Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1604/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

Dosar nr.10561/2/2009

2627/2009

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ

Decizia penală nr.1604/

Ședința publică din data de 13 octombrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Magdalena Iordache

JUDECĂTOR 2: Cristina Carmen Craiu

JUDECĂTOR 3: Daniela

GREFIER -

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR

Pe rol judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, de recurenții-intimați-inculpați și - și de recurenții-inculpați, -, - și împotriva Încheierii de ședință din data de 9 noiembrie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-intimat-inculpat și recurenta-inculpată, personal, în stare de arest preventiv, asistați juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.407.181/13.XI.2009, aflată la fila 12, recurenta-intimată-inculpată - și recurenta-inculpată -, personal, în stare de arest preventiv, asistate juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.6/13.XI.2009, aflată la fila 13, recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.278.811/12.XI.2009, depusă la fila 9, recurenții-inculpați și -, personal, în stare de arest preventiv, asistați juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.035.088/13.XI.2009, aflată la fila 10, și recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.50/13.XI.2009, depusă la fila 11.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Apărătorul ales al recurentei-intimate-inculpată -arată că inculpata își retrage recursul.

Apărătorul ales al recurentului-intimat-inculpatînvederează faptul că inculpatul își retrage recursul.

Reprezentantul Ministerului Publicinvocă faptul că recurentul-inculpat a declarat recurs împotriva Încheierii de ședință din data de 6.XI.2009, iar încheierea prin care instanța de fond a dispus asupra măsurilor preventive este din data de 9.XI.2009, iar în privința recurenților-inculpați, -, și, pe lângă faptul că au declarat recurs prematur, împotriva Încheierii de ședință din data de 6.XI.2009, cererea de recurs a fost introdusă de un avocat care nu are calitatea de apărător al acestor inculpați.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Reprezentantul Ministerului Publiccritică încheierea de ședință, arătând că în mod greșit instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii de prevenție în ceea ce-i privește pe inculpații și -, motivând că au comis o singură faptă penală, care nu trădează specializarea în comiterea de astfel de infracțiuni, și față de timpul scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive, aceste afirmații fiind inexacte, întrucât modalitatea de săvârșire a infracțiunilor evidențiază siguranța specifică persoanelor care au mai avut de-a face cu asemenea activitate infracțională, așa încât pericolul pentru ordinea publică nu este diminuat, cu atât mai mult cu cât încheierea de ședință este contradictorie, deoarece, pe de o parte, instanța constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, apreciere ce ar fi condus, în mod firesc, la menținerea stării de arest preventiv, iar, pe de altă parte, în temeiul art.139 alin.1 și art.145 Cod procedură penală, a înlocuit această măsură cu măsura obligării de nu părăsi localitatea.

În egală măsură, este de observat că nu a fost depășit termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, statuat prin art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere faptul că este o cauză complexă, cu un probatoriu a cărui administrare este de durată, întrucât punerea la dispoziția instanței a investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor, în vederea audierii, este dificilă, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a încheierii de ședință din data de 9.XI.2009 și, pe fond, înlăturarea dispoziției de înlocuire a măsurii de prevenție, cu menținerea stării de arest preventiv a inculpaților și -.

Apărătorul ales al recurentului-intimat-inculpatsolicită respingerea, ca nefondat, a recursului parchetului, arătând că nu este nicio contradicție în încheierea de ședință, întrucât numai constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive putea instanța de fond dispune înlocuirea măsurii preventive, în caz contrar, măsura arestării preventive fiind luată în mod ilegal, impunându-se revocarea acesteia și nu înlocuirea.

În egală măsură, la înlocuirea măsurii de prevenție, instanța de fond a avut în vedere timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive și momentul procesual al cauzei, constatând că temeiurile inițiale s-au modificat, întrucât, de la luarea măsurii, au trecut 14 luni, din care, timp de 7 luni, măsura arestării preventive a fost menținută numai în vederea audierii ultimului colaborator sub acoperire, care nu a fost pus la dispoziție de către organul de urmărire penală, a cărui atitudine a fost astfel sancționată, iar, pe de altă parte, instanța a avut în vedere și faptul că starea naturală este acea de libertate, starea de arest fiind una de excepție.

În ceea ce-l privește pe acest inculpat, i se impută numai fapta din data de 28.III.2008, care este un act izolat, o infracțiune care nu a fost consumată, fiind arestat chiar din data de 29.III.2008, când s-a prezentat benevol la organul de urmărire penală, în urma citației pe care a primit-o la domiciliu, atitudine care dovedește responsabilitatea sa în fața legii, iar de la acel moment și până în prezent MINISTERUL PUBLIC nu a adus niciun element din care să reiasă periculozitatea inculpatului prin participarea la un grup infracțional. Mai mult decât atât, deși a fost supravegheat timp de 6 luni, nu a fost descoperită vreo activitate ilegală a acestuia.

În atare situație, instanța de fond, dând eficiență dispozițiilor art.139 alin.1 și art.145 Cod procedură penală, a apreciat că perioada de 14 luni de arestare preventivă este suficientă pentru ca inculpatul să-și asume responsabilitatea, având, totodată, în vedere faptul că, până la momentul reținerii, era încadrat în muncă și lucra, cu contract de muncă, la o companie de taximetrie, și are un minor în întreținere, în condițiile în care probatoriul de administrat nu este complex și constă în audierea unui colaborator sub acoperire, ce nu este pus la dispoziție de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ceea ce a influențat negativ asupra celerității cu care trebuia judecată cauza.

Apărătorul ales al recurentei-intimate-inculpată -solicită respingerea recursului formulat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, arătând că înlocuirea măsurii de prevenție este legală și temeinică, având în vedere faptul că temeiurile inițiale s-au schimbat și, la acest moment, cercetarea sa în stare de libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât de la momentul săvârșirii presupusei infracțiuni, 21.III.2008, și până la momentul arestării, 30.IX.2008, nu a mai comis infracțiuni și nu există date că prezența sa în societate ar fi produs o stare de neliniște. În același timp, este de observat faptul că în sarcina sa a fost reținut un singur act material și singura probă constă în declarația colaboratorului sub acoperire, care a afirmat că, împreună cu inculpata -, i-a vândut droguri și a cerut drept comision o doză, însă inculpata a dat curs insistențelor colaboratorului, care îi solicita să-l ducă să cumpere droguri, întrucât are nevoie urgentă de acestea, așa încât, fiind un bun prieten, cu care consuma stupefiante, cumpărându-le pe rând, când unul când altul, a acceptat și l-a ajutat pe acesta.

În egală măsură, a fost depășit termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive la care se referă art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, inculpata fiind arestată de 14 luni, din care timp de 7 luni nu a fost prezentat investigatorul sub acoperire care mai este de audiat și care nu are legătură cu infracțiunea pentru care este cercetată, în condițiile în care inculpați în privința cărora s-a reținut aceeași infracțiune, săvârșită în formă continuată, se află în libertate și, nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere faptul că are un minor în întreținere și că în perioada în care a fost arestată a înțeles că trebuie să-și îndrepte comportamentul.

În completare, apărătorul ales al recurentului-intimat-inculpatînvederează faptul că, colaboratorul sub acoperire ce urmează a fi audiat nu are legătură cu inculpatul. Reiterează faptul că inculpatul își retrage recursul.

Reprezentantul Ministerului Publicarată că, din încheierile aflate la dosar, reiese faptul că judecata cauzei a fost amânată pentru lipsa dosarului, aflat la instanța de control judiciar pentru judecarea recursurilor declarate de inculpați, tocmai de aceea nu s-a considerat aducerea colaboratorului la instanța de fond.

Apărătorul ales al recurentei-intimate-inculpată -arată că dosarul a lipsit la un singur termen și reiterează faptul că inculpata își retrage recursul propriu.

Apărătorul ales al recurentului-inculpatarată că, spre deosebire de alți inculpați, a beneficiat de un tratament nefavorabil, prin respingerea cererii de înlocuire a măsurii preventive, în condițiile în care probatoriul administrat nu a răsturnat prezumția de nevinovăție, întrucât martorii din acte și investigatorii sub acoperire audiați în cursul cercetării judecătorești au declarat că nu au cumpărat droguri de la acest inculpat, ci doar au auzit că ar vinde droguri, iar martorul a relatat nu numai că nu a cumpărat, niciodată, droguri de la inculpat, dar nu a fost niciodată la procuror, spre a fi audiat, și semnătura care apare pe declarația aflată în dosarul de urmărire penală nu-i aparține.

În același timp, nu au fost găsite bunuri sau substanțe interzise la deținere cu ocazia percheziției domiciliare, astfel că nu există suficiente probe pentru a-l priva de libertate, cu atât mai mult cu cât este arestat de 1 an și 2 luni, din care timp de 7 luni i-a fost menținută starea de arest preventiv pentru că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu a pus la dispoziția instanței un martor cu identitate protejată, cauza fiind amânată, o singură dată, pentru lipsa dosarului, aflat la instanța de recurs, când a existat și un alt motiv de amânare, întrucât magistratul care judeca dosarul a fost înlocuit. Pe de altă parte, așa cum reiese și din cuprinsul încheierii de ședință, toți avocații au solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art.327 alin.3 Cod procedură penală față de acel martor, așa încât să nu mai fie menținută starea de arest preventiv a inculpaților și să li se asigure acestora un proces echitabil, într-un termen rezonabil.

Având în vedere momentul procesual și stadiul cauzei, consideră că inculpatul nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere și faptul că, imediat după ce instanța de recurs a emis mandatul de arestare preventivă, inculpatul s-a predat, benevol, organului de poliție, nu are cum influența martorul cu identitate protejată, avea un loc de muncă și, în situația punerii în libertate, societatea comercială la care a lucrat îl va reangaja, are trei minori și este unicul întreținător al acestora și, nu în ultimul rând, nu este cunoscut cu antecedente penale, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, înlocuirea măsurii de prevenție, cu stabilirea obligațiilor pe care instanța le consideră necesare.

Apărătorul din oficiu al recurenților-inculpați și -solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpaților, având în vedere atât circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii, inculpații fiind provocați la acestea prin nesocotirea dispozițiilor art.68 alin.2 Cod procedură penală, astfel că probele obținute în acest mod cad sub incidența prevederilor art.64 alin.2 Cod procedură penală, cât și datele referitoare la persoana inculpaților, ambii fără antecedente penale, inculpatul cu 4 minori în întreținere, mecanic auto, iar inculpatul - cu un minor întreținere și un domiciliu stabil, considerente pentru care reiterează solicitarea de admitere a recursurilor, cu cercetarea inculpaților în stare de libertate.

Apărătorul ales al recurentei-inculpateprecizează că recursul privește înlocuirea măsurii de prevenție și nu menținerea stării de arest preventiv, arătând că aceasta este arestată de 14 luni, din care 7 luni a fost privată de libertate pentru a se audia un colaborator cu identitate protejată care nu are nicio legătură cu infracțiunea reținută în sarcina sa, în condițiile în care scopul procesului penal este aflarea adevărului și nu arestarea persoanei, apreciind că luarea unei alte măsuri restrictive de libertate, cu obligațiile care i se vor impune, oferă o garanție suplimentară a bunei desfășurări a cercetării judecătorești, avându-se în vedere și împrejurarea că are un minor în întreținere, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond, înlocuirea măsurii de prevenție.

Apărătorul ales al recurentei-inculpate -solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, arătând că nu există dovezi că, în libertate, ar crea o stare de insecuritate în comunitate, avându-se în vedere atât faptul că are un minor spre creștere și educare, care, de la momentul arestării sale, se află în îngrijirea bunicii materne, cât și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului relative la rezonabilitatea duratei măsurii arestării preventive, precum și împrejurarea că mai este un singur colaborator de audiat.

Apărătorul ales al recurentului-inculpatsolicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere faptul că, la peste un an de la momentul privării de libertate, nu se mai poate vorbi despre subzistența temeiurilor inițiale, respectiv despre pericolul concret pentru ordinea publică, în condițiile în care termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive a fost depășit, cercetarea judecătorească în fond este aproape finalizată, rămânând de audiat un colaborator sub acoperire, care nu este prezentat instanței de fond de 4-5 termene, depoziția sa fiind însă fără relevanță asupra situației juridice a inculpatului, care oricum nu are cum lua legătura cu colaboratorul, avându-se, totodată, în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are familie și era angajat în muncă la momentul arestării, considerente pentru care reiterează solicitarea de admitere a recursului și a cererii de înlocuire a măsurii de prevenție.

Reprezentantul Ministerului Public, față de dispozițiile art.385¹alin.2 Cod procedură penală, solicită respingerea, ca inadmisibile, a recursurilor inculpaților, având în vedere faptul că acestea sunt declarate împotriva Încheierii de ședință din data de 6 septembrie 2009, prin care instanța de fond a amânat pronunțarea asupra măsurilor preventive.

Apărătorii recurenților-inculpați, având pe rând cuvântul, susțin că cele două încheieri de ședință fac corp comun, așa încât recursurile sunt admisibile.

Reprezentantul Ministerului Publicpune concluzii de respingere, ca neîntemeiate, a recursurilor, arătând că există suficiente probe care dovedesc că inculpații au vândut, în mod repetat, droguri, iar acestea nu au fost obținut cu încălcarea dispozițiilor art.68 Cod procedură penală, întrucât nu a existat o provocare din partea colaboratorilor sub acoperire, având în vedere faptul că provocarea, așa cum reiese și din denumirea marginală a textului evocat, "interzicerea mijloacelor de constrângere", se manifestă prin violență, prin amenințare, care nu a existat. Mai mult decât atât, procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire și declarațiile colaboratorilor se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în mod autorizat, pericolul concret pentru ordinea publică fiind relevat de vânzările repetate de droguri.

Recurentul-intimat-inculpat, personal, arată că este arestat de 14 luni pentru o tentativă de a cumpăra droguri, cu prilejul percheziției domiciliare nu a fost găsit nimic în legătură cu cauza, avea un loc de muncă, are un minor și un domiciliu stabil, solicitând înlocuirea măsurii de prevenție.

Recurenta-intimată-inculpată -, personal, arată că nu a vândut niciodată droguri, colaboratorul era prietenul ei și a cumpărat drogurile pentru el, este consumatoare de stupefiante, regretă cele întâmplate, are un minor în întreținere și dorește să-i fi alături, motive pentru care solicită să fie judecată în stare de libertate.

Recurentul-inculpat, personal, arată că nu există probe că ar fi vândut droguri, chiar coinculpații au declarat că nu au cumpărat de la el, ci doar ar fi auzit cineva că el vinde astfel de substanțe, lucra și are un credit bancar, nu a fost dovedit pericolul pentru ordinea publică, a fost întâi reținut, apoi pus în libertate și iarăși arestat, este de acord cu concluziile puse de apărătorul ales.

Recurentul-inculpat, personal, arată că s-a prezentat benevol după emiterea mandatului de arestare preventivă și se va prezenta, în continuare, la instanță, este de acord cu concluziile puse de apărătorul din oficiu.

Recurentul-inculpat -, personal, arată că nu a traficat droguri, este doar consumator, solicitând să fie judecat în stare de libertate.

Recurenta-inculpată, personal, arată că are un minor care trebuia să înceapă școală și solicită să fie pusă în libertate.

Recurenta-inculpată -, personal, arată că a cumpărat pentru colaborator, fiind prieteni, nu a știut că este grav, are un minor în întreținere și solicită să fie judecată în stare de libertate.

Recurentul-inculpat, personal, solicită să fie pus în libertate.

CURTEA

Asupra recursului penal de față:

Prin încheierea din 09 noiembrie 2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală s-a menținut în temeiul art.300²- art.160 alin. 3 Cod procedură penală arestarea preventivă a inculpaților, și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luate față de inculpații și cu aceea a obligării de a nu părăsii localitatea, constatându-se incidente în cauză disp. art. 139 alin. 1 - art. 145 Cod procedură penală cu privire la acești doi inculpați.

Prin aceeași încheiere s-au stabilit inculpaților șiobligațiice urmează de a fi respectate de aceștia pe perioada măsurii obligării de a nu părăsii localitatea conform art. 145 alin. 1¹Cod procedură penală și s-a atras atenția asupra consecințelor, încălcării cu rea credință a acestor obligații.

La data de 06 noiembrie 2009 Tribunalul Bucureștia luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de cei 8 inculpați în cadrul procedurii reglementată în art.300²- 160⁸alin. 1, 3 Cod procedură penală, iar prin încheierea de la acea dată s-a dispus amânarea pronunțării la data de 09 noiembrie 2009, apreciindu-se că este nevoie de timp pentru a delibera în privința legalității și temeiniciei măsurii privative de libertate ce-i viza pe inculpați.

Pentru a decide în sensul celor statuate prin încheierea din 09 noiembrie 2009 Tribunalul București - Secția a II-a Penală a constatat următoarele:

Tribunalul, în baza art. 300².C.P.P. rap. la art. 160 alin. 1) C.P.P. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații, și, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Existența, la momentul luării măsurii arestării preventive a indiciilor temeinice ale săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor menționate în actul de inculpare și, ulterior, persistența acestora pe întreaga durată a privării de libertate, sunt condiții esențiale pentru a aprecia în sensul regularității privării de libertate. Tribunalul a apreciat că, atât la momentul luării măsurii arestării preventive, cât și ulterior, cu ocazia menținerilor acestei măsuri preventive, în cauză au existat indicii temeinice, în sensul art. 68¹.C.P.P. potrivit cărora acești 8 inculpați au săvârșit măcar o parte din infracțiunile reținute în sarcina lor.

Astfel,

- în cazul inculpatului, presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1) și 2) din. Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2) Cp. în formă continuată, se întemeiază pe declarația colaboratorului cu identitate protejată " " ( fila 316 voi I dup), care, referindu-se la inculpatul, a afirmat că acesta își cumpără drogurile de la sau de la nevasta lui, numele concubinei inculpatului fiind HG, convorbirea purtată în data de 22.04.2005 între martorul cu identitate protejată, inculpații, și un individ poreclit "" ( filele 317-322 voi I ), în cuprinsul căreia, la întrebarea martorului " de la 5 grame?", inculpatul răspunde afirmativ, martorul cerând și ulterior, în cadrul aceleiași convorbiri, asigurări că se va putea cumpăra această cantitate de la numitul, pe procesul-verbal de recunoștere după planșă foto a lui de către (fila 175 voi II ), pe declarația martorului ( fila 177 voi II ) coroborată cu convorbiri telefonice, pe declarația martorului cu identitate protejată " " ( fila 224vol II ), pe declarația incupatei ( fila 350 voi II ) și pe declarația inculpatei ( fila 334 vol II ).

rezultă și din declarația dată de numitul ", în calitate de inculpat, în dosarul DIICOT nr. 471/D/P/2007 ( filele 161-163 voi II ), acesta referindu-se, însă, la o altă perioadă ( august-octombrie 2007) în care ar fi cumpărat droguri de la un anume, a cărui concubină se numește, inculpatul fiind trimis în judecată în prezenta cauză pentru activitatea ilicită pretins săvârșită în cursul anului 2008.

În ceea ce privește declarația martorul de la termenul din 12.03.2009, Tribunalul a apreciat că față de ansamblul mijloacelor de probă susmenționate, nu este de natură să contureze o situație de fapt diferită de cea avută în vedere la momentul luării măsurii preventive.

- în cazul inculpatei zisă "", presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit cel puțin un act material din conținutul infracțiunii continuate de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1) și 2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2) Cod penal, și 37 alin. 1) lit. a) Cod penal, reținută în sarcina sa, constând în aceea că în data de 10.04.2008 ar fi vândut o doză mare de heroină în schimbul sumei de 150 lei, colaboratorului cu identitate protejată " ", s-a întemeiat pe procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire (fila 106 vol I ), convorbirea din 10.04.2008 (filele 112-116 vol I ) și raportul constatare tehnico-științifică nr. -/21.04.2008. în sensul săvârșirii de alte acte de trafic de droguri rezultă din convorbirile telefonice ale căror transcrieri se află la dosar. În ceea ce privește infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. 1) și 2) din. Legea nr. 143/2000 cu aplic. 37 alin. 1) lit. a) Cod penal (s-a reținut că la percheziția domiciliară din data de 18.09.2008, s-a găsit o serigă folosită, o fiolă spartă cu urme de arsură, și o folie de plastic de culoare albastră învelită în staniol, toate trei cu urme de heroină), presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit această infracțiune s-a întemeiat pe procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare (filele 96-98 voI. 1 ), raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/19.09.2008 (fila 101 vol I ), și declarațiile inculpatei care a recunoscut săvârșirea acestei infracțiuni.

În mod corect s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând din gravitatea infracțiunii de trafic de droguri (aceasta presupune specularea de către traficant, în interes material, a dependenței psihice și chiar și fizice a clienților față de consumul de droguri, cu acceptarea producerii unor consecințe din cele mai grave în ceea ce privește sănătatea și chiar viața consumatorilor), caracterul continuat al activității pe care, potrivit indiciilor temeinice, ar săvârși-o inculpata, dar și datele personale ale inculpatei, care, potrivit copiei de pe cazierul judiciar aflată la fila 85 volumului I, a mai suferit o condamnare la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 16 din același act normativ, din executarea acestei pedepse fiind liberată condiționat la 13.01.2007, cu un rest de 736 zile, fapt ce denotă perseverență și specializare infracțională, eșec al pedepsei de a-și fi îndeplinit funcția de prevenție specială, justificând temerea că, lăsată în libertate, inculpata va săvârși noi infracțiuni de acest tip;

- în cazul inculpatului, presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit cel puțin un act material din conținutul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1) și 2) din. Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2) Cod penal, reținută în sarcina sa, constând în aceea că la 07.04.2008 ar fi vândut colaboratorului " " 2 doze de heroină pentru 200 lei, s-a întemeiat pe procesul-verbal întocmit de investigator, declarația colaboratorului și raportul de constatare tehnico-științifică -/14.04.2008 ( fila 324-326 vol. 1 ). în sensul că inculpatul s-ar ocupa cu traficul de droguri rezultă și din declarația colaboratorului (fila 312 vol. I ) potrivit căreia la data de 10.04.2009, în timp ce colaboratorul aștepta să cumpere droguri de la, la acesta acasă se afla și care ar fi vândut o doză de heroină pentru 50 lei, cumpărătorul administrându-și doza imediat, cu seringa în venă, dar și din declarația colaboratorului ( fila 316 vol. I ), care a menționat că în data de 22.04.2008, în timp ce se afla în casă la, se mai afla și numitul, acesta vânzând unor persoane doze de heroină, unii cumpărători consumând doza chiar în casă la.

Tot ca un indiciu, la dosar se află și transcrierea unei convorbiri telefonice în cadrul căreia, inculpatul precizează "împart drogurile" (fila 357).

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 4 alin. 1) și 2) din. Legea nr. 143/2000 (cu ocazia percheziției domiciliare din data de 18.09.2008, s-a găsit 139 punguțe cu substanță pulverulentă de culoare bej și 6 seringi cu urme de materie), presupunerea rezonabilă s-a întemeiat pe proces-verbal de percheziție domiciliară ( fila 289 vol. 1 ), declarația de recunoaștere a inculpatului, raport de constatare tehnico-științifică nr. -/19.09.2008.

- în cazul inculpatului, presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit cele două acte materiale din conținutul infracțiunii continuate de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1) și 2) din. Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2) Cp. reținută în sarcina sa, constând în aceea la datele de 22.04.2008 și 23.04.2008 ar fi vândut colaboratorului cu nume acoperit " " o doză de heroină pentru 50 lei, și o doză mare de heroină pentru 200 lei, se întemeiază pe procesul-verbal întocmit de investigatorul ( fila 59 vol. II ), declarația colaboratorului (fila 61 vol. II ), convorbiri aflate la filele 66-71 vol II, procesul-verbal întocmit de investigator ( fila 60 vol. II ), declarație colaborator ( fila 64 vol. II ), convorbire ( fila 72 vol. II ), rapoarte de constatare tehnico-științifică nr. -/06.05.2008 și -/05.05.2008 (filele 75-82 vol. II ), dar și pe procesul-verbal de recunoaștere din planșă foto a numitului "" de către colaboratorul ( fila 87 vol II ).

- în cazul inculpatului, presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1) și 2) din. Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) Cp. reținută în sarcina sa, constând în aceea în data de 26.03.2008, împreună cu concubina sa, și inculpatul zis, ar fi vândut colaboratorului cu identitate protejată " ", două doze de heroină, pentru suma de 200 lei, se întemeiază pe raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/31.03.2009, procesul-verbal întocmit de investigatorul ( fila 209 voi I ), declarație colaboratorului ( filele 211-212 vol. I ), procesul-verbal de recunoaștere după planșă foto a lui de către ( fila 225 vol. I ), proces-verbal de recunoaștere din fotografie a numitei "" (inculpata ), de către (fila 34 vol. II ) și pe procesul-verbal de recunoaștere din fotografie a inculpatului de către (fila 287 vol. I ).

- în cazul inculpatei, presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1) și 2) din. Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2) Cod penal și art. 75 lit. a) Cod penal reținută în sarcina sa, constând în aceea la 18.03.2008, ar fi procurat lui 3 doze de heroină cu 150 lei, una oprindu-și-o drept comision, iar în data de 21.03.2008, împreună cu sora sa, și cu concubinul acesteia, zis "", ar fi vândut 4 doze de heroină cu 200 lei lui, se întemeiază pe procesul-verbal de recunoaștere a inculpatei de către colaboratorul din planșă foto ( fila 366 vol. II ), rapoarte de constatare tehnico-științifică, declarații colaborator ( fila 385-388 vol. II ).

În mod corect s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând din gravitatea infracțiunii de trafic de droguri (aceasta presupune specularea de către traficant, în interes material, a dependenței psihice și chiar și fizice a clienților față de consumul de droguri, cu acceptarea producerii unor consecințe din cele mai grave în ceea ce privește sănătatea și chiar viața consumatorilor), din cooperarea sa, la săvârșirea actului material din data de 21.03.2008, potrivit indiciilor temeinice, cu încă două persoane, fapt de natură să sporească îndrăzneala participanților și, implicit, șansele lor de reușită, dar și din caracterul repetat al activității pe care, potrivit indiciilor temeinice, ar fi desfășurat-o inculpata, existând temerea că lăsată în libertate, ar continua să desfășoare astfel de activități.

- în cazul inculpatei, presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1) și 2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) Cod penal, reținută în sarcina sa, constând în aceea în data de 21.03.2008, împreună cu concubinul acesteia, zis "" și cu sora sa, inculpata, ar fi vândut 4 doze de heroină cu 200 lei lui, se întemeiază pe raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/21.03.2008 ( fila 326 vol. II ), convorbire (filele 321-331 vol II ), declarație colaborator ( filele 387-388 vol. II ).

- în cazul inculpatului zis "", presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1) și 2) din. Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2) Cod penal și art. 75 lit. a) Cod penal, reținută în sarcina sa, constând în aceea în data de 26.03.2008, împreună cu inculpata, concubinul său, a vândut colaboratorului cu identitate protejată " ", două doze de heroină, pentru suma de 200 lei, iar la 31.03.2008, ar fi vândut lui 2 doze de heroină cu 150 lei, se întemeiază pe raport de constatare tehnico-științifică nr. -/31.03.2009, procesul-verbal întocmit de investigator ( fila 209 vol. I ), declarație colaborator (filele 211 și 212 vol. I ), proces-verbal de recunoaștere după planșe foto a lui de către (fila 225 vol. I ); proces-verbal de recunoaștere din fotografie a numitei "" ( inculpata ), de către (fila 34 vol. II), raport de constatare tehnico-științifică nr. -/02.04.2008 ( fila 192 vol. I ), proces-verbal întocmit de investigator (fila 213 vol. I ), declarație colaborator ( fila 214 vol. I ).

În mod corect s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând din gravitatea infracțiunii de trafic de droguri (aceasta presupune specularea de către traficant, în interes material, a dependenței psihice și chiar și fizice a clienților față de consumul de droguri, cu acceptarea producerii unor consecințe din cele mai grave în ceea ce privește sănătatea și chiar viața consumatorilor), din cooperarea sa la săvârșirea actului material din data de 26.03.2008, potrivit indiciilor temeinice, cu încă două persoane, fapt de natură să sporească îndrăzneala participanților, dar și din caracterul repetat al activității pe care, potrivit indiciilor temeinice, ar fi desfășurat-o inculpatul, existând temerea că lăsat în libertate, ar continua să desfășoare astfel de activități. De asemenea, periculozitatea inculpatului este dată și de faptul că, activitatea infracțională pentru care este cercetat în această cauză, ar fi fost săvârșită înăuntrul termenului de încercare de 1 an și 6 luni, pe durata căruia a fost suspendată executarea unei pedepse de 6 luni închisoare aplicată în minoritate pentru infracțiunea prev. de art. 182 Cp. Chiar dacă nu se poate vorbi despre o specializare infracțională, s-a reținut, totuși, o perseverență a inculpatului, potrivit indiciilor temeinice existente în cauză, acesta luând rezoluția de a săvârși noi fapte prevăzute de legea penală, în ciuda consecințelor pe care acest fapt ar fi putut să le atragă (inclusiv revocarea suspendării condiționate).

Tribunalul a apreciat că, în cazul tuturor celor 8 inculpați, în cauză există în continuare indicii temeinice ale săvârșirii infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, probele administrate între timp nefiind de natură să contureze o situație de fapt diferită de cea avută în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, și menținerilor anterioare.

În ceea ce privește necesitatea privării de libertate în continuare a acestora, Tribunalul a apreciat că se mai impune doar în privința inculpaților în privința cărora există indicii temeinice ale săvârșirii unor infracțiuni de trafic de droguri în formă continuată, sau ale căror antecedente penale justifică temerea că, lăsați în libertate, ar săvârși noi infracțiuni.

Prin urmare, Tribunalul, în baza art. 300²Cod proc. pen. rap. la art. 160 alin. 3) Cod proc. pen. a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpații, și.

În ceea ce îi privește pe inculpații și, Tribunalul a apreciat, având în vedere faptul reținerii în sarcina lor de indicii temeinice ale săvârșirii unei singure acțiuni specifice elementului material al infracțiunii de trafic de droguri, precum și lipsa antecedentelor penale care să trădeze specializare infracțională, că intervalul de timp care a trecut de la luarea măsurii arestării preventive a fost suficient pentru a determina o modificare a modului de raportare la valorile sociale. Pentru a asigura participarea acestora la proces, a-i împiedica să influențeze în mod negativ stabilirea adevărului în cauză, având în vedere și modificarea temeiurilor pe baza cărora a fost luată măsura arestării preventive, Tribunalul, în baza art. 139 alin. 1) rap. la art. 145.C.P.P. a înlocuit măsura arestării preventive luate față de cei doi inculpați, cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul B, fără încuviințarea Tribunalului București.

În baza art. 145 alin. 1²) C.P.P. Tribunalul a impus inculpaților, dintre obligațiile facultative lăsate de legiuitor la alegerea magistratului, ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să nu se apropie de ceilalți inculpați și de martorii din cauză, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, tocmai pentru nu a împiedica stabilirea adevărului în cauză, mai ales în contextul nerecunoașterii de către inculpați a săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc. Faptul că aceștia au fost deja audiați (cu excepția martorului cu identitate protejată " ", nu face lipsită de utilitate impunerea acestei obligații, instanța având posibilitatea de a proceda la reaudieri, în măsura în care apreciază ca necesar pentru lămurirea situației de fapt.

La termenul din 06.11.2009 inculpatul G a formulat atât verbal cât și în scris, cerere de restituire a sumei de 5.300 lei ridicată de la domiciliul acestuia din mun. B,--9, sector 3, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la această adresă în data de 18.09.2008 și consemnată la CEC Bank (unitatea ia) în data de 30.09.2008. la dispoziția Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, conform recipisei de consemnare nr. -/1.

Tribunalul a admis cererea formulată, pentru următoarele motive: la dosarul de urmărire penală ( filele 406-408 din vol. II), se află procesul-verbal întocmit la data de 18.09.2008 cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului G, din mun. B,--9, sector 3. Astfel, potrivit acestui proces-verbal, din șifonierul aflat în camera ocupată de inculpat a fost ridicată suma de 5300 lei, sumă care, conform recipisei de consemnare nr. -/1 aflată la fila 431 volumului II, a fost consemnată la CEC Bank ( unitatea ia) în data de 30.09.2008. la dispoziția Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. S-a observat că infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului este aceea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, astfel încât nu se poate reține că banii ridicați de la inculpat ar servi ca mijloace materiale de probă, sau că ridicarea lor s-ar justifica din perspectiva unei posibile confiscări speciale.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - - Structura Centrală, dar și recurenții inculpați,.

Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Tac riticat încheierea Tribunalului București - Secția a II-a Penală sub aspectul dispozițiilor de înlocuire măsurii arestării preventive privitor la inculpații și cu măsura obligației de a nu părăsii localitatea, arătând în expunerea orală în fața Curții că în cauză nu a rezultat o diminuare a pericolului concret pentru ordinea publică referitor la cei doi inculpați, prin trecere unei perioade de timp de la luarea măsurii arestării preventive, ci dimpotrivă punerea celor doi în libertate menține un pericol concret pentru ordinea și liniștea publică, iar durata termenului rezonabil vizând arestarea preventivă nu a fost depășită.

Astfel, s-a susținut că natura și complexitatea cauzei, necesitatea audierii unui număr mare de martori, prin care și martori cu identitate protejată, faptul că dispozițiile instanței de menținere a arestului preventiv au condus la exercitarea repetată a căilor de atac împotriva încheierilor respective și înaintarea cauzei instanței de control judiciar în vederea efectuării controlului jurisdicțional au constituit criterii ce au determinat întinderea procedurii cercetării judecătorești pe o durată de timp mai mare.

S-a solicitat Curții de către Parchet casarea în parte a încheierii recurate și menținerea arestării preventive și în ceea ce-i privește pe recurenții inculpați și.

Se impune să precizăm aici că Parchetul a arătat că față de recursurile formulate de recurenții inculpați, Curtea ar trebui să constate că acestea sunt premature, atâta vreme cât au fost promovate anterior pronunțării încheierii.

De asemenea, referitor la recursurile formulate de recurenții inculpați și - Parchetul a arătat că acestea sunt promovate de o persoană fără calitatea de apărător a inculpaților, astfel încât aceste recursuri sunt lovite de nulitate.

Înainte de a proceda la analizarea recursurilor formulate de inculpați, Curtea subliniază că susținerile Parchetului cu referire la calea de atac exercitată de inculpați, sunt nefondate, în virtutea considerentelor ce urmează.

Tribunalul București - Secția a II-a Penală a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive privind pe inculpații cauzei la data de 06 noiembrie 2009 procedând la amânarea pronunțării asupra acestui aspect pentru data de 09 noiembrie 2009, dată la care, de altfel a și dispus.

Aspectul că inculpații ar fi menționat în cuprinsul cererilor lor de recurs ca dată a pronunțării 06 noiembrie, ci nu 09 noiembrie nu reprezintă un argument în sensul constatării unei exercitări premature a căii de atac, atâta vreme cât în mod evident cele două încheieri din 06 noiembrie și respectiv 09 noiembrie - fac corp comun, iar nemulțumirile ce i-au determinat pe inculpați să formuleze recurs se referă la dispozițiile de menținere a arestării preventive.

Pe de altă parte, Curtea se vede obligată să sublinieze că actualele dispoziții procesual penale în materia soluționării căilor de atac ordinare nici nu reglementează ipoteza respingerii ca prematur a recursului, disp. art. 385¹⁵Cod procedură penală statuând asupra respingerii recursului dacă este tardiv sau inadmisibil, nefondat.

În ceea ce privește inadmisibilitatea recursurilor formulate de recurenții inculpați și motivat de faptul că cel ce a formulat recursul în numele inculpaților nu ar fi avut calitatea să o facă, Curtea a constatat în urma verificărilor efectuate, că susținerea este nefondată, în cauză apărătorul având calitatea cerută de lege la momentul promovării căii de atac, în sensul că reprezintă interesele inculpaților.

Prin urmare, Curtea va proceda în mod legal la examinarea, alături de recursul Parchetului și a celor exercitate de cei opt inculpați.

Recurenții și au precizat în fața Curții că înțeleg să își retragă recursurile, însă față de recursul Parchetului au învederat Curții că se impune respingerea acestuia și punerea în libertate a lor, întrucât cauza a fost tergiversată, măsura arestării preventive a fost luată de 14 luni, iar de cca. 7 luni instanța procedează la amânarea cauzei, acordând termene succesive în vederea audierii unui martor cu identitate protejată.

În sensul punerii lor în libertate și a luării măsurii restrictive a obligării de a nu părăsii localitatea, apărătorii recurenților inculpați și au mai invocat și aspectul că aceștia au comis doar un act material ilicit specific elementului material al infracțiunii de trafic de droguri, nu prezintă antecedente penale, au avut o conduită cooperantă cu organele judiciare și nu evidențiază, prin circumstanțele personale, o specializare infracțională.

De asemenea, s-a subliniat că termenul rezonabil a măsurii privative de libertate a fost depășit, iar exigențele în materie, încălcate.

Apărătorului inculpatului în susținerea recursului a învederat Curții, ca și apărătorul recurenților și în concluziile sale de respingere a recursului Parchetului că, în cauză nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a acestuia, iar circumstanțele lor personale - fără antecedente penale, - nu conduc la constatarea vreunui pericol concret pentru ordinea publică în ipoteza punerii lor în libertate.

S-a mai adăugat că inculpatul s-a prezentat de bună voie la organele de anchetă, are loc de muncă.

Și recurenții și au susținut, prin apărătorii lor necesitatea punerii în libertate, invocând circumstanțele reale. De altfel, recurenții au susținut că ar fi comis faptele în stare de provocare, iar acest aspect ar trebui avut în vedere în evaluarea asupra mențineri stării privative de libertate.

Și recurenții, au arătat că nu se mai justifică temeiurile inițiale ale arestării lor, iar noi temeiuri nu au apărut, au invocat circumstanțe personale favorabile, precizând că beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar legislația și jurisprudența europeană impun cercetarea lor judecătorească în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât durata rezonabilă a privării de libertate a fost depășită.

În fine, cu referire la motivele de recurs și aspectele înfățișate Curții de către recurenții inculpați, se mai impune sublinierea în ceea ce privește pretinsa provocare de către colaboratorii sub acoperire asupra inculpaților, Parchetul a arătat că nu se poate reține provocarea, iar în acest sens sunt elocvente declarațiile colaboratorilor sub acoperire și mai ales interceptarea convorbirilor telefonice.

Examinând recursurile Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - T, dar și pe cele ale recurenților inculpați, prin prisma motivelor de recurs invocate și raportându-se la disp. art. 385¹⁵și art.300²- art. 160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Cei opt inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, în cazul a doi dintre ei - și - fără aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținându-se, în fapt, că aceștia au efectuat trafic de droguri, speculând în interes material dependența psihică și chiar fizică a clienților față de consumul de droguri, acceptând astfel producerea unor consecințe din cele mai grave în ceea ce privește sănătatea și chiar viața consumatorilor.

A mai rezultat în urma strângerii probelor în cursul urmăririi penale și a administrării lor pe parcursul cercetării judecătorești că se conturează cu evidență, date, indicii temeinice, probe în sensul existenței unei bănuieli legitime, obiective și rezonabile cu privire la săvârșirea unei activități infracționale bine organizate de către grupul inculpaților, greu de depistat și surprins de către autoritățile statului.

Curtea consideră că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, și ulterior la menținerea acesteia, subzistă și la acest moment procesual, fiind îndeplinită în cauză condiția regularității privării de libertate.

Infracțiunile pentru care sunt judecați inculpații sunt caracterizate de o deosebită gravitate cu implicații negative și consecințe, uneori, ireversibile asupra sănătății psihice, fizice, iar din această perspectivă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta punerea în libertate a recurenților apare ca existent.

În analiza sa, Curtea nu poate omite evaluarea asupra respectării în cauză a rezonabilității duratei arestării preventive a recurenților inculpați, constatându-se că de la data luării măsurii și până în prezent s-a scurs o perioadă de timp considerabilă, iar constatarea asupra necesității menținerii privării de libertate trebuie să se fundamenteze, printre altele, și, pe respectarea proporționalității între scopul legii - acel al restabilirii ordinii sociale și, pe de altă parte, dreptul la libertate individuală.

Cu alte cuvinte, Curtea va trebui să aprecieze la existența echilibrului în acest sens și de a indica motivele ce justifică menținerea arestării, pornind de la data arestării efective a inculpaților și observând dacă prelungirea detenției provizorii corespunde exigențelor legislației și jurisprudenței Europene.

Caracterul rezonabil al perioadei de detenției nu poate fi determinat în abstracto, ci numai prin raportare la circumstanțele cauzei (a se vedea Naus Poloniei, 7224/04, 16 septembrie 2008).

Examinarea duratei privării de libertate corespunde exigențelor art. 5 din, în opinia Curții existând, în prezenta cauză, suficiente garanții că deținerea acestora nu a depășit durata rezonabilă.

Astfel, circumstanțele cauzei indică existența interesului general de menținere a detenției, iar alături de persistența motivelor plauzibile de a bănui că inculpații ar fi comis faptele - condițiesine qua nona regularității menținerii în detenție - Curtea identifică și alte elemente ce au rezultat din administrarea probelor cauzei și care justifică prelungirea detenției și fac, în aceeași măsură, inoperabilă înlocuirea acestei măsuri cu una restrictivă de drepturi.

a recunoscut că prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea anumitor fapte - iar infracțiunile reținute în sarcina inculpaților se înscriu în această categorie - se poate provoca o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anume timp, fără a exista o perioadă fixă aplicabilă în fiecare caz ( a se vedea Wemhoff Germaniei 27 iunie 1968).

Din această perspectivă, Curtea consideră că ordinea publică continuă să fie efectiv amenințată, iar aprecierea nu este făcută în mod abstract, ci tocmai în urma examinării circumstanțelor reale ale cauzei, în care un grup destul de structurat și organizat ar fi desfășurat acte materiale specifice traficului de droguri.

În fine, un ultim aspect pe care Curtea îl mai are în vedere în acest sens este acela al necesității unei bune desfășurări a procesului penal, dar mai ales pericolului de repetare a faptelor în contextul specificului cauzei de față și a unei reale dependențe de droguri a inculpaților, dar și a existenței unui risc general ce derivă din natura organizată a activității infracționale a inculpaților (a se vedea, Gorski Poloniei, 28904/02, 04 octombrie 2005).

Argumentele înfățișate în precedent au condus Curtea la concluzia că sub incidența art. 385¹⁵pct. 2 lit. c Cod procedură penală se impune admiterea recursului Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism va asa, în parte, încheierea de ședință și, rejudecând în fond:

În temeiul art.300/2, Cod procedură penală, raportat la art.160/b, alin. 1 și alin.3, Cod procedură penală, va menține starea de arest preventiv a inculpaților și -.

În temeiul art. 139, alin. 1, Cod procedură penală, va respinge, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și -.

- menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință.

În temeiul art.385/4, alin.2, Cod procedură penală, raportat la art 369, alin. 1, Cod procedură penală, a lua act de retragerea recursurilor declarate de recurenții-intimați-inculpați și - împotriva aceleiași încheieri de ședință.

În temeiul art. 385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-inculpați, lon-, - și împotriva aceleiași încheieri de ședință.

În temeiul art. 192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuieli judiciare pentru judecarea recursului Ministerului Public urmează a rămâne în sarcina statului, iar, în temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, obligă pe fiecare dintre recurenții-intimați-inculpați și -, pe recurenții-inculpați, - și să plătească câte 100 lei, cheltuieli de procedură statului, iar pe fiecare dintre recurenții-inculpați și lon- la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul art.385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva încheierii de ședință din data de 9.XI.2009 a Tribunalului București - Secția a ll-a penală, din Dosarul nr-.

Casează, în parte, încheierea de ședință și, rejudecând în fond:

În temeiul art.300/2, Cod procedură penală, raportat la art.160/b, alin. 1 și alin.3, Cod procedură penală, menține starea de arest preventiv a inculpaților și -.

În temeiul art. 139, alin. 1, Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și -.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință.

În temeiul art.385/4, alin.2, Cod procedură penală, raportat la art 369, alin. 1, Cod procedură penală, ia act de retragerea recursurilor declarate de recurenții-intimați-inculpați și - împotriva aceleiași încheieri de ședință.

În temeiul art. 192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuieli judiciare pentru judecarea recursului Ministerului Public rămân în sarcina statului, iar, în temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, obligă pe fiecare dintre recurenții-intimați-inculpați și -, pe recurenții-inculpați, - și să plătească câte 100 lei, cheltuieli de procedură statului, iar pe fiecare dintre recurenții-inculpați și lon- la plata a câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma câte 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din data de 13.XI.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

ed. - / 17.11.2009

Dact./04.12.2009

Ex.3

Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală

Președinte:Magdalena Iordache
Judecători:Magdalena Iordache, Cristina Carmen Craiu, Daniela

#Judecator Magdalena Iordache

Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1604/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1604/2009. Curtea de Apel Bucuresti