Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1618/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 10596/2/2009
2632/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1618
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 04.XI.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu cu delegația nr. -/17.11.2009 la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 04.XI.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestări preventive nu mai subzistă.
De asemenea inculpatul arată că nu s-a aflat la locul săvârșirii faptei și nici nu a locuit cu victima, iar la percheziția domiciliară efectuată nu s-a găsit nici un obiect cu care se presupune că ar fi fost lovită victima.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a Încheierii Tribunalului București având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă, și față de natura și gravitatea faptei săvârșite de tentativă la omor deosebit de grav, apreciază că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev de art. 143 și art. 148 lit.f Cod de Procedură penală, inculpatul prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Să se aibă în vedere poziția inculpatului care nu a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată, a fugit și s-a ascuns după săvârșirea faptei. Astfel că, în mod corect Tribunalul Bucureștia menținut starea de arest a inculpatului.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, arătând că nu a săvârșit niciuna dintre faptele reținute în sarcina sa.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, în baza art.3002Cod procedură penală, raportat la art.160 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și și a fost menținută această măsură.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Curtea nu poate primi criticile avansate de recurentul inculpat prin apărător, deoarece - așa cum bine a reținut și prima instanță - măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor art.143 alin.1 raportat la art.681Cod procedură penală, precum și a dispozițiilor art.148 lit.f din același cod.
În acest context, este de relevat faptul că probele administrate până în prezent - respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor G, și, procesul-verbal de percheziție domiciliară și procesul-verbal de conducere în teren - oferă suficiente date și informații care conduc la concluzia că este posibil ca inculpatul să fie autorul faptelor reținute în sarcina sa.
Astfel, se reține că prin rechizitoriul nr.1640/P/2009 din 15.10.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 rap. la art. 174-176 lit. d Cod penal și tâlhărie, prevăzută de art.211 al.1, 2 lit. b și al.21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 lit. b Cod penal.
Faptele inculpatului recurent au constat în aceea că, în noaptea de 07/08 mai 2009, în jurul orei 0300, după o înțelegere prealabilă cu inculpatul, aceștia au pătruns în locuința părții vătămate, situată în comuna "1 ",-, jud. I, prin escaladarea gardului și a unei schele din lemn prin mansardă. Inculpatul i-a aplicat părții vătămate lovituri în mod repetat cu o metalică, în zone vitale, respectiv la nivelul craniului și al părții superioare a corpului, pentru ca aceasta să indice cu exactitate locurile unde ținea banii și alte valori. Neputând rezista agresiunilor, partea vătămată le-a arătat inculpaților cele solicitate, aceștia sustrăgând suma de 4.000 lei de la locul indicat.
Analiza temeiurilor de fapt ale arestului preventiv exclude analiza probelor și a mijloacelor de probă, dar nu împiedică instanța să procedeze la o antamare a faptelor principale, cu scopul de a constata existența unei suspiciuni rezonabile, în sensul art.5 paragraf 1 lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale; pornind de la aceste repere - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la instituirea - față de inculpat, a celei mai grave măsuri preventive, subzistă și impun în continuare lipsirea acestuia de libertate.
Astfel, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de omor și de tâlhărie este mai mare de 4 ani închisoare, ca o primă condiție cerută de art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul, își are expresia - în principal - în modul de operare, în perseverența infracțională a inculpatului care are tendința de a se specializa în săvârșirea unor astfel de fapte; nu, în ultimul rând, periculozitatea inculpatului este pusă în evidență de faptul că, deși a mai suferit condamnări, acesta nu a ezitat să recurgă la activități infracționale, dovedindu-se ineficiența pedepselor de până acum în planul reeducării sale, al schimbării atitudinii față de valorile ocrotite de legea penală; aceste aspecte denotă că inculpatul prezintă un real pericol pentru ordinea publică, că - odată lăsat liber - ar fi să săvârșească alte fapte ilicite, creând astfel o teamă, o stare de neliniște în rândul comunității, o rezonanță socială negativă a faptului că persoane asupra cărora planează acuzația comiterii în mod repetat a unor infracțiuni de o gravitate ieșită din comun, sunt cercetate în stare de libertate.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a asigura buna desfășurare a judecății.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond în ceea ce-l privește pe inculpatul recurent, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de acesta.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru asistența juridică obligatorie a acestuia, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G - -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea, Bădescu Liliana
