Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1611/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR.10621/2/2009
2644/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1611/
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Damian Dolache
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER -
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectrecursuriledeclarate de inculpații și G împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 03 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației nr.-/16.11.2009 (atașată la fila 10 din dosar) și recurenta inculpată G, personal, aflată în stare de arest preventiv și asistată juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației nr.-/16.11.2009 (atașată la fila 11 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea dispozițiilor art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, în temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, casarea încheierii atacate și, pe fond, punerea în libertate a acestuia.
Consideră că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, care are un caracter de excepție și nici nu au apărut temeiuri noi, care să impună privarea de libertate a inculpatului, sens în care învederează că acesta a conștientizat gravitatea faptelor sale în perioada petrecută în stare de arest și, de aceea, în prezent recunoaște săvârșirea lor.
Apreciază că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art.148 lit.f teza a II-a din Codul d e procedură penală, întrucât nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Apărătorul din oficiu al recurentei inculpate G solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, punerea acesteia în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Solicită a se avea în vedere că urmărirea penală a fost deja finalizată și că inculpata a manifestat o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei de care este acuzată, despre care aceasta susține că a săvârșit-o la îndemnul coinculpatului, care era concubinul său.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatei, care nu este cunoscută cu antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar a acesteia și are doi copii în întreținere, dintre care unul este minor.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ambelor recursuri, ca nefondate și menținerea încheierii instanței de fond, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că, în evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică, trebuie avute în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina celor doi inculpați, modalitatea de comitere a acestora, natura drogurilor traficate, dar și împrejurarea că, potrivit actelor dosarului, traficul de stupefiante constituia o preocupare obișnuită a inculpaților.
De asemenea, învederează că inculpatul este recidivist, în forma prevăzută de art.37 lit.b din Codul penal.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit art.38513alin.3 din Codul d e procedură penală, arată că recunoaște faptele de care este acuzat și solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât are un copil minor în întreținere.
Recurenta inculpată G, personal, având ultimul cuvânt, potrivit art.38513alin.3 din Codul d e procedură penală, arată că lasă soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 03 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a dispus astfel:
În baza art.3001alin.1 din Codul d e procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților (fiul lui și, născut la data de 28 august 1972 în B, CNP -, deținut în baza nr.203/UP/07.10.2009 emis de Tribunalul București - Secția I Penală) șiG(fiica lui și, născută la data de 11 octombrie 1969 în B, CNP -, deținută în baza nr.204/UP/07.10.2009 emis de aceeași instanță).
În baza art.3001alin.3 din Codul d e procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a celor doi inculpați.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că, la data de 02 noiembrie 2009, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 și 2 și respectiv de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplic. art.37 lit.b și art.33 lit.a din Codul penal, iar inculpata Gaf ost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, în fapt reținându-se că, la data de 06 octombrie 2009, aceștia au vândut martorului denunțător 3 doze ce conțineau cantitatea de 0,21 grame de heroină, cu suma de 120 lei, în bani înseriați găsiți asupra lor, iar la percheziția domiciliară efectuată în locuința comună, au fost identificate alte 52 de doze conținând cantitatea totală de 3,11 grame de heroină, deținute pentru vânzare, dar și pentru consumul propriu al primului inculpat, în posesia căruia s-au mai găsit 2 seringi în care s-a pus în evidență heroină și 4 comprimate de methadonă.
Inculpații au fost arestați preventiv la data de 07 octombrie 2009, pentru o perioadă de câte 29 de zile, reținându-se drept temeiuri ale acestei măsuri dispozițiile art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală.
Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive a celor doi inculpați a fost dispusă în mod legal și temeinic, iar motivele de fapt și de drept care au determinat-o se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, Tribunalul a reținut că presupunerea săvârșirii de către inculpați a faptelor de care sunt acuzați are la bază următoarele mijloace de probă: denunțurile și declarațiile martorului, procesele verbale de constatare a infracțiunilor flagrante, de percheziție domiciliară și de percheziții corporale, declarația martorului asistent, raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/07.10.2009 și propriile declarații ale inculpaților.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, sens în care a constatat că aceștia sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad ridicat de pericol social și că faptele de genul celor ce li se rețin în sarcină sunt de natură să aducă atingere sănătății colectivităților umane, având consecințe grave, uneori ireversibile, asupra vieții consumatorilor de droguri, dar și a familiilor acestora.
Tribunalul a opinat și că măsura arestării preventive a inculpaților răspunde exigențelor art.5 parag.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât se întemeiază pe motive pertinente și suficiente, rezultând din ansamblul circumstanțelor reale ale cauzei și personale ale persoanelor vizate, care o justifică, inclusiv din perspectiva necesității de a asigura o bună desfășurare a procesului penal, în acord și cu dispozițiile art.136 din Codul d e procedură penală.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recursîn termenul legalinculpații și G(amândoi la data de 04 noiembrie 2009).
Recursurile inculpaților au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 13 noiembrie 2009.
Cu ocazia dezbaterilor, inculpații, care au beneficiat de asistența juridică a câte unui avocat desemnat din oficiu, au criticat încheierea instanței de fond pentru netemeinicie, susținând că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în accepțiunea art.148 lit.f teza a II-a din Codul d e procedură penală, motiv pentru care au solicitat judecarea lor în stare de libertate.
În acest sens, ambii inculpați au învederat că recunosc săvârșirea faptelor de care sunt acuzați și că au conștientizat deja gravitatea și consecințele acestora. De asemenea, au invocat că sunt părinții a doi copii, dintre care unul minor, iar inculpata G și împrejurarea că nu este cunoscută cu antecedente penale.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursurilecu care a fost sesizatăsunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra legalității și temeiniciei arestării preventive a celor doi inculpați, precum și asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept (prevăzute de art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală) care au determinat arestarea inițială a acestora și care fac necesară, în continuare, privarea lor de libertate.
În acest sens, Curtea reține că probatoriul cauzei justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit toate faptele penale ce fac obiectul trimiterii lor în judecată, pe care, de altfel, nici aceștia nu le contestă, potrivit poziției procesuale exprimate personal în fața acestei instanțe, chiar dacă, în cursul urmăririi penale, inculpatul a negat (în pofida surprinderii în flagrant a activității sale infracționale și a declarațiilor acuzatoare concordante ale martorului denunțător și coinculpatei G ) comiterea faptei de trafic de droguri, recunoscând inițial numai fapta de deținere a unor astfel de substanțe pentru consumul propriu. În ceea ce o privește pe inculpata G, aceasta a recunoscut în mod constant, în toate declarațiile date, inclusiv în fața judecătorului care a dispus arestarea ei preventivă, săvârșirea faptei de trafic de droguri.
În același timp, Curtea constată ca fiind corectă aprecierea Tribunalului cu privire la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, relevante sub aspectul analizat fiind, pe lângă periculozitatea socială sporită a faptelor și consecințele grave ale acestora pentru membrii comunității, înseși datele lor personale, care evidențiază că ambii inculpați (care sunt concubini) au un nivel scăzut de școlarizare (au absolvit numai câteva clase), nu lucrează și nici nu pot justifica existența unor surse de venituri, altele decât vânzarea de droguri (dovadă că, în locuința comună, pe lângă cele 3 doze vândute martorului denunțător, au mai fost descoperite încă 52 de doze de heroină), iar, în plus, inculpatul este el însuși consumator de droguri și cunoscut cu numeroase antecedente penale (a suferit anterior nu mai puțin de 7 condamnări definitive pentru infracțiuni de furt calificat și tâlhărie), împrejurări în care este rezonabil a considera că, aflați în libertate, inculpații prezintă un risc ridicat de a comite și alte fapte antisociale, ordinea de drept fiind astfel pusă în pericol.
În aceste condiții, Curtea apreciază că alte date personale favorabile inculpaților (atitudinea procesuală sinceră, adoptată în prezent și de inculpatul, existența în familie a doi copii, pentru care însă, în mod evident, părinții lor nu pot constitui un model de viață, iar, în cazul inculpatei G, și lipsa antecedentelor penale) nu sunt de natură a determina reconsiderarea privării de libertate a acestora, ele urmând a fi valorificate în mod corespunzător în procesul de individualizare a pedepselor, în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare în ceea ce îi privește.
Curtea constată și faptul că durata privării de libertate a inculpaților (arestați preventiv la data de 07 octombrie 2009) nu depășește limitele unui termen rezonabil, cu atât mai mult cu cât aceștia au fost deja trimiși în judecată prin rechizitoriul întocmit la data de 02 noiembrie 2009, iar până în prezent procesul penal s-a desfășurat cu suficientă celeritate.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și G.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile avocaților din oficiu, desemnați pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestora, fiind avansate din fondul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și G împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 03 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei fiecare, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 24.11.2009
-
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Damian Dolache, Carmen Veronica