Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1581/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2494/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1581
Ședința publică de la 10 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul inculpat arată că este de acord să fie asistat de apărător din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul din oficiu solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună privarea de libertate a inculpatului, sens în care arată că pe parcursul cercetărilor inculpatul a avut o poziție sinceră de recunoaștere și regret a faptelor, are un domiciliu stabil, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în proces, astfel încât, lăsat în libertate, nu ar reprezenta pericol social concret pentru ordinea publică și nici nu va impieta buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în mod corect instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive, aceasta impunându-se având în vedere, pe de o parte, gravitatea faptei, complicitate la infracțiunea de tâlhărie, modul în care inculpatul a acționat - împreună cu ceilalți participanți, doveditoare fiind declarațiile martorilor și, ce se coroborează cu declarația părții vătămate, constând în aceea că cei cinci inculpați au înconjurat partea vătămată, unul dintre aceștia exercitând amenințări și violențe prin intermediul unui obiect tăietor înțepător, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale, iar, pe de ală parte circumstanțele personale ale inculpatului, care în minorat a mai suferit condamnări pentru același gen de fapte, neînțelegând să-și revizuiască atitudinea. Concluzionând, solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Având cuvântul, recurentul inculpat solicită a se avea în vedere declarația părții vătămate care a relatat că personal nu a exercitat acte de violență asupra acesteia ci numai autorul infracțiunii, astfel că nu se impune menținerea stării de arest.
După dezbateri și lăsarea cauzei în pronunțare, s-a prezentat în instanță domnul avocat care a precizat că a perfectat angajamentul de reprezentare cu recurentul inculpat.
Curtea pune în vedere acestuia că prezenta cauza a rămas în pronunțare iar recurentul inculpat nu a invocat nici o lipsă de apărare.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 23.10.2009, Tribunalul București - Secția I Penală a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și, conform art. 300 indice 2 și art. 160 alin. 3 din Codul d e procedură penală, reținând în esență că există probe în sensul art.143 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta pentru care sunt cercetați, fiind incident și cazul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive subzistă în continuare.
Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 2124/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c, alin. 2 indice 1 lit. a și b din Codul penal, constând în aceea că la data de 12.02.2009 orele 18,00, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, inculpații, și au înlesnit sustragerea prin amenințare cu un cuțit de către inculpatul a unui telefon mobil marca Nokia E 61 din posesia părții vătămate, în timp ce se aflau pe bulevardul - -, sector 3.
Tribunalul a reținut existența indiciilor temeinice că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar presupune lăsarea în libertate a inculpatului, în raport de natura și gravitatea faptei, modalitatea de săvârșire și circumstanțele personale ale inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând judecarea sa în stare de libertate, deoarece temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună privarea de libertate, sens în care arată că pe parcursul cercetărilor a avut o poziție sinceră de recunoaștere și regret a faptelor, are un domiciliu stabil, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în proces, astfel încât, lăsat în libertate, nu ar reprezenta pericol social concret pentru ordinea publică și nici nu va impieta buna desfășurare a procesului penal.
Analizând actele dosarului și încheierea recurată, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt în conformitate cu disp. art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Curtea constată că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, faptă prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c, alin. 2 indice 1 lit. a și b din Codul penal, reținându-se în fapt că la data de 12.02.2009, în jurul orelor 18.00, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, cei patru coinculpați, printre care și inculpatul au înlesnit sustragerea prin amenințarea cu un cuțit de către inculpatul a unui telefon mobil marca Nokia E 61 din posesia părții vătămate, în timp ce se aflau pe B-dul - -, sector 3 din Inculpații, și au înconjurat partea vătămată și martorul ce o însoțea, iar inculpatul a amenințat-o și rănit-o cu un cuțit pentru aod eposeda de telefonul mobil.
Inculpatul și inculpații, și au fost condamnați la câte o pedeapsă cu închisoarea prin sentința penală nr. 424 din data de 02.09.2009 pronunțată de Judecătoria sector 3 Împotriva acestei sentințe inculpații au declarat apel, Tribunalul menținând starea de arest a acestora conform art. 300 indice 2 și art. 160 alin. 3 din Codul d e procedură penală, în cursul judecății apelului.
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice privind săvârșirea faptei de către inculpați, Curtea constată că Tribunalul a apreciat în mod corect că acestea există, astfel cum sunt definite de disp. art. 68 indice 1 din Codul d e procedură penală, având în vedere probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor și, declarațiile părții vătămate, recunoașterea inculpaților de către partea vătămată și martor, și în parte chiar declarațiile inculpaților. Astfel, atât partea vătămată cât și martorul au descris constant și detaliat modul de a acționa al inculpaților, din care reiese presupunerea rezonabilă că inculpatul a acționat conștient și premeditat împreună cu ceilalți coinculpați.
Reținând că la momentul luării măsurii arestării preventive s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, Curtea constată că până la acest moment procesual subzistă indiciile că inculpatul a comis infracțiunea.
Curtea constată de asemenea, că în cauză sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților fiind închisoarea mai mare de 4 ani și există suficiente probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea gradului de pericol social, Curtea are în vedere natura infracțiunilor săvârșite, implicarea unui număr mare de persoane în activitatea infracțională, care să determine reușita activității infracționale și să înfrângă o posibilă rezistență din partea părții vătămate, utilizarea unui cuțit de către inculpatul, cuțit cu care a și lovit victima, provocându-i leziuni, modalitatea în care inculpații au acționat dovedind o periculozitate deosebită a acestora. Totodată, Curtea constată, contrar celor susținute de apărătorul din oficiu al inculpatului, că acesta nu a avut o poziție procesuală de recunoaștere a faptei, inculpatul negând în declarațiile date participarea la săvârșirea faptei, invocând împrejurarea că nu a exercitat personal acte de violență asupra părții vătămate.
Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, reținându-se comiterea faptei în stare de recidivă postcondamnatorie, anterior fiind condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al.1 și 2 din Legea 143/2000, pedeapsă din care a fost liberat condiționat.
Reținând toate aceste împrejurări, Curtea apreciază că activitatea inculpaților dovedește un pericol social concret pentru ordinea publică, fiind o infracțiune de violență și constată că menținerea măsurii arestării preventive se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în raport de stadiul procesual al cauzei, aflată în calea de atac a apelului.
Față de considerentele arătate, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, conform art. 38515lit. b Cod procedură penală și va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 23.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr. nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Ex.2/19.11.2009
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
