Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1652/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2675/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1652
Ședința publică de la 24 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursurile declarate de către inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I- Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați și, personal, aflați în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind cereri prealabile de sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecară și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună această privarea de libertate, sens în care arată că pentru inculpatul a fost solicitată la instanța de fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, iar inculpatul are un copil minor în întreținere astfel că, lăsați în libertate, inculpații nu va împieta buna desfășurare a procesului penal și nici nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se dispune respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică, apreciind că, lăsarea în stare de libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ce rezidă din natura și gravitatea faptelor, modul în care inculpați au acționat - prin deținerea și instalarea unor instrumente de copiere a datelor existente pe cardurile bancare, prin montarea unor instrumente de filmare a codurilor pin ale cardurilor, dar și amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o - datorită câștigurilor foarte mari cu existența unor riscuri minime și a unui efort minim.
Recurenții inculpați, având pe rând cuvântul, arată că până la pronunțarea unei hotărâri definitive sunt beneficiarii prezumției de nevinovăție, în cauză nu există prejudiciu, astfel că solicită să fie cercetați în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 11.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr- s-a dispus, în temeiul art. 3002rap. la art. 160 Cod procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților și.
Totodată, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile formulate de inculpați privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. S-a arătat, astfel, că din materialul probator administrat în cauză, rezultă în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, amploarea pe care o înregistrează în prezent activitățile de acest gen, precum și sentimentul grav de insecuritate indus utilizatorilor de mijloace de plată electronică prin comiterea faptelor deduse judecății, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea în libertate a inculpaților.
Tribunalul a reținut ca relevante procesul verbal de prindere în flagrant, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor asistenți la flagrant, înregistrările video, planșele foto, cardul "pointer", procesul verbal de percheziție, din care rezultă că inculpații aveau asupra lor instrumente utilizate în mod obișnuit la comiterea faptelor de acest gen.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, Tribunalul a reținut modalitatea concretă în care au fost comise faptele, ce denotă o pregătire tehnică a inculpaților și o specializare în comiterea unor asemenea fapte, sentimentul de insecuritate al utilizatorilor de mijloace de plată electronică, sentiment accentuat de creșterea numărului de asemenea infracțiuni.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, arătând că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună privarea de libertate, deoarece pentru inculpatul a fost solicitată la instanța de fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, iar inculpatul are un copil minor în întreținere astfel că, lăsați în libertate, inculpații nu vor impieta buna desfășurare a procesului penal și nici nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate.
Din actele dosarului, se reține că față de inculpații și a fost luată măsura arestării preventive la data de 5.05.2009, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii Tribunalului București - Secția I-a penală pronunțată în dosarul nr-, și, ulterior, s-a dispus trimiterea în judecată a acestora, prin rechizitoriul nr. 1227/P/2009 din 30.07.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că, la data de 4.05.2009, a deținut la -ul 856 Sucursala un dispozitiv de copiere a informațiilor bancare, precum și un dispozitiv video de interceptare a codurilor PIN tastate de utilizatori, dispozitive pe care le-a remis inculpatului în vederea instalării lor.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru complicitate la comiterea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal, constând în aceea că a sprijinit activitatea infracțională a celorlalți inculpați la datele de 3.05.2009 și 4.05.2009, folosind autoturismul personal la transportul acestora, asigurând locul comiterii faptelor și punând la dispoziție locul de pregătire a instrumentelor utilizate la săvârșirea infracțiunilor.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de fond.
Astfel, probele administrate până la acest moment în cauză justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele penale pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală. În acest sens, Curtea apreciază că prezintă relevanță: procesul - verbal de prindere în flagrant din data de 4.05.2009, procesul - verbal de percheziție domiciliară, înregistrările video, planșele foto anexate procesului - verbal de prindere în flagrant și cele conținând aspecte de la cercetarea la fața locului, concluziile raportului de constatare tehnico - științifică nr. -/15.06.2009, declarațiile părții vătămate, înscrisurile înaintate de unitățile bancare, declarațiile inculpaților.
Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunile ce formează obiectul cauzei fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpaților în libertate rezultă din natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip de infracțiune și consecințele produse asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul economic și de afaceri, precum și circulația și folosirea instrumentelor de plată electronică, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de circulația și folosirea instrumentelor de plată electronică o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor.
Curtea constată totodată că inculpații sunt cunoscuți cu antecedente penale - inculpatul este recidivist postexecutoriu, iar inculpatul a mai fost condamnat pentru comiterea unor infracțiuni de aceeași natură la pedeapsa de 4 ani închisoare în dosarul nr- al Tribunalului București ceea ce demonstrează cu evidență pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, puși în libertate, aceștia ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la aceștia aplicarea art. 3002rap. la art. 160 Cod procedură penală.
În ce privește împrejurarea că inculpatul are un copil minor în întreținere, acest fapt nu justifică în sine o soluție de punere în libertate a inculpatului, în raport de circumstanțele comiterii faptelor și celelalte circumstanțe personale ale inculpatului, iar cu privire la minor se pot lua măsurile de ocrotire prev. de art. 162.
C.P.P.Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, motiv pentru care le va respinge în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga pe recurenții - inculpați la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit.b respinge C.P.P. ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă pe recurenții - inculpați la câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de câte 100 lei pentru fiecare recurent - inculpat se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. RM
2 ex/11.12.2009
Trib.. Secția I Penală
Jud.
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana