Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1671/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.11144/2/2009
2730/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1671
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 3: Corneliu Bogdan
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, în baza delegației nr.-/26.11.2009 (fila 9 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, în sensul că nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică sau ar împiedica buna desfășurare a procesului penal, mai ales că inculpații și martorii au fost deja audiați, precum și față de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, provine dintr-o familie organizată și este student. În subsidiar, pentru aceleași motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, avându-se în vedere că, față de gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, întrucât nu mai există niciun motiv să nu fie pus în stare de libertate, întrucât și-a recunoscut fapta și au fost audiați atât martorii, cât și inculpații.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în baza art. 3002rap. la art. 160 al. 1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și, iar în baza dispozițiilor art.3002raportat la art.160 alin. 3 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a celor trei inculpați
Au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara sau localitatea, formulate de inculpații și, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Curtea, analizând recursul inculpatului, prin prisma motivelor invocate și oficiu, în temeiul prev.de art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, constată recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin Rechizitoriul nr.1227/P/2009, din 30 iulie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest a inculpatului (alături de alți doi inculpați), pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și a infracțiunii de punere în circulație de instrumente de plată electronică falsificate, prev. de art. 24 al. 2 din Legea nr. 356/2002, constând în aceea că acesta a deținut și instalat în data de 04.05.2009 la -ul 856 Sucursala un dispozitiv de copiere a cardurilor și un dispozitiv video de interceptare a codurilor PIN tastate de utilizatori. S-a mai reținut că același inculpat a efectuat, la data de 08.02.2009, un număr de 3 retrageri frauduloase de numerar din contul părții civile, utilizând informații bancare autentice sustrase în data de 06.02.2009 și inscripționate ulterior pe un card falsificat.
Temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a fost cel prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Aceste temeiuri, avute în vedere la data de 5 mai 2009, când față de inculpat a fost luată cea mai gravă măsură preventivă - subzistă și în prezent, astfel cum corect a apreciat și instanța anterioară.
În recursul asupra menținerii stării de arest, inculpatul, asistat juridic de avocat desemnat din oficiu, a contestat îndeplinirea, în ceea ce îl privește, numai a condiției prevăzute de art.148 lit.f teza a II-a Cod procedură penală, susținând că lăsarea lui în libertate nu mai prezintă vreun pericol pentru ordinea publică, invocând existența circumstanțelor personale favorabile.
În acest sens, Curtea constată, în primul rând, că în cauză există nu doar indicii temeinice, ci chiar probe, acestea determinând trimiterea în judecată a recurentului, alături de alți doi inculpați, prin întocmirea rechizitoriului.
În același timp, Curtea constată ca fiind corectă și aprecierea asupra pericolului la care ar fi expusă societatea, prin lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere că acesta nu are ocupație sau un loc de muncă, ceea ce denotă că nu a conștientizat importanța valorilor apărate de lege și a înțeles să realizeze venituri substanțiale într-un timp scurt, prin prejudicierea altora, deși vârsta, faptul că provine dintr-o familie organizată sau că este student ar fi impus o altă manifestare.
Față de toate aceste argumente - este rezonabilă temerea că, aflat în libertate, există un risc major de a-și relua activitatea infracțională, aceasta devenind practic un obicei pentru inculpat, astfel că securitatea relațiilor sociale este - în mod real - amenințată, motiv pentru care se justifică în continuare menținerea sa în stare de arest preventiv.
Susținerile invocate de apărare, cu privire la eventuale alte date personale favorabile, nedovedite și neinvocate în concret, nu sunt de natură, doar prin ele însele, a determina reconsiderarea asupra stării de arest a inculpatului, ele fiind oricum evaluate în operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei.
În plus, această măsură se impune a fi menținută și potrivit art.136 Cod procedură penală, pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că în cazul infracțiunilor informatice, probele pot fi - cu ușurință - distruse, astfel că nu se impune lăsarea în libertate - prin luarea vreunei alte măsuri preventive mai blânde.
Prin urmare, soluția adoptată de prima instanță corespunde exigențelor consacrate de textele de lege precitate, așa încât - în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - Curtea va respinge, ca nefondat, recursul promovat de inculpat.
Constatând că recurentul este cel aflat în culpă procesuală, potrivit dispozițiilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-).
Obligă recurentul inculpat la 200 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Lavinia Lefterache, Corneliu Bogdan
