Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1653/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2676/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1653
Ședința publică de la 24 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind cereri prealabile de sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecară și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu, pentru recurentul inculpat, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere faptul că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să o impună, sens în care arată că pe parcursul procesului penal inculpatul a dat dovadă de sinceritate, a colaborat cu organele de cercetare, formulând chiar un denunț, astfel încât, lăsat în libertate nu va impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal și nici nu prezintă un real pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, apreciind că nu se impune lăsarea în stare de libertate a inculpatului în raport de natura și gravitatea faptelor - trafic de droguri de mare risc, de modalitatea de săvârșire a infracțiunii - care conform declarațiilor coinculpatului constă în aceea că inculpatul cumpăra o cantitate mai mare de drog din care consuma o parte, iar cea mai mare parte o revindea în vederea obținerii unui profit, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a săvârșit fapta în stare de recidivă post executorie - anterior suferind condamnări contra patrimoniului.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr-,Tribunalul București - Secția I Penală, în baza disp. art.3002din Codul d e procedură penală rap. la art. 160 alin. 3 din Codul d e procedură penală a menținut măsura arestării preventiveinculpatului(fiul lui G și, născut la data de 15.07.1975, în B, cu domiciliul în B, sector 2,- și în B, sector 4, str. - -, ns. 1, arestat în baza nr.183/UP/03.09.2009, emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală).
Prin aceeași încheiere, în baza art.3002Cod de procedură penală cu referire la art.139 alin.1 Cod de procedură penală și art. 145 Cod de procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive ainculpatului(fiul lui și, născut la data de 14.02.1984, în B, CNP -, cu domiciliul în B, sector 2, șos. -, nr. 8,. 5,. 3,. 102), cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și punerea în libertate a acestuia de sub puterea nr.182/UP/03.09.2009, emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, s-a impus inculpatului respectarea următoarelor obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori va fi chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție în raza căreia își are domiciliul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Conform art. 145 alin. 22și alin. 3 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor impuse de instanță, se poate lua față de acesta măsura arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat în esență că în cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.3 Cod de procedură penală rap. la art. 681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați. In acest sens, fiind considerate relevante până la acest moment procesual, probele administrate în faza de urmărire penală.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică, pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din modalitatea și circumstanțele reale ale comiterii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, din natura acestora, din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și din recrudescența faptelor de acest gen. Totodată, sub același aspect au fost reținute și circumstanțele personale ale acestuia, fiind recidivist postexecutoriu, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, considerând ca atare că, în vederea bunei desfășurări a procesului penal se impune menținerea stării de arest preventiv a acestui inculpat.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, reținând că acesta este necunoscut cu antecedente penale, are 25 de ani, a avut o atitudine procesuală de recunoaștere și regret a faptei reținută în sarcina sa și are probleme medicale, Tribunalul a apreciat că perioada petrecută în arest preventiv este suficientă pentru ca acesta să realizeze consecințele dăunătoare ale faptei săvârșite, astfel că nu se mai impune privarea de libertate și în continuare. însă, ca o garanție a prezentării sale în fața instanței și pentru a nu se sustrage de la judecată, a considerat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În consecință, apreciind că și la acest moment procesual subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, în baza art. 3002Cod de procedură penală rap. la art.160 alin.3 Cod de procedură penală, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a acestui inculpat, iar în privința inculpatului, în baza art. 3002Cod de procedură penală cu referire la art.139 alin 1 Cod de procedură penală și art. 145 Cod de procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și punerea în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză, stabilindu-se totodată și obligațiile pe care acesta trebuie să le respecte, astfel cum sunt reglementate de disp. art.145 Cod de procedură penală.
Împotriva încheierii Tribunalului,a declarat recurs în termenul legal(respectiv la data de 13 noiembrie 2009 când i-a fost comunicată soluția instanței privitoare la menținerea stării de arest preventiv)inculpatul.
Cererea de recurs, nemotivată în scris a fost înaintată și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 18 noiembrie 2009.
În dezbaterile orale asupra recursului, inculpatul, asistat juridic de către un avocat desemnat din oficiu în acest sens, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurate și, pe fond, judecarea sa în stare de libertate. În susținerea motivelor de recurs, a invocat faptul că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună în continuare privarea sa de libertate, întrucât pe parcursul procesului penal a dat dovadă de sinceritate, a colaborat cu organele de cercetare, formulând chiar un denunț, astfel încât, lăsat în libertate nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal și nici nu prezintă un real pericol pentru ordinea publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 03 septembrie 2009, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, în baza încheierii pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr- și ulterior, alături de inculpatul, a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.2089/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 alin.1 lit.b Cod penal și deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 alin.1 lit.b Cod penal, ambele cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, în fapt reținându-se în sarcina sa că la data de 02.09.2009, într-o deplină conivență infracțională cu inculpatul, a vândut martorului denunțător două grame de heroină, iar cu ocazia percheziției domiciliare, în posesia sa au fost găsite instrumentele de cântărire și porționare a drogurilor care erau destinate vânzării.
Examinând situația recurentului inculpat din perspectiva exigențelor art. 3002din Codul d e procedură penală rap. la art.160 Cod de procedură penală, Curtea constată că Tribunalul a apreciat în mod corect asupra subzistenței temeiurilor de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a acestuia, precum și asupra necesității menținerii sale în continuare, în stare privativă de libertate.
Astfel, în ceea ce privește satisfacerea cerințelor prev. de art.143 Cod de procedură penală, întocmai instanței de fond, Curtea găsește că materialul probator strâns în cauză până în acest moment procesual, justifică și în prezent bănuiala legitimă a comiterii de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, aspect pe care, de altfel, nici acesta nu îl contestă, împrejurare care nu mai face necesară reanalizarea elementelor probatorii pe care se întemeiază în mod rezonabil suspiciunile ce planează asupra sa și pe baza cărora împotriva lui au fost formulate în cauză acuzații oficiale.
În același timp, Curtea găsește ca fiind justă aprecierea Tribunalului și cu privire la pericolul concret pe care îl prezintă, în continuare, pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, pericolul respectiv fiind probat nu doar prin gravitatea în sine a infracțiunilor ce i se rețin în sarcină (reflectată de regimul sancționator extrem de sever aplicabil infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc - pedeapsa cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, precum și de împrejurările și modalitatea de săvârșire a faptelor - fiind vorba cel mai probabil despre o implicare activă, conștientă și deliberată a inculpatului în desfășurarea unor astfel de activități ilicite, având ca obiect drogurile, de vreme ce în domiciliul său au fost găsite cu ocazia percheziției, instrumente destinate cântăririi și porționării unor astfel de substanțe) dar și prin datele ce caracterizează în concret persoana acestuia.
Astfel, Curtea reține că inculpatul nu are o ocupație sau un loc de muncă, pentru a-și permite obținerea în mod licit a disponibilităților financiare necesare asigurării subzistenței, aspect care face să fie îndreptățită temerea că, aflat în libertate, acesta ar putea persevera oricând în comiterea de fapte ilicite având ca obiect drogurile, știut fiind că astfel de preocupări sunt de natură să asigure în mod facil importante avantaje pecuniare. sa față de comiterea de noi acte antisociale în sfera aceluiași ilicit penal este cu atât mai accentuată cu cât, fiind el însuși consumator de stupefiante, nu va ezita în a obține, fie și pe căi ilicite, veniturile necesare procurării drogurilor de care este dependent, context în care ordinea de drept ar fi serios amenințată. Tot sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpatului, nu poate fi ignorată nici împrejurarea că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, ci este recidivist în modalitatea prev.de art.37 alin.1 lit.b Cod penal, fiind anterior condamnat pentru infracțiuni contra patrimoniului, realitate juridică ce subliniază un grad ridicat de incorigibilitate din partea acestuia în ceea ce privește adoptarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială.
În acest context, acele referințe personale favorabile invocate de recurentul inculpat în susținerea cererii de judecare a sa în stare de libertate (referitoare la atitudinea sa sinceră și cooperantă manifestată în timpul anchetei) nu sunt suficiente pentru a determina reconsiderarea necesității menținerii arestării preventive a acestuia, întrucât privarea sa de libertate este întru-totul justificată, în fapt și în drept, având în vedere gravitatea faptelor comise și mai ales pericolul concret pentru ordinea publică, anterior evidențiat, aceste date urmând a fi eventual valorificate, în mod corespunzător, în procesul de individualizare a pedepsei, în ipoteza în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva sa.
În egală măsură, în evaluarea stării de pericol la care ar fi expusă comunitatea prin punerea inculpatului în libertate, trebuie luată în considerare și puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul de droguri și care au căpătat o amploare deosebită în ultima perioadă o imprimă în rândul membrilor societății civile, pe fondul consecințelor dezastruoase pe care acest flagel le produce sănătății publice.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției ȘI Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
escu
GREFIER,
a
Red.jud.CC.
Ex.2/15 12 2009
Jud.. -
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
