit un termen rezonabil al detenției inculpaților raportat la natura și gravitatea concretă a faptelor presupuse a fi comise de inculpați, de condițiile concrete în care acestea s-au desfășurat, de multitudinea și complexitatea faptelor ilegale și de numărul ridicat al părților, precum și de existența unor declarații contradictorii, aspecte care impun o perioadă de timp mai îndelungată îndelungat pentru administrarea tuturor probelor și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Așa fiind, Curtea concluzionează că în mod judicios s-a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă și menținută față de inculpați, iar pentru buna desfășurare a procesului penal menținerea arestului preventiv al acestora se justifică și se impune cu necesitate.
Pentru aceste motive curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaților în baza art.38515pct.1 lit.b cod proc.pen. menținând în totalitate încheierea atacată.
Se va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de 120 lei onorar pentru apărătorii din oficiu, sumă ce se va plăti din.
Potrivit art.192 alin.2 cod proc.pen. fiecare inculpat va fi obligat să plătească câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 40 lei reprezentă onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, si, toți deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără nr. din 21.02. 2008 Tribunalului Cluj, dosar nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de câte 120 lei onorariu pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare, din care câte 40 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red. /
6 ex./ 04.03.2008
Jud. fond:
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Ana Covrig Luminița Hanzer
