Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.12213/2/2009
3057/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.16/
Ședința publică din data de 5 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii din data de 16.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, recurentul-inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul arată că inculpatul a formulat recurs împotriva încheierii din data de 16.12.2009 pronunțată de Tribunalul București, prin care, în baza art.300/2 raportat la art.160/b s C.P.P.-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. Consideră că lăsarea inculpatului în stare de libertate nu ar influența într-un mod negativ bunul mers al cercetării judecătorești în continuare, având în vedere atitudinea procesuală a inculpatului, de recunoaștere și regret a faptei săvârșite, precum și faptul că pe fondul cauzei s-a pronunțat deja o hotărâre. De asemenea, solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta având în întreținere un copil minor. Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea, în parte a încheierii recurate și pe fond, să se dispună judecarea acestuia în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, întrucât, în mod corect, prima instanță a dispus menținerea acestei măsuri preventive, raportat la gravitatea celor două infracțiuni extrem de grave reținute în sarcina acestuia, respectiv tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă săvârșirea faptei, nu a fost săvârșită în mod intenționat și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 16.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.3002rap. la art. 160 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și s-a menținut măsura arestării preventive a acestora.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2, lit.a, b, alin.21lit. a, b Cod penal și art.189 alin.1 și 2 Cod penal, reținându-se că în noaptea de 08/09.04.2009, împreună cu ceilalți inculpați, având fețele acoperite cu cagule și fiind înarmați cu bâte și săbii, au pătruns prin escaladare în incinta SC SRL din comuna,-, județul I, de unde, după ce l-au imobilizat pe agentul de pază, au sustras dintr-o hală a societății deșeuri de cupru și inox în cantitate de peste 1500 Kg, provocând un prejudiciu estimat de partea vătămată la suma de 13000 RON. După sustragerea bunurilor, l-au legat pe agentul de pază cu un cablu electric la mâini și la picioare, lăsându-l în incinta halei societății, acesta reușind să se elibereze după ce inculpații își asiguraseră scăparea.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 16.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact. /29.01.2010.
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
