Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 16/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 16/R/2007
Ședința publică din data de 10 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei
JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Monica Șortan Valentin Chitidean
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursurilor declarate de DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș și de inculpații G și împotriva încheierii penale din data de 19 decembrie 2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, cauza penală privind pe inculpații G, -, și trimiși în judecată prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar, inculpatul -, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului G solicită admiterea recursului pentru motivele invocate în memoriul depus la dosar, pe care îl susține. Apreciază că menținerea măsurii arestului preventiv dispusă prin încheierea atacată nu are suport legal și nu este temeinică și legală, astfel solicită casarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpatului. Consideră că încheierea atacată este nelegală și netemeinică sub aspectul inexistenței cerințelor prev. de art. 148 lit. f pr.pen. pe care instanța de fond nu le detaliază, care au servit drept motive indicate de instanța de fond pentru coinculpații și. Referitor la celălalt temei invocat de către instanța de fond, respectiv dispozițiile art. 148 lit. c pr.pen. solicită a se constata că acesta nu a existat și nu există. Chiar dacă în toate încheierile instanței de fond se face vorbire la faptul că inculpatul se pregătea să mai săvârșească fapte de natura celor pentru care a fost trimis în judecată, învederează instanței că persoana din V la care se face referire în acest sens nu există și nu a existat, pentru că această persoană nu a fost identificată, iar cât timp această persoană nu există nu există nici temeiul prev. de art. 148 lit. c.pr.pen.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate, constatarea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv în prezent nu mai subzistă și revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii inculpatului de îndată în stare de libertate. Constată că în încheierea atacată s-a reținut că pentru inculpat sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f pr.pen. respectiv că raportat la natura faptei, gravitatea și numărul mare de părți vătămate lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul au fost reproduse în încheierea atacată,la 8 luni de la luarea măsurii preventive, fără a fi fondate pe elemente de fapt. Totodată, cu ocazia arestării preventive s-a reținut că rezonanța faptelor au produs asupra opiniei publice o indignare care justifică arestarea preventivă, deoarece prezența inculpatului în comunitate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Presupunând că acest temei a avut o rezonanță obiectivă la momentul luării măsurii preventive, apreciază că în acest moment, la 10 luni de la acea dată, acest temei s-a estompat. În acest sens solicită a se avea în vedere și practica CEDO, respectiv că în perioada scursă între momentul luării măsurii preventive și momentul la care se verifică periodic acea măsură impactul faptelor asupra opiniei publice se estompează. Având în vedere aceste considerente și că la 10 luni de la momentul luării măsurii preventive, în condițiile în care urmărirea penală a fost finalizată, apreciază că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive și acestea nu se mai justifică. Mai mult, dacă instanța de fond consideră că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive și că măsura este legală și temeinică, apreciază că în aceste condiții verificarea periodică prevăzută de lege este nejustificată.
Învederează instanței că în încheierea penală atacată se face referire la faptele reținute în sarcina inculpaților, considerându-se că există indicii și probe din care rezultă presupunerea existenței unor fapte penale ulterioare, care însă nu există. Astfel, referitor la infracțiunea de grup infracțional organizat, solicită a se constata că în faza de cercetare judecătorească au fost audiați inculpații și trei părți vătămate, din aceste probe rezultând că inculpații și nu se cunoșteau cu coinculpații și, cei patru întâlnindu-se în Arest, precum și că părțile vătămate nu au formulat plângeri împotriva tuturor inculpaților, ci individual. Cu privire la celelalte infracțiuni reținute în cauză, solicită a se constata că deși la dosar există declarațiile părților vătămate, din care rezultă că acestea au fost exploatate, instanța de fond a sesizat că cei patru inculpați nu s-au cunoscut și că faptele reținute în sarcina acestora nu au legătură, dispunând astfel punerea în libertate a coinculpaților și, fără însă a indica dacă aceștia mai prezintă sau nu pericol pentru ordinea publică. În aceste împrejurări, solicită a se constata că inculpatul nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică și a se dispune cercetarea acestuia în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Totodată, constată prin încheierea penală din data de 18 decembrie 2007 se dispune citarea inculpatului din penitenciar, deși instanța s-a pronunțat cu privire la starea de arest a inculpatului abia în data de 19 decembrie 2007, situație în care consideră că instanța s-a antepronunțat, hotărârea fiind nelegală, deoarece nu se putea dispune citarea din arest cât timp nu s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii preventive.
Mai mult, solicită a se avea în vedere și că inculpata i este cercetată în stare de libertate, astfel că, pentru egalitate de tratament și pentru considerentele arătate de către instanța de fond cu privire la inculpații și solicită cercetarea tuturor inculpaților în stare de libertate. Învederează instanței că numărul de părți vătămate nu poate conduce la concluzia că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică deoarece nu toate au formulat plângere împotriva inculpatului.
Reprezentantul Parchetului solicită susține recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș, solicitând admiterea acestuia, având în vedere că raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților și în mod nejustificat s-a dispus punerea acestora în libertate și raportat la împrejurarea că aceștia au făcut parte din grupul infracțional constituit la inițiativa coinculpaților și, care au dat tonul înșelării diferitelor persoane, care au fost în Cehia, unde au fost exploatate pentru obținerea unor sume de bani.
Apărătorul inculpatului - solicită respingerea recursului declarat de Parchet și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Maramureș, ca temeinică și legală.
Consideră că este pentru prima dată când pentru instanța de fond a avut rezonanță cele învederate de apărare, iar Parchetul arată pentru prima dată că inculpatul a făcut parte din grupul infracțional organizat din anul 2007 și nu cum în mod eronat s-a reținut până în acest moment că inculpatul a făcut parte din grup încă din anul 2004.
Față de motivele invocate de Parchet, respectiv că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților ar avea un impact deosebit, solicită a se avea în vedere că nu s-a arătat în mod concret care ar fi acest impact, care de altfel nu este nici probat. Învederează instanței că apărarea a depus diligențe și au depus în acest sens de pe internet mesaje ale unor persoane care nu s-au considerat traficate de inculpați. Consideră, totodată, că nu există nici o probă că inculpatul ar fi reținut pașapoartele părților vătămate, iar Parchetul nu indică filele de la dosar în acest sens, din care să rezulte aceste aspecte.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptele concrete presupus comise de inculpat, care ar putut crea un disconfort în rândul opiniei publice raportat la declarațiile părților vătămate, care niciuna nu îl recunosc pe inculpat ca fiind persoana care le-a exploatat sau i-ar fi dat sume de bani.
Raportat la acea persoană din B, la care instanța de fond face referire, arătând că în cauză există persoane care au făcut vorbire despre un anumit, pe care nu îl cunoșteau și cu care nu au vorbit, solicită a se avea în vedere finalul depozițiilor acestor persoane, unde se menționează că, cu ocazia audierii li se aduce la cunoștință că numitul este inculpatul.
Totodată, solicită a se constata că în cauză este lipsă de procedură cu părțile vătămate, care sunt citate doar din localitate fără a se indica un număr de casă sau CNP-ul.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș ca nepertinent, înlăturarea tuturor motivelor invocate ca nepertinente, nefondate și ca nemotivate în esență.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș ca nefondat, în temeiul art. 385 punctul 1 lit. b pr.pen.
Referitor la temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul, respectiv art. 148 lit. a și 148 lit. f pr.pen. solicită a se constata că din modul de soluționare a cauzei de către Tribunalul Maramureș încheierea pronunțată în acest sens este legală și temeinică. Astfel, s-a reținut în mod corect că inculpații și nu au constituit un grup infracțional organizat. De asemenea, instanța de fond a apreciat corect și declarațiile celor trei persoane, care au arătat că au solicitat ajutorul inculpatului pentru a merge la muncă în Cehia în condițiile în care și inculpatul intenționa să plece la muncă în Cehia. Pentru aceste motive, consideră că nu sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele penale foarte grave reținute în sarcina sa.
Totodată, solicită a se constata că instanța de fond a apreciat în mod corect că inculpatul nu s-a ascuns, n-a fugit și n-a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, deoarece după ce, fiind în Italia, soția sa i-a adus la cunoștință că există un mandat de arestare pe numele său și l-a contactat pe apărătorul său, inculpatul s-a întors în țară și s-a prezentat la organele de urmărire penală. În aceste împrejurări, apreciază că nu se poate reține că inculpatul s-a sustras sau s-a ascuns.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. apreciază că pericolul pentru ordinea publică nu poate fi pus în discuție cât timp inculpatul nu are antecedente penale, este căsătorit și are un copil, a suferit o intervenție chirurgicală și a plecat în Italia la muncă.
Apreciază că Tribunalul Maramureșa procedat corect, stabilind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și temeiuri noi nu mai există. În susținerea poziției sale depune concluzii scrise, solicitând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarați de inculpații și ca nefondat, raportat la probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătoreasă și având în vedere și circumstanțele comiterii faptelor. De asemenea, învederează instanței că personal a mai depus concluzii în cauză, iar starea de fapt reținută la acel moment nu s-a schimbat.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, deoarece punerea sa în libertate nu prezintă pericol social, nu a făcut nimănui nici un rău și se va prezenta la fiecare chemare a organelor de anchetă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat, fiind un simplu șofer. Apreciază de asemenea, că nu a prezentat, nu prezintă și nu va prezenta pericol pentru ordinea publică și arată că se va prezenta la fiecare chemare a organelor de cercetare.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că nu se face vinovat de comiterea faptelor imputate, deoarece el a încercat să ajute anumite persoane să-și găsească un loc de muncă, fără a le pretinde ceva în schimb, că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, precum și că nu a avut nici o legătură cu coinculpații și. Solicită, totodată, a se avea în vedere că are o familie și un copil minor, astfel că solicită cercetarea în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că și el personal a încercat să-și găsească de lucru, deoarece avea un credit la bancă de achitat, ajungând astfel în Italia și că nu îi cunoștea pe coinculpații și. Totodată, învederează instanței, potrivit unei hotărâri pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 17 mai 2007, temeiul prev. de art. 148 lit. a pr.pen. se reține când acesta se încalcă cu rea credință.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din 19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, n temeiul art. 300/2 raportat la art. 160/b pr.penaIă s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților:
- G fiul lui și, născut la 15.05.1957, în comuna, Județul M, domiciliat în comuna, nr. 69, județul M arestat preventiv și aflat în Penitenciarul Baia Mare;
- fiul lui și născut la 24 februarie 1972 în comuna județul M, domiciliat în comuna nr. 569 județul M arestat preventiv și aflat în Penitenciarul Baia Mare și în consecintă s-a mentinut arestarea preventivă a acestora.
Au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații G și.
A fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpaților CNP - fiul lui și născut la 18 septembrie 1965 în SMj udețul M, domiciliat în S M- județul M mandat de arestare preventivă nr. 10/U din 30.03.2007 și CNP - iul lui și, născut la 15 decembrie 1962 în județul M domiciliat în S M-/16 județul M, arestați preventiv și aflați în Penitenciarul Baia Mare, mandat de arestare preventivă nr. 11/U din 30.03.2007 cu măsura obligării de a nu părăsi tara în temeiul art.145/1 pr.penaIă.
În temeiul art. 145 alin. 11 pr.penaIă pe durata obligării de a nu părăsi țara inculpații sunt obligați să respecte următoarele:
a) să se prezinte la organul judiciar ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție din SMc are este desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
c) să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d) să nu detină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În temeiul art. 145 alin. 22 pr.penaIă s-a atras atenția inculpaților și că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor ce le revin se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților și dacă nu sunt arestati în altă cauză.
În temeiul art. 192 alin. 3 pr.penaIă cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin ordonanțele din 29.03.2007 inculpații G, și au fost reținuți 24 de ore.
Prin încheierile penale ale Tribunalului Maramureș cu nr. 162/30.03.2007 s-a dispus arestarea inculpaților G, și de la 30.03.2007 și până la 27.04.2007 iar pentru inculpatul s-a dispus arestarea în lipsă pe timp de 30 de zile de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, din 15.04.2007, s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis în lipsă pe numele inculpatului de la 15.04.2007 până la data de 14.05.2007 inclusiv iar prin încheierile penale cu nr. 204/19.04.2007 s-
prelungit arestarea preventivă a celor patru inculpați de la 28.04.2007 până la 27.05.2007 și cu nr. 249/11.05.2007 s-a prelungit din nou arestarea preventivă a acestora de la 15.05.2007 până la 13.06.2007.
Prin încheierea penală din 12.06.2007 a Tribunalului Maramureșs -a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a celor patru inculpați și s-a menținut arestarea preventivă a lor iar prin încheierea penală din 7.08.2007 și prin încheierile penale din 03.10.2007 și din 21.11.2007 ale aceluiași tribunal de asemenea s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, menținându-se arestarea preventivă a acestora.
Din cuprinsul dosarului de urmărire penală rezultă indicii și probe în sensul presupunerii că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Există presupunerea că din anul 2003 și până în luna martie 2007, inculpații au constituit și au sprijinit o grupare infracțională cu caracter de criminalitate organizată, având ca scop scoaterea, prin metoda inducerii în eroare, de persoane din diferite județe ale țării, pe care le-au traficat în Cehia pentru a le preda altor membri ai rețelei, respectiv unor cetățeni de origine ucraineană, care i-au obligat să muncească fără a fi salarizați, fără a li se asigura condiții elementare de subzistență și care au exercitat asupra lor acte de violență fizică sau amenințări, prin limitarea și încălcarea drepturilor elementare ale omului.
Activitatea desfășurată a adus importante foloase bănești membrilor rețelei.
S-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143 pr.penaIă deoarece există indicii în sensul presupunerii că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată.
Pentru inculpații G și sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f pr.penaIă întrucât față de presupusa modalitate de comitere a acestora, natura, gravitatea lor și numărul de părți vătămate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică.
Referitor la inculpatul G sunt incidente și dispozițiile art. 148 lit. c pr.penaIă în sensul presupunerii că pregătea săvârșirea unei infracțiuni de același gen, când în după amiaza de 28.03.2007 afost identificată o persoană în județul V, care îl aștepta să o transporte la muncă în Cehia.
În considerarea celor arătate și pentru soluționarea în condiții optime a cauzei se consideră că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestor inculpați subzistă și în prezent, astfel că se impune în continuare privarea de libertate a acestora.
Așa fiind, în temeiul art. 160b raportat la art. 30rr pr.penaIă s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a acestor inculpați și s-a menținut măsura arestării preventive a acestora.
Pentru aceleași considerente, au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara formulate de cei doi inculpați.
Din cuprinsul lucrărilor dosarului de urmărire penală s-a reținut până în prezent că inculpații și nu ar constitui o grupare împreună cu ceilalți trei inculpați iar privitor la ultimul sunt relatări numai a trei părți vătămate respectiv filele 466-467,463-465 voI. III dosar urmărire penală, fila 452 și fila 458 voI. III dosar urmărire penală și filele 470 și 473 dosar urmărire penală.
În ce privește incidența prevederilor art. 148 lit. d pr.penaIă față de inculpatul s-a avut în vedere că pentru acesta a intervenit reabilitarea.
Reținerea față de același inculpat că ar fi incidente dispozițiile art. 148 it. e pr.penaIă nu poate fi avută în vedere în lipsa unor indicii că acesta ar fi exercitat presiuni asupra unor părți vătămate.
Referitor la inculpatul sunt indicii din cuprinsul dosarului de urmărire penală că după emiterea formalităților de arestare a acestuia, fiind plecat din țară a înțeles să se prezinte la autorități și să declare în legătură cu presupusele fapte ce i se rețin.
Față de aspectele învederate instanța a considerat că este corespunzătoare în temeiul art. 1451 pr.pen. pentru inculpații și măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, astfel că s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a acestora.
În temeiul art. 145 alin. 11 pr.penaIă pe durata obligării de a nu părăsi țara inculpații și au fost obligați să respecte obligațiile stabilite în dispozitivul încheierii.
In temeiul art. 145 alin. 22 pr.penaIă s-a atras atenția celor doi inculpați că dacă vor încălca cu rea credință măsura dispusă sau obligațiile ce le revin se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Față de luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților și dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Urmare soluției adoptată, în temeiul art. 192 alin. 3 pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva mai sus menționatei încheieri au declara recurs în termen legal inculpații G și precum și DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș.
În recursul său Parchetul a criticat încheierea prin care s-a dispus înlocuirea arestării măsuri preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țară în ceea ce-i privește pe inculpații și considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică deoarece, raportat la gravitatea deosebită a faptelor comise și la activitatea infracțională desfășurată de cei doi inculpați, nu se poate susține că aceștia ar prezenta un pericol mai redus pentru ordinea publică și să se aprecieze că lăsarea lor în libertate nu arcreea o stare de insecuritate socială.
Inculpatul Gas olicitat casarea încheierii din 19.12.2007 prin care a fost menținută starea sa de arest deoarece nu există probe sau indicii temeinice că ar fi săvârșit vreo faptă penală și pe de altă parte lipsesc probele certe care să dovedească faptul că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. A mai arată că lăsarea sa în libertate nu va împiedeca buna desfășurare a procesului penal, precum și faptul că durata arestării sale de peste 10 luni de zile a depășit termenul rezonabil prev. de art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Inculpatul recurent a solicitat de asemenea punerea sa în libertate deoarece nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării acestei măsuri.
A mai invocat și egalitatea de tratament cu inculpata care este cercetată în stare de libertate deși este judecată și trimisă în judecată pentru aceleași gen de infracțiuni.
S-a mai arătat și faptul că durata arestării preventive a depășit termenul rezonabil prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Analizând recursurile declarate din prisma motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art.385/6 alin.3 C.P.P. Curtea constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a procedat în mod legal și temeinic când a dispus prin încheierea din 19 decembrie înlocuirea măsurii aretului preventiv a inculpaților și cu măsura obligării de a nu părăsi țara impunând acestor inculpați respectarea obligațiilor prevăzute la art.145 alin.1/1 lit.a C.P.P.- și totodată, în conformitate cu dispozițiile art.300/2 raportat la art.160/b C.P.P. constatând legalitatea și temeinicia măsurii aretului preventiv a respins cererea de revocare măsurii preventive privative de libertate și de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi țara, aceasta deoarece s-a procedat în conformitate cu dispozițiile art.300/2 și art.160/b care C.P.P. stipulează că " în cauzele în care inculpatul este arestat instanța legal sesizată este datoarea să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar în situația în care constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă impun in continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică această măsură să dispună prin încheiere motivată menținerea arestării preventive".
Astfel, prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2
Cod PenalÎn sarcina lor s-a reținut că inculpații și din anul 2003 până în martie 2007 au constituit și sprijinit o grupare infracțională cu caracter de criminalitate organizată având ca scop racolarea prin inducere în eroare de persoane din diferite zone ale țării pe care le-au traficat în Cehia unde le-au predat altor membri ai rețelei, cetățeni de origine ucraineană care i-au obligat să muncească fără a fi salarizați, fără a li se asigura condiții elementare de subzistență și au exercitat asupra lor acte de violență fizică sau amenințări prin limitarea și încălcarea drepturilor fundamentale ale omului.
Din actele dosarelor penale rezultă probe și indicii că la această grupare infracțională au aderat în cursul anului 2007 și ceilalți doi inculpați și precum și inculpata.
Aceste probe sunt declarațiile părților vătămate, procesele verbale de identificare ale inculpaților, procesele verbale de consemnare a declarațiilor orale ale părților vătămate, declarațiile martorilor, adresele din partea Ambasadei României din Praga privind intrările și ieșirile din țară ale autovehiculelor deținute de inculpați, care conduc la bănuiala rezonabilă că inculpații ar putea fi autorii infracțiunilor care li s-au reținut în sarcină și pentru care sunt cercetați în prezent.
De asemenea apreciem că temeiurile ce au impus arestarea preventivă a inculpaților G și subzistă în continuare și impun privarea de libertate a acestora.
Astfel, în sarcina inculpatului G au fost reținute disp. art.148 lit.c și f deoarece C.P.P. în data de 28 martie 2007 înainte de a fi arestat acesta a incercat să racoleze o altă persoană din jud. V care aștepta să fie transportată în Cehia.
Pentru inculpatul a fost reținută doar lit-f a art.148 și C.P.P. considerăm că pentru cei doi inculpați și acest temei de arestare subzistă și impune în continuare privarea lor de libertate aceasta deoarece pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol concret constând în sentimentul de insecuritate socială provocat prin acțiunile ilicite de care cei doi inculpați sunt acuzați și de reacția de dezaprobare a societății cu privire la acest gen de fapte, reiese din gravitatea deosebită a faptelor ce se susține că au fost comise, din perioada îndelungată în care a fost desfășurată această activitate ilicită, din 2003 pentru inculpatul și din 2004 pentru inculpatul din numărul extrem de mare a persoanelor traficate prin modalitatea de comitere a faptelor, persoanele vătămate fiind induse în eroare cu privire la condițiile de muncă pe care le vor avea în Cehia la salariile pe care le vor primii și prin vânzarea lor unor cetățeni de origine ucraineană care i-au exploatat încălcându-le și cele mai elementare drepturi.
De asemenea, considerăm că durata arestului preventiv de 10 luni nu a depășit o durată rezonabilă care să contravină prev. art.6 din Convenție deoarece suntem în prezența unei cauze extrem de complexe care implică un număr foarte mare de părți vătămate iar organelor judiciare nu li se poate imputa nici o culpă cu privire la acest termen.
Pentru aceste motive apreciem că în mod corect instanța de fond a respins cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestului preventiv deoarece temeiurile arestării nici nu au dispărut și nici nu sau modificat.
Cu privire la cei doi inculpați și, Curtea constată că presupusa lor activitatea infracțională s-a desfășurat pe o perioadă redusă de timp în raport cu ceilalți doi inculpați și că a vizat un număr mic de persoane.
În plus, temeiurile de arestare avute în vedere de instanță la momentul luării măsurii arestului preventiv fie nu mai subzistă fie sau modificat în mod esențial astfel, în sarcina inculpatului s-a reținut incidența disp. art.148 lit.d reținându C.P.P.-se faptul că acesta a mai suferit o condamnare de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 2 ani și 6 luni prin sentința penală nr.79/23.02.2004 a Judecătoriei Sl Cu privire la această condamnare a intervenit însă reabilitarea fiind împlinit termenul de încercare anterior momentului implicării inculpatului în activitatea infracțională care constituie obiectul prezentului dosar.
Tot cu privire la acest inculpat s-a reținut și incidența disp. art.148 lit.e însă C.P.P. apreciem că acest temei nu mai subzistă având în vedere faza procesuală în care ne aflăm.
Cu privire la inculpatul în sarcina căruia se reține că s-a sustras de la urmărire penală. Apreciem că, având în vedere că a aflat despre această măsură telefonic și că s-a întors în țară deoarece lucra în Italia în acel moment imediat ce au expirat cele 3 luni pe care putea să le petreacă în străinătate și s-a prezentat apoi de bună voie organelor de urmărire penală apreciem că nici acest temei nu mai subzistă.
În sarcina ambilor inculpați au fost reținute prev. art.148 lit.f însă C.P.P. condiderăm că, raportat la activitatea infracțională ce se susține că a fost desfășurată de cei doi pe o perioadă de 3 și respectiv 2 luni și vizând un număr de 4 părți vătămate, raportat și la stadiul procesual precum și la faptul că inculpații au fost privați de libertate pe un termen de 10 luni de zile, pericolul social concret pentru ordinea publică s-a diminuat în mod simțitor.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art.38515pct.1 lit. b, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate conform dispozitivului.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 și 3.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș și de inculpații fiul lui și, născut la 15 mai 1087 și, fiul lui și, născut la 24.01.1972, arestați în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale din 19 decembrie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-.
Obligă inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.//5 ex./14.01.2008
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Monica Șortan Valentin Chitidean
