Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1548/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.9736/2/2009
2419/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1548/
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați, - și împotriva Încheierii de ședință din data de 5 octombrie 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.674.548/30.2009, aflată la fila 19, recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.278.798/21.2009, aflată la fila 17, și recurenții-inculpați - și, personal, în stare de arest preventiv, asistați juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.032.734/23.2009, aflată la fila 14.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că cercetarea în stare de libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere faptul că este arestat de 6 luni, nu este cunoscut cu antecedente penale, este consumator de heroină de 10 ani, beneficiază de sprijinul familiei, lucra ca mecanic auto, are un copil din relația de concubinaj și a săvârșit infracțiunea în scopul obținerii resurselor financiare pentru a-și procura doza zilnică, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și revocarea măsurii arestării preventive.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că nu mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut elemente noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, având în vedere faptul că s-au împlinit 6 luni de la luarea acestei măsuri, a conștientizat gravitatea infracțiunii, a fost audiat de instanța de fond și și-a menținut poziția inițială, a săvârșit infracțiunea pe fondul consumului de droguri, pentru a-și asigura doza zilnică, avea un loc de muncă la o spălătorie auto, nu este cunoscut cu antecedente penale, era în tratament pentru dependența de stupefiante. Mai mult decât atât, nu are cum impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, având în vedere faptul că nu poate influența investigatorii sub acoperire și colaboratorii acestora, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Apărătorul din oficiu al recurenților-inculpați - și apreciază nu se mai justifică privarea de libertate a inculpaților, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, întrucât aceștia au avut o atitudine procesuală sinceră de recunoaștere și regret, așa încât solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, cercetarea în stare de libertate a inculpaților.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor, arătând că atitudinea de recunoaștere a inculpaților nu conduce la schimbarea temeiurilor ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, temeiuri care se mențin și la acest moment procesual, cu atât mai mult cu cât inculpații au perseverat în comiterea acestui gen de infracțiuni, constând în intermedierea vânzării de droguri, pe fondul consumului, împrejurări ce relevă că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat, personal, arată că regretă comiterea infracțiunilor.
Recurentul-inculpat, personal, arată că recunoaște și regretă săvârșirea infracțiunilor, solicitând să fie pus în libertate, pentru a fi alături de familie și pentru a-și relua studiile.
Recurenții-inculpați - și, personal, lasă la aprecierea Curții.
CURTEA
recursului penal de față:
Prin încheierea din 05 octombrie 2009 Tribunalului București Secția I-a Penală s-a respins ca nefondată cererea inculpatei de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Prin aceeași încheiere, în baza art. 3002- art. 160 alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților a, și.
Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București nr. 15/D/P/2009, au fost trimiși în judecată inculpații A, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșiri infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 din Cod penal și art.37 lit.a din Codul penal, reținându-se că la datele de 10.03.2009, 02.03.2009 a vândut colaboratorului cu nume de cod " " 4 doze de heroină, la data de 20.02.2009 a vândut colaboratorului două doze de heroină, la datele de 02.04.2009 și 08.04.2009 a vândut împreună cu zis "" colaboratorului " " patru doze de heroină, iar la data de 17.02.2009 a vândut colaboratorului " " împreună cu zis "" două doze de heroină, contra sumei de 60 de lei, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșiri infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 din Cod penal și art.37 lit.a din Codul penal, reținându-se că la datele de 09.03.2009 și 26.02.2009 a vândut colaboratorului " " patru doze de heroină, iar la data de 17.02.2009 a vândut împreună cu A două doze de heroină colaboratorului " ", contra sumei de 60 de lei, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșiri infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 din Cod penal și art.37 lit.b din Codul penal, reținându-se că la data de 24.03.2009 a vândut de două ori colaboratorului " " patru doze de heroină, contra sumei de 30 lei fiecare, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșiri infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 din Cod penal și deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, prev. de art.4 al.1 din Legea 143/2000, ambele cu aplic.art.33 lit. a din Codul penal și art.37 lit.b din Codul penal, reținându-se că la datele de 02.04.2009 și 08.04.2009 a vândut împreună cu A patru doze de heroină colaboratorului " ", iar la data de 29.04.2009 cu ocazia efectuării percheziției domiciliare s-au găsit 8 doze de heroină și 66 comprimate methadonă, deținute pentru consumul propriu, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșiri infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 din Cod penal și deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, prev. de art.4 al.1 din Legea 143/2000, ambele cu aplic.art.33 lit. a din Codul penal, reținându-se că la datele de 12.02.2009 și 16.01.2009 a vândut colaboratorului " " patru doze de heroină, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 din Cod penal, reținându-se că la datele de 15.01.2009 și 09.02.2009 a vândut colaboratorului " " împreună cu zis "" patru doze de heroină, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal, reținându-se că la data de 19.01.2009 a vândut colaboratorului " " două doze de heroină, sub aspectul săvârșiri infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 din Cod penal și art.37 lit.a din Codul penal, reținându-se că la datele de 03.03.2009 și 02.03.2009 a vândut colaboratorului " " patru doze de heroină, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 din Cod penal și deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, prev. de art.4 al.1 din Legea 143/2000, ambele cu aplic.art.33 lit. a din Codul penal, reținându-se că la data de 18.12.2008 a vândut două doze de heroină colaboratorului " ", la data de 22.12.2008 împreună cu a vândut o doză de heroină aceluiași colaborator, iar la data de 09.01.2009 a vândut învinuitului 4,33 grame heroină și, trimisă în judecată în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal, reținându-se că la datele de 06.01.2009 și 09.01.2009 a vândut colaboratorului " " un total de trei doze de heroină.
Prin încheierea din Camera de Consiliu a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, dată în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților a, și pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 29.04.2009 până la data de 28.05.2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, judecătorul a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală și 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că, în cauză există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit dispozițiilor art. 3002.C.P.P. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, din oficiu, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar potrivit art. 160 alin. 1.C.P.P. instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților au fost respectate toate dispozițiile legale în materie. Tot astfel, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat și nici nu s-au modificat și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Astfel, analizând materialul probator administrat până la acest moment procesual, tribunalul a reținut că se menține caracterul rezonabil al presupunerii că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor (fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 rap. la art. 681.C.P.P.) și că se mențin și cerințele prev. de art. 148 al. 1 lit. f C.P.P. întrucât inculpații au fost trimiși în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol pentru ordinea publică", la aprecierea acesteia tribunalul are în vedere natura infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor - ce conturează pericolul generic ridicat al infracțiunilor la legea 143/2000, dar și din modalitățile și împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost comise faptele. Totodată, instanța are în vedere și circumstanțele personale nefavorabile ale inculpaților a, și, care sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Toate aceste aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea inculpaților în libertate prezintăîn continuareun pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, astfel cum au fost mai sus expuse, nu numai că subzistă, ci și impun în continuare privarea acestora de libertate, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.
Cât privește cererea inculpatei, formulată prin apărători, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanța o va respinge ca nefondată, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci se mențin (astfel cum s-a arătat mai sus), nefiind așadar întrunite cerințele art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, solicitând Curții punerea lor în libertate, față de împrejurarea că nu mai există temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri privative de libertate, prelungirea și, ulterior, menținerea acestei măsuri și au invocat în acest sens jurisprudența, în lumina căreia măsura arestării preventive are caracter de excepție.
S-a mai susținut de către recurenții inculpați că nu există probe că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, iar date lor personale le sunt favorabile.
De precizat, că în ședința publică din data de 23. octombrie 2009 recurentul inculpat a arătat în fața Curții că înțelege să își retragă cererea de recurs promovată în cauză.
În atare împrejurări, având în vedere manifestarea de voință a recurentului inculpat în sensul retragerii recursului său, Curtea urmează a analiza recursurile formulate în termenul legal și susținute ceilalți 4 recurenți, respectiv, și.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenții inculpați, prin rap. la art. 38515Cod procedură penală, cu trimitere la art. 3002- art. 160 alin. 1, 3 Cod procedură penală, Curtea consideră nefondate recursurile, iar în conformitate cu disp. art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală urmează a le respinge ca nefondate, în virtutea argumentelor ce vor fi înfățișate:
Inculpații, au fost arestați alături de alți inculpați, la data de 29 aprilie 2009, în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, reținându-se, în fapt, în sarcina acestora că au vândut diferite doze de heroină, în mod repetat unor colaboratori sub acoperire săvârșind astfel infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
Ulterior, în urma finalizării urmăriri penale aceștia au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București nr.15/D/P/2009, iar instanța în respectarea dispozițiilor art. 3002- art. 160 alin. 1, 3 Cod procedură penală a procedat la menținerea stării de arest a inculpaților.
Curtea constată astfel cum și prima instanță a făcut-o - că în cauza de față, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă nu au încetat și nici nu s-au modificat și că acestea impun în continuare privarea de libertate a recurenților inculpați.
Astfel măsura arestării preventive este - în opinia Curții - îndreptățită în continuare, iar persistența temeiurilor constatate la luarea acestei măsuri evidentă.
Astfel, art.5, paragraful 1, lit. c al CEDO prevede că arestarea preventivă se poate dispune atunci când există motive verosimile de bănuială legitimă că persoana a săvârșit o infracțiune.
Este evident că art.148 lit.f Cod procedură penală instituie o garanție în plus, în favoarea inculpatului, care nu poate fi arestat preventiv pentru săvârșirea oricărei infracțiuni, chiar dacă există indicii temeinice, ci numai atunci când pedeapsa prevăzută pentru acea infracțiune este mai mare de 4 ani, iar inculpatul prezintă pericol social pentru ordinea publică. Se poate afirma, prin urmare, că prevederile dreptului intern în materia arestării preventive sunt mai restrictive decât cele din CEDO.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca și trăsătură esențială a infracțiunii.
Aceasta nu înseamnă că aprecierea pericolului public trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta - între altele - și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unei fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unei astfel de fapte.
În cauza de față, inculpații sunt acuzați de săvârșirea unor infracțiuni caracterizate de un ridicat grad de pericol social, mai ales din perspectiva consecințelor asupra stării de sănătate fizică și psihică, pe care consumul de droguri le poate avea, precum și o rezonanță negativă asupra climatului social, a efectelor dăunătoare, uneori iremediabile, pe care traficul de droguri le determină.
Curtea precizează în acest context că temeiurile prevăzute de art.143 și art.148 Cod procedură penală - în cauza prezentă, cu referire incidentă la art.148 lit.f Cod procedură penală - sunt examinate prin raportare la probele ce se vor administra prin intermediul mijloacelor de probă, probe ce conferă elemente concrete în susținerea temeiurilor inițiale privind arestarea preventivă.
Ținând cont de faptul că inculpații au fost arestați preventiv la 29 aprilie 2009, Curtea consideră necesar a analiza justețea menținerii măsurii privative de libertate și din prisma respectării caracterului rezonabil.
Curtea Europeană a drepturilor omului a admis în numeroase cauze (cu titlu de exemplu - Letellier Franței) că în măsura în care dreptul național prevede, pentru gravitate deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pentru un termen limitat.
Pericolul concret are o existență legată de timp, de regulă, trecerea timpului putând conduce la limitarea pericolului până la dispariție, iar lipsa lezării ordinii publice echivalând cu dispariția acestui pericol.
Se pune, astfel, problema limitei rezonabile a detenției preventive a inculpaților, Curtea trebuind să aprecieze dacă termenul scurs până în prezent a depășit - la un moment dat - limitele rezonabile, adică acelea ale sacrificiului, care în circumstanțele cauzei, ar putea fi în mod rezonabil să fie impus unei persoane prezumate a fi nevinovate.
În acest sens, art.5, paragraf 3 din Convenția Europeană - normă la care urmează a ne raporta în analiza noastră - a reglementat instituția termenului rezonabil al arestării preventive, prevăzând că "orice persoană arestată sau deținută în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c din prezentul articol, -, are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".
Durata rezonabilă a detenției, în lumina art.5, paragraf 3 din CEDO, se apreciază in concreto, instanțelor naționale revenindu-le obligația de a argumenta cu probe motivele menținerii detenției.
În cauza de față, alături de persistența motivelor plauzibile, cu privire la săvârșirea infracțiunii de care sunt acuzați recurenții inculpați, Curtea constată îndeplinită și cerința protejării ordinii publice, în contextul în care, punerea în libertate a recurenților ar fi de natură și în măsură să afecteze ordinea publică.
Din această perspectivă, Curtea are în vedere că aprecierea asupra necesității menținerii stării privative de libertate, în cursul judecății, este susținută și prin elemente de fapt ce dau relevanță informativă asupra cauzei penale, deci inclusiv cu referire la măsura arestării preventive, întrucât, prin operațiunea logică a interpretării, temeiul prevăzut în art.148 lit.f Cod procedură penală este examinat prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă, pe parcursul cercetării judecătorești.
Așadar, menținerea arestării preventive justificată inițial de motivul pericolului concret pentru ordinea publică își păstrează - în opinia Curții - caracterul legitim, păstrând echilibrul între dreptul la libertate individuală și la prezumția de nevinovăție, pe de o parte, și scopul legii - asigurarea ordinii publice, pe de altă parte.
Deși de la data arestării recurenților inculpați a curs o perioadă de timp
semnificativă, în concepția Curții, ordinea publică este încă efectiv
amenințată; deținerea preventivă impunându-se a se prelungi pentru
neliniștea creată în rândul comunității de asemenea infracțiuni, precum cele
de care sunt acuzați recurenții inculpați.
Acestea sunt argumentele în baza cărora Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, urmând ca în temeiul art. 3854alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 369 alin. 1 Cod procedură penală să ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul.
Sub incidența art. 192 alin. 2 -4 Cod procedură penală și respectiv art. 192 alin. 2 Cod procedură penală se va dispune și asupra cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
în temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit. b). pr.penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 5.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a I-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul disp. art.192 alin.2 și 4.pr.penală obligă recurenții inculpați și la cate 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat și recurenții inculpați și la cate 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați și în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
În temeiul disp.385/4 alin.2 pr.penală rap. la art.369 alin.1 pr.penală ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri de ședință.
În temeiul disp. art.192 alin.2 pr.penală obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat,în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertîților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - /06.11.2009
Dact./26.11.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Cristina Carmen CraiuJudecători:Cristina Carmen Craiu, Magdalena Iordache, Ioana
