Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1556/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.10069/2/2009
2492/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1556/
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din data de 07.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat -, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, recurentul-inculpat - fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului -, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul București, prin care a fost menținută starea de arest a inculpatului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se revoce măsura arestării preventive. Apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ prevederile art.148 lit.f C.P.P. respectiv lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică. De asemenea, solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului: nu are antecedente penale, la data săvârșirii infracțiunii avea un loc de muncă, a avut o atitudine procesuală sinceră, a cooperat cu organele de cercetare penală, în acest sens solicitând a beneficia de prev.Art.16 din Legea nr.143/2000.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat, considerând că în mod corect prima instanță a dispus menținerea acestei măsuri, în condițiile în care inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave - trafic de droguri de mare risc, compusă din două acte materiale.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt, arată că nu este traficant, nu a deținut droguri și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului cauzei, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 07.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în temeiul art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații și și s-a menținut starea de arest a acestora.
În baza art.139 alin.1 Cod procedură penală, prin aceeași încheiere, au fost respinse - ca nefondate - cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și.
S-a reținut de către instanță că măsura preventivă a inculpaților a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a stării de arest preventiv.
Inculpatul, prin apărător, arată că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, astfel că se impune lăsarea în libertate a acestuia, având în vedere și împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale, la data săvârșirii infracțiunii avea un loc de muncă, a avut o atitudine sinceră și a cooperat cu organele de cercetare penală.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu sub toate aspectele cauzei, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată sub acuzația de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că, la data de 24.10.2008, a vândut unui colaborator al poliție un număr de 10 comprimate cu logo-ul "", pentru suma de 600 de lei. De asemenea, la data de 03.12.2008, a vândut unui colaborator al poliției o cantitate de 1,16 grame de cocaină, pentru suma de 750 lei.
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art.143 coroborat cu art. 681Cod procedură penală, având în vedere probatoriul administrat până la acest moment procesual, respectiv: declarațiile inculpaților de recunoaștere a săvârșirii faptelor, procesele-verbale de redare a declarațiilor colaboratorilor, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale de transcriere a discuțiilor din cuprinsul înregistrărilor audio/video din mediul ambiental, planșă foto cu capturi de pe imaginea video, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procesul-verbal de supraveghere operativă și, nu în ultimul rând, procesele-verbale de percheziție, toate aflate la dosarul de urmărire penală și care formează un amplu ansamblu probator, din care rezultă indicii temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care este trimis în judecată.
În cauză, Curtea apreciază că susținerea apărării, în sensul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin, nu este suficientă, fără arătarea în concret a acestor împrejurări, astfel că nu pot constitui - în sine - un temei pentru punerea în libertate a recurentului.
Totodată, trebuie subliniat faptul că sunt îndeplinite și cerințele dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, evidențiat - în principal - de natura și gravitatea deosebită a faptei și de valorile sociale lezate prin comiterea acesteia.
Astfel, dacă îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei pentru fapta reținută în sarcina inculpatului, este neîndoielnică (pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare), pericolul concret pentru ordinea publică este pus în evidență de natura și gravitatea faptei, de urmările produse de aceasta, urmări constând în lezarea unor valori sociale fundamentale ocrotite de legea penală; în acest context se relevă modalitatea de operare, minuțios și amplu planificată, cantitatea de cocaină pe care inculpatul o deținea în vederea traficării, dar - mai ales - pericolul pe care-l prezintă acest gen de fapte pentru sănătatea și siguranța publică, rezonanța socială negativă, ecoul în rândul comunității, care generează temerea că lăsat în libertate, inculpatul ar fi tentat să-și continue activitatea infracțională, perspectivă aptă să creeze - în mod real - o tulburare a ordinii publice.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, invocate de acesta prin apărător, Curtea apreciază că lipsa antecedentelor penale, faptul că avea un loc de muncă înainte de săvârșirea faptei, atitudinea sinceră și cooperarea cu organele de cercetare penală, nu pot constitui - în sine - un temei pentru punerea în libertate a acestuia, urmând ca argumentele vizând circumstanțe favorabile să fie valorificate, în cadrul unei eventuale individualizări a pedepsei, dacă se va dovedi - cu certitudine și fără echivoc - vinovăția inculpatului.
În speță, Curtea apreciază că această măsură preventivă, pentru motivele deja expuse, se impune a fi menținută și prin prisma normelor consacrate de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și prin raportare la dispozițiile art.136 Cod procedură penală, ce vizează asigurarea în condiții optime a desfășurării procesului penal.
Așa fiind, Curtea constată că soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, în condițiile acestea măsura arestării preventive impunându-se a fi menținută.
Pe cale de consecință - în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - Curtea va respinge, ca nefondat, recursul promovat de inculpatul.
Față de soluția ce va fi pronunțată, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală și va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELELEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 07.10.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din dosarul nr-.
Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./17.11.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
