Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1638/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR.10989/2/2009
2694/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1638/
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 30 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației nr.-/23.11.2009 (atașată la fila 6 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea dispozițiilor art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În susținerea recursului, arată că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună privarea de libertate a inculpatului.
De asemenea, în raport cu dispozițiile art.136 din Codul d e procedură penală, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu va influența buna desfășurare a procesului penal.
Solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, conform art.52din Codul d e procedură penală.
Totodată, invocă depășirea unui termen rezonabil al măsurii arestării preventive, în raport cu dispozițiile art.5 parag.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În final, face referire la circumstanțele personale ale inculpatului, arătând că acesta are un copil minor în întreținere, iar, înainte de a fi arestat, avea un loc de muncă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
În acest sens, susține că există suficiente probe și indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat, făcând referire îndeosebi la declarațiile martorilor audiați și la concluziile medico-legale.
De asemenea, apreciază că, lăsat în libertate, inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât a mai fost condamnat și anterior pentru infracțiuni contra patrimoniului, iar, în cauză, prin faptele săvârșite, a adus atingere celei mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv dreptul la viață.
În același timp, consideră că durata arestării preventive a inculpatului nu depășește un termen rezonabil, având în vedere data când măsura a fost dispusă, precum și împrejurarea că acesta a încercat să se sustragă urmăririi penale.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt potrivit art.38513alin.3 din Codul d e procedură penală, arată că lasă soluția ce se va pronunța asupra recursului său la aprecierea Curții.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 30 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, între alte măsuri, a dispus, în baza art.3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 20 martie 1974 în B, CNP -, deținut în baza nr.28/UP/07.02.2009 emis de aceeași instanță).
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că, la data de 02 iulie 2009, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav și tâlhărie, prevăzute de art.174 - 175 lit.a - 176 lit.d din Codul penal și respectiv de art.211 alin.1 din Codul penal, ambele cu aplic. art.37 lit.b și art.33 lit.a din Codul penal, în fapt reținându-se în sarcina sa că, la data de 14/15 ianuarie 2009, împreună cu coinculpata - (și ea arestată preventiv), au pătruns în locuința numitului (cetățean italian), i-au aplicat acestuia mai multe lovituri, provocându-i leziuni traumatice care ulterior i-au determinat decesul și au sustras din locuința respectivă sume de bani și bunuri.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 07 februarie 2009, pentru o perioadă de 29 de zile, măsura fiind ulterior prelungită, în cursul urmăririi penale, iar, după sesizarea Tribunalului cu judecarea pe fond a cauzei, menținută de către acesta.
Tribunalul, în urma examinării ansamblului actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, a apreciat că se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiind îndeplinite și în prezent cerințele art.136, art.143 și art.148 lit.a, b, f din Codul d e procedură penală.
Astfel, Tribunalul a reținut că, în cauză, există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat, sens în care a avut în vedere procesul verbal întocmit la spitalul unde a fost transportată victima, care, fiind conștientă și cooperantă, l-a identificat pe acesta ca fiind unul dintre autorii acelor fapte, procesul verbal de cercetare la fața locului, actele medicale și medico-legale întocmite cu privire la victimă (care a decedat la data de 31 ianuarie 2009), declarațiile martorilor audiați, listing-urile apelurilor telefonice purtate între inculpat și coinculpată, procesele verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate de acesta.
De asemenea, Tribunalul a reținut că inculpatul s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, iar, la momentul depistării, în data de 06 februarie 2009, în locuința martorului, a încercat să fugă, sărind pe fereastră de la etajul 1, însă a fost prins de către organele de poliție, că există date că acesta încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea martorilor și, de asemenea, că, fiind acuzat de infracțiuni pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, sub acest din urmă aspect având în vedere natura și gravitatea faptelor, modalitatea concretă de comitere, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, existând astfel temerea că, o dată pus în libertate, și-ar relua activitatea infracțională.
În sfârșit, Tribunalul a reținut că există motive temeinice de a crede în necesitatea menținerii măsurii arestării preventive față de inculpat, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, prin lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recursîn termenul legal (la data de 05 noiembrie 2009)inculpatul, fără a-l motiva în scris.
Recursul inculpatului a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 19 noiembrie 2009.
Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a solicitat, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, susținând că nu mai există temeiuri pentru menținerea măsurii respective, întrucât, pe de o parte, aflat în libertate, nu va influența buna desfășurare a procesului penal, iar, pe de altă parte, beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar durata arestării preventive a depășit un termen rezonabil. De asemenea, inculpatul a invocat circumstanțe personale favorabile (existența unui loc de muncă, întreținerea unui copil minor).
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept (prevăzute de art.143 și art.148 lit.a, b, f din Codul d e procedură penală), care au determinat arestarea inițială a inculpatului și care fac necesară, pe mai departe, privarea de libertate a acestuia, cu caracter preventiv.
Astfel, Curtea constată că probatoriul cauzei justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele penale ce fac obiectul trimiterii lui în judecată - deși poziția procesuală adoptată de acesta, până în prezent, a fost fie aceea de a refuza să dea orice declarație (în cursul urmăririi penale), fie aceea de a nega comiterea faptelor respective (cu ocazia audierii sale, la termenul din data de 30 octombrie 2009, de către instanța de fond) - relevante în acest sens fiind recunoașterea de pe fotografie a inculpatului, ca autor nemijlocit, chiar de către victima, înainte de a interveni decesul acesteia în spitalul unde a fost internată, declarațiile martorilor, și, ce au oferit informații relevante, care, prin coroborare, fundamentează în mod credibil supoziția prezenței inculpatului la locul faptei și exercitării de către acesta de acte de violență fizică asupra victimei, listing-urile convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate în perioadă critică între inculpat și cealaltă persoană acuzată de participare la săvârșirea acelorași fapte (coinculpata - ), care au și permis stabilirea itinerariilor urmate de aceștia și localizarea în spațiu a amândurora în zona imobilului unde au fost comise faptele, listing-urile convorbirilor telefonice purtate în aceeași perioadă între inculpat și unii dintre martorii anterior menționați ( și ), care confirmă afirmațiile acuzatoare ale acestora, precum și procesele verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice purtate de inculpat, în zilele imediat următoare faptelor, cu unul dintre aceiași martori ( ), din care rezultă că era la curent cu moartea victimei și căuta bani pentru a putea fugi.
În același timp, Curtea constată că inculpatul s-a manifestat în mod concret în vederea sustragerii de la răspundere penală, semnificativ fiind, pe lângă conținutul convorbirilor telefonice anterior menționate, și faptul că, la momentul depistării sale în locuința martorului, în data de 06 februarie 2009, cu ocazia efectuării unei percheziții domiciliare, acesta a încercat să fugă, sărind pe fereastră de la etajul 1, fiind somat, urmărit și imobilizat de către organele de poliție.
De asemenea, inculpatul a întreprins demersuri concrete pentru a zădărnici aflarea adevărului, sens în care, pe de o parte, în cuprinsul unei discuții purtate pe messenger, l-a amenințat în mod direct pe martorul cu acte grave de violență la adresa copiilor săi, în legătură cu declarațiile date de acesta în faza de urmărire penală, iar, pe de altă parte, a aruncat mijloace materiale de probă (obiecte de vestimentație purtând urme ale faptelor), astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, și.
Totodată, reținând că infracțiunile de care este acuzat inculpatul sunt susceptibile de a fi pedepsite cu închisoare de până la 25 de ani sau chiar cu detențiune pe viață și având în vedere caracterul premeditat al faptelor, modul concret de comitere și mobilul acestora (concretizate în lovirea repetată a victimei, îndeosebi în zona capului, în scopul sustragerii de bunuri, inclusiv sume de bani), precum și consecința produsă (decesul victimei), Curtea constată ca fiind în afara oricărui dubiu periculozitatea socială deosebită a însăși persoanei inculpatului, cu atât mai mult cu cât nu este pentru prima dată când acesta se manifestă în mod violent, din interes material, dovadă că a fost condamnat și anterior pentru o infracțiune de tâlhărie, alături de alte trei condamnări pronunțate pentru infracțiuni de furt calificat și trafic de substanțe toxice. În aceste împrejurări, este rezonabil a considera că, aflat în libertate, inculpatul prezintă un risc ridicat de a comite și alte fapte de aceeași natură, ordinea de drept fiind astfel în mod real pusă în pericol.
În contextul tuturor elementelor faptice anterior menționate, Curtea constată ca fiind lipsite de orice relevanță pretinsele circumstanțe personale favorabile ale inculpatului, remarcând că acestea nu au fost în măsură să-i modeleze până în prezent comportamentul social în acord cu legea și cu normele unanim acceptate de conviețuire socială.
Răspunzând apărărilor formulate, Curtea constată că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv este singura măsură care poate asigura în mod eficient protejarea interesului public, respectiv prezervarea securității raporturilor sociale, grav vătămate prin faptele deduse judecății, precum și buna desfășurare a cercetării judecătorești, potrivit art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, cu atât mai mult cu cât, până în prezent, nu s-a realizat încă audierea niciunui martor, iar inculpatul a întreprins în trecut acte concrete de influențare a declarațiilor acestora, inclusiv prin amenințare.
De asemenea, privarea de libertate a inculpatului, cu caracter preventiv, nu este de natură a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care acesta beneficiază în continuare, întrucât, în actualul stadiu procesual, nu se statuează asupra vinovăției sale, ci doar asupra existenței unor motive verosimile de a crede în săvârșirea de către el a faptelor ce fac obiectul judecății, motive pe care probatoriul actual al cauzei le relevă din plin, conform celor anterior expuse.
În același timp, durata arestării preventive a inculpatului (dispusă la data de 07 februarie 2009) nu depășește limitele unui termen rezonabil, în raport cu complexitatea cauzei și cu probatoriul amplu și variat pe care l-a presupus fundamentarea acuzării, în condițiile unei atitudini total necooperante și chiar obstructive din partea acestuia.
Față de toate considerentele anterior expuse, întrucât nu au încetat și nici nu s-au schimbat motivele de fapt și de drept ce au determinat arestarea inițială a inculpatului, Curtea constată că nu există temeiuri legale pentru a se dispune revocarea măsurii respective sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, astfel cum s-a solicitat în prezenta cale de atac, în concret nefiind îndeplinite cerințele art.139 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală.
În consecință, având în vedere că încheierea atacată este legală și temeinică, neexistând motive de casare a acesteia, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 30 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 09.12.2009
- II.
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Carmen Veronica Găină, Niculae
