Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 158/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 341/2/2010
116/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 158
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 3: Liliana Bădescu
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 11.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest asistat de apărător ales cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu solicită să se constate încetarea delegației pentru inculpat având în vedere că s-a prezentat apărător ales.
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului formulat de inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 11.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr-, considerând-o nelegală și netemeinică având în vedere că încheierea nu este corect motivată față de împrejurarea că judecătorul s-a antepronunțat cu privite la cultivarea de droguri. Referitor la convorbirile telefonice arată că inculpatul are convorbiri cu mama sa care era în. În ceea ce-l privește pe inculpatul arată că acesta a avut o atitudine sinceră el a recunoscut că i-a ajutat pe coinculpați de câteva ori cărând niște pământ și udând plantele dar nu a avut niciodată intenția de a vinde acele plante în momentul creșterii mai ales că plantele nu ajunseseră la momentul maturității lor.
Apărătorul arată că judecătorul s-a antepronunțat în sensul că nu există nicio probă în dosar care să dovedească faptul că acele plante au fost cultivate în scopul de a fi vândute pe viitor când vor ajunge la maturitate. În cauză nu există nicio vânzare și nicio promisiune de vânzare față de niciun investigator sau colaborator. Față de aceste motive apărătorul critică hotărârea instanței pentru reținerea infracțiunii de trafic de droguri.
Referitor la celălalt coinculpat din cauză arată că acesta este pus în liberate, în ciuda faptul că acesta este inițiatorul, față de participația mică pe care o are inculpatul aceea ce a uda plantele și de a avea grijă ca acestea să crească.
Să se aibă în vedere că această plantă este legal consumată în alte țări.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea Încheierii Tribunalului București, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința puneri î libertate a inculpatului, având în vedere că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu există date că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a Încheierii atacate, apreciind că aceasta este corect motivată, în sensul existenței temeiurilor care au stat la baza arestări preventive, existând indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 68 ind. 1 și art. 143 Cod de Procedură penală că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, respectiv trafic de droguri de risc. Procurorul nu consideră că este vorba de o antepronunțare a judecătorului cu privire la convorbirile telefonice purtate între inculpați.
Procurorul arată că nu se poate reține același tratament juridic cu inculpatul care este în stare de liberate, având î vedre că acesta a săvârșit o singură faptă, iar inculpatul s-a reținut forma continuată a infracțiunii, având condamnări anterioare pentru același gen de infracțiune.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea stării de arest apreciind că inculpatul prezintă pericol social pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat solicită judecarea în stare de libertate, arătând că nu a vândut droguri, nu a deținut, doar a consumat.
Solicită judecarea în stare de libertate garantând că se va prezenta la fiecare termen de judecată nu a influența martori și nu se va sustrage de la cercetare.
CURTEA
Deliberând, constată că prin încheierea din 11.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților și.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținută că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, acesta solicitând judecarea sa în stare de libertate, motivat de faptul că punerea sa în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Examinându-se cauza prin prisma motivului invocat, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, se constată că recursul este fondat.
Rezultă din actele dosarului că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 144/D/P/2009 din 02.12.2009 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, Serviciul Teritorial București pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în perioada iunie - octombrie 2009, inculpatul împreună cu inculpații și au deținut și cultivat cannabis în locuința aparținând tatălui inculpatului, locuință situată în B,--49,. B,. 149, sector 1.
Actul de trimitere în judecată a reținut că inițiativa înființării culturii de cannabis a aparținut inculpatului.
Prin încheierea din 09.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, măsură ce a fost ulterior prelungită.
Pentru a se susține că este vorba de un pericol public, care justifică menținerea măsurii arestării preventive, instanței îi revine obligația să dovedească că o întreagă colectivitatea, o mulțime este pusă în primejdie, dacă inculpatule este liber.
Jurisprudența CEDO a statuat că nu se justifică continuarea încarcerării, decât dacă indici concreți manifestă o adevărată exigență a interesului public ce prelevează, în pofida prezumției de nevinovăție, asupra regulei de respectare a libertății individuale (Neumeister Austria).
motivelor rezonabile de a presupune că persoana arestată a săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non a legalității menținerii în detenție, dar nu este suficientă; Curtea trebuie să mai stabilească dacă și alte motive invocate de autoritățile judecătorești continuă să legitimeze privarea de libertate.
Trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO, potrivit căruia "orice persoană arestată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, punerea ei în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei la audiere".
Menținerea stării de arest a unei persoane trebuie dispusă numai după a se ajunge la concluzia că s-ar afecta grav buna desfășurare a procesului penal și ar avea urmări imediate, directe asupra ordinii publice.
În prezenta cauză, în raport de materialul probator administrat și stadiul cercetării judecătorești și de întinderea în timp a acesteia în vederea administrării probelor, de poziția sinceră a inculpatului se impunea a se examina de către instanța fondului menținerea măsurii arestării preventive sau era cazul să fie înlocuită cu altă măsură preventivă.
De aceea, constatându-se că, în această etapă a judecării cauzei în primă instanță nu se mai impune menținerea inculpaților în stare de arest preventiv, urmează a se examina dacă nu este cazul înlocuirii acestei măsuri cu o altă măsură preventivă.
În atare situație, în raport cu dispozițiile art. 136 din Codul d e procedură penală, referitoare la scopul și categoriile măsurilor preventive precum și cu cele ale art. 1451din același cod, referitoare la măsura preventivă constând în "obligarea de a nu păsări țara", Curtea apreciază că această din urmă măsură este cea mai potrivită să fie luată în continuare față de recurentul inculpat.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, urmează a se admite recursul, a se casa, în parte încheierea atacată și a se înlocui măsura arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 11 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Casează încheierea și rejudecând în fond în baza art. 139 alin. 1 și 35Cod procedură penală, rap. la art. 145 Cod procedură penală, înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art.145 alin.11și alin. 12din Codul d e procedură penală, obligă pe inculpat, ca pe durata măsurii de a nu părăsi localitatea să se supună următoarelor obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție în a cărei circumscripție se află locuința, ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
e) să nu se apropie de ceilalți inculpați și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art.145 alin.22Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Dispune punerea, în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.210/UP din 9 octombrie 2009 emis de Tribunalul București - Secția I Penală, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
Dacrt./24.02.2010
2 ex.
OPINIE SEPARATĂ
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, constat că instanța de fond a dispus o soluție legală și temeinică prin menținerea arestării preventive a inculpatului în conformitate cu art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică rezultă din natura faptei de trafic de droguri de mare risc pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în conformitate cu art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal prin raportare la art. 143 Cod procedură penală.
În atare situație, apreciez că în cauză nu este necesară revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului cum susține apărarea atâta timp cât sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Forma continuată a faptei penale de trafic de droguri de mare risc pentru care inculpatul este cercetat penal, în condițiile în care acesta nu este la primul conflict cu legea penală ar duce la încălcarea art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, cât și a prevederilor art. 136 Cod procedură penală.
Deasemenea, apreciez că judecătorul instanței de fond nu s-a antepronunțat odată cu expunerea situației de fapt avută în vedere la menținerea măsurii arestării preventive.
Cu privire la existența unui "tratament juridic" asemănător inculpatului, se constată că această cerere excede cadrului procesual referitor la verificarea arestării preventive în cursul judecății, astfel cum prevăd dispozițiile art. 160 Cod procedură penală.
Mai mult, apărarea, în raport de dispozițiile art. 160 alin. 2 Cod procedură penală nu și-a motivarea cererea în sensul încetării sau nu a temeiului care a determinat arestarea preventivă care să justifice punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În opinia mea, încetarea măsurii arestării preventive este inoportună în cauză atâta timp cât inculpatul persistă în săvârșirea de fapte penale, prezentând un real pericol pentru ordinea publică, astfel cum mai sus s-a arătat.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Risantea Găgescu, Liliana Bădescu
