Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1583/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2558/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1583
Ședința publică de la 10 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursurile declarate de către inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 23 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați și, personal, aflați în stare de arest și asistați juridic de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul inculpat, personal și prin apărătorul din oficiu învederează instanței că înțelege să-și retragă cererea de recurs promovată în cauză întrucât prin decizia penală nr.1581/2009 a fost soluționat recursul declarat împotriva aceleași hotărâri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se lua act de manifestarea de voință a recurentului inculpat în sensul că înțelege să-și retragă cererea de recurs promovată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul din oficiu solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună privarea de libertate a inculpatului, sens în care arată că pe parcursul cercetărilor inculpatul a avut o poziție sinceră de recunoaștere și regret a faptelor, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în proces, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel încât, lăsat în libertate, nu ar reprezenta pericol social concret pentru ordinea publică și nici nu va impieta buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în mod corect instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive, aceasta impunându-se având în vedere gravitatea faptei, complicitate la infracțiunea de tâlhărie, modul în care inculpatul a acționat -împreună cu ceilalți participanți, doveditoare fiind declarațiile martorilor și ce se coroborează cu declarația părții vătămate, constând în aceea că cei cinci inculpați au înconjurat partea vătămată, unul dintre aceștia exercitând amenințări și violențe prin intermediul unui obiect tăietor înțepător, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale, or circumstanțele favorabile inculpatului au fost avute în vedere de către instanță la momentul individualizării pedepsie aplicate, fiind reținute în favoarea acestuia circumstanțe atenuante. Concluzionând, solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Având cuvântul, recurentul inculpat achiesează la concluziile apărătorului din oficiu.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 23.10.2009, Tribunalul București - Secția I Penală a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și ,conform art. 300 indice 2 și art. 160 alin. 3 din Codul d e procedură penală, reținând în esență că există probe în sensul art.143 Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta pentru care sunt cercetați, fiind incident cazul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive subzistând în continuare.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, solicitând casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive.
La termenul de judecată prezent, inculpatul a învederat instanței personal că își retrage recursul declarat, Curtea urmând a lua act de manifestarea de voință în acest sens conform art. 385 indice 4 alin. 2 rap. la art. 369 din Codul d e procedură penală.
Analizând actele dosarului și încheierea recurată, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt în conformitate cu disp. art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Curtea reține astfel că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii complicitate la tâlhărie, faptă prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c, alin. 2 indice 1 lit. a și b din Codul penal, reținându-se în fapt că la data de 12.02.2009, în jurul orelor 18.00, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, cei patru inculpați, inclusiv cei doi recurenți au înlesnit sustragerea prin amenințarea cu un cuțit de către inculpatul a unui telefon mobil marca Nokia E 61 din posesia părții vătămate, în timp ce se aflau pe B-dul - -, sector 3 din B, aceștia fiind condamnați la câte o pedeapsă cu închisoarea prin sentința penală nr. 424 din data de 02.09.2009 pronunțată de Judecătoria sector 3 Împotriva acestei sentințe inculpații au declarat apel, Tribunalul menținând starea de arest a acestora conform art. 300 indice 2 și art. 160 alin. 3 din Codul d e procedură penală în cursul judecății apelului.
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice privind săvârșirea faptei de către inculpați, Curtea constată că Tribunalul a apreciat în mod corect că acestea există, astfel cum sunt definite de disp. art. 68 indice 1 din Codul d e procedură penală, având în vedere probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor și, declarațiile părții vătămate, recunoașterea inculpaților de către aceștia, declarațiile inculpaților.
Reținând că la momentul luării măsurii arestării preventive s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, fără a se examina vinovăția inculpaților față de faptele reținute în sarcina lor, Curtea constată că subzistă aceste indicii până la acest moment procesual, judecata apelului efectuată în continuare urmând să confirme sau nu aceste indicii, după ca instanța de fond le-a apreciat ca fiind suficiente pentru a -i condamna pe inculpați.
Curtea constată de asemenea, că în cauză sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților fiind închisoarea mai mare de 4 ani și există suficiente probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea gradului de pericol social, Curtea are în vedere natura infracțiunilor săvârșite, implicarea unui număr mare de persoane în activitatea infracțională, care să determine reușita activității infracționale și să înfrângă o posibilă rezistență din partea părții vătămate, modalitatea în care inculpații au acționat dovedind o periculozitate deosebită a acestora.
Reținând toate aceste împrejurări, Curtea apreciază că activitatea inculpaților, inclusiv a inculpatului este care dovedește un pericol social concret pentru ordinea publică, fiind o infracțiune de violență și constată că măsura arestării preventive luată față de inculpat este temeinică, impunându-se ca cel puțin în acest moment să fie cercetat în stare de arest preventiv.
Față de considerentele arătate, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, conform art. 38515lit. b Cod procedură penală și îi va obliga pe ambii inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 și 4 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.3854Cod procedură penală rap. la art.369 Cod procedură penală ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 23.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul penal nr-.
În temeiul art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurenții inculpați la câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei pentru fiecare onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. -
Dact./17.11.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
