Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1684/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 2758/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 1684
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03 decembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSURILOR declarate de inculpații și împotriva încheierii din data de 24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați, personal, aflat în stare de arest și, personal, aflat în stare de arest, ambii fiind asistați juridic de apărători aleși, avocat și avocat, cu Împuterniciri avocațiale depuse la dosar. Se prezintă interpret de limbă slovacă - cu Autorizație emisă de Ministerul Justiției depusă la dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează înaintarea prin și depunerea la dosar de către recurentul - inculpat a motivelor scrise de recurs.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărător ales al recurenților - inculpați precizează că recursurile declarate vizează încheierea din data de 24.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a penală, prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, apreciindu-se că sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 136 alineat ultim, art. 143 rap. la art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Critică încheierea recurată pentru netemeinicie și nelegalitate, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, instanța de fond a apreciat că suntem în ipoteza art. 148 lit. f Cod procedură penală și, pe de-o parte, a făcut trimitere la aspectele care țin de natura și gravitatea faptei, iar pe de altă parte, a făcut trimitere la circumstanțele personale ale inculpaților; prin aceeași încheiere, instanța de fond, în motivarea soluției, a făcut trimitere la probe și indicii temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală, apreciind că s-a administrat un vast ansamblu probator, enumerând chiar și cazierele judiciare ale inculpaților.
Apreciază că, atât instanța care a dispus măsura arestării preventive a inculpaților, cât și instanța care a menținut această măsură preventivă, au reținut că sunt incidente disp. Art. 148 lit. f Cod procedură penală, deși, din punctul de vedere al apărării, nu suntem în prezența unui pericol concret pentru odinea publică; inculpații sunt cetățeni slovaci, cu rezidență în Cehia. Apreciază că limitele mari ale pedepsei la care se face trimitere în încheierea atacată nu poate să constituie un temei pentru menținerea arestări preventive.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, cu valoare de principiu, că în cursul desfășurării procesului penal inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate, și numai în cazuri absolut deosebite, acuzatul să fie judecat în stare de arest. Este evident faptul că arestarea preventivă trebuie să constituie o excepție ce urmează a fi aplicată numai în cazul riguros și concret argumentate.
Din acest punct de vedere, a depus la dosarul de fond înscrisuri cu care a făcut dovada faptului că nu se poate reține existența unui pericol concret pentru ordinea publică în ceea ce-l privește pe inculpatul.
Este de reținut faptul că, până la acest moment, nu s-a demonstrat nici o legătură inculpatului cu vreun grup infracțional; modalitatea de săvârșire a infracțiunii, respectiv cursa de la Praga la B, cu autoturismul pentru care avea autorizație de taximetrie, nu a făcut făcută în nici un context infracțional și, așa cum se poate constata, nu s-a dovedit nici un fel de legătură anterioară a acestui inculpat cu grupul de vietnamezi la care face referire parchetul, nu s-a făcut dovada nici o legătură intre grupurile de vietnamezi pentru a confirma susținerile instanței de fond din încheierea recurată.
Este adevărat faptul că textele de lege prevăd limite mari de pedeapsă, însă aceasta nu trebuie interpretată în sensul că constituie o prezumție pentru dovedirea pericolului social concret.
Așa cum se poate constata, în motivele scrise de recurs a făcut trimitere la practica CEDO, în sensul că este permis ca acuzatul să se afle în de deținere numai când fapta și persona făptuitorului prezintă un pericol social grav, dar fără ca privarea de libertate să apară ca o anticipare a pedepsei închisorii. În speță, apreciază că decizia recurată nu face decât să facă trimitere, în permanență, la gravitatea și limitele de pedeapsă, fiind evident că suntem în fața unei anticipări a pedepsei închisorii.
Sub aspectul naturii infracțiunii, din punctul de vedere al apărării, nu este suficient să fim în prezența unei infracțiuni care ține de crimă organizată, instanța urmând să rețină aspectele speciale ale cauzei. Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, nu suntem în fața unei infracțiuni complexe, în cauză sunt doi inculpați, trei declarații de martori, nu există nici un fel de alte probatorii care să demonstreze pericolul social.
Solicită instanței să aibă în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților. Cu toate că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, în încheierea recurată se reține, în contextul ansamblului probator, cazierele celor doi inculpați, iar măsura menținerii stării de arest a inculpaților este motivată și sub acest aspect, reținându-se în acest sens pericolul social concret pe care aceștia îl reprezintă pentru societate.
La dosar s-au depus înscrisuri în circumstanțiere din care rezultă că, în Cehia, la Praga, avea o firmă de taximetrie, iar în lipsa acestuia, soția și cei trei copii, cu vârste intre 4 și 12 ani, trăiesc cu suma modică de 400 euro/lună, ajutor de șomaj a soției; de asemenea, a probat cu acte că, sub aspectul infracțiunii de contrabandă și infracțiunea la regimul armelor și munițiilor, pentru ul ce a fost găsit în mașină inculpatul avea acte, iar potrivit legislației din Cehia și Slovacia, nu avea nevoie de altceva, iar simpla nedeclarare la intrarea în România cu privire la această armă nu face dovada unui grad ridicat de pericol social.
Mai mult decât atât, instanța de fond nu a avut în vedere poziția procesuală a inculpaților care, la data de 24.11.2009, au arătat că Ambasada Slovaciei în România îi puteau ajuta pentru punerea la dispoziție lor a unui spațiu locativ; solicită să se constate că instanța de fond nu a avut în vedere, în acest context, posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea. În același context dorește să sublinieze și practica CEDO care a constatat încălcarea art. 5 din Convenție, în situația în care instanțele nu au analizat posibilitatea aplicării unor măsuri alternative, cum ar fi interdicția de a părăsi țara sau localitatea. Nu există nici un fel de indicii ori date în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților ar putea duce la săvârșirea unor alte infracțiuni de către inculpați, ori că aceștia ar putea să zădărnicească bunul mers al judecății în prezenta cauză.
Concluzionând, în ceea ce-l privește p inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 24.11.2099 a Tribunalului București - Secția a II -a Penală, și să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea acestuia în libertate.
Avocat, apărător ales al recurentului - inculpat, se raliază concluziilor colegei sale, în plus față de acestea făcând următoarele precizări:
Critica adusă încheierii din 24.11.2009 a Tribunalul București - Secția a II -a Penală constă în lipsa temeiurilor concrete care au dus la menținerea măsurii arestării preventive, și argumentează această critică și prin prisma faptului că, situația inculpatului nu a fost privită în mod concret, instanța de fond trecând peste faptul că, în sarcina acestuia s-au reținut doar două din cele patru infracțiuni pentru care s-a întocmit rechizitoriul, respectiv traficul de migranți și aderarea la un grup infracțional, nefăcându-se nici o referire cu privire la nerespectarea regimului armelor și munițiilor; mai mult decât atât, nu s-a făcut nici o referire concretă la faptul că doar a existat în mașina cu care au fost transportați cetățenii vietnamezi.
Din punctul de vedere al apărării, se prefigurează o eventuală cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pretins săvârșite de inculpatul. Concluzionând, apreciază că nu au fost vute în vedere modalitățile concrete de săvârșire a faptelor pretins săvârșite.
Nu în ultimul rând, solicită instanței să aibă în vedere faptul că inculpatul are o situație specială în sensul că, soția acestuia, aflată la acest moment în Slovacia, este însărcinată în 7 luni, iar stresul judecării în stare de arest a soțului ei îi provoacă mari probleme în ducerea sarcinii la bun sfârșit; în acest sens, a depus la dosar inclusiv o ecografie a fătului nenăscut.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor formulate de inculpații și ca fiind nefondate, și menținerea ca legală și temeinică a încheierii instanței de fond, aceasta fiind dată cu respectarea disp. art. 300 ind. 1 Cod procedură penală, instanța verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive celor di inculpați
Astfel, instanța de fond, investită cu soluționarea cauzei, a constatat că măsura arestării preventive a celor doi inculpați este atât legală, inculpaților fiindu-le respectate toate drepturile, cât și temeinică, în condițiile în care până la data pronunțării, nu au intervenit motive sau temeiuri noi care să conducă la dispariția temeiurilor inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Așa cum se poate constata, urmărirea penală s-a desfășurat rapid, în condițiile în care nu s-au împlinit încă cele 30 de zile de la data luării măsurii arestării preventive; astfel, s-au respectat drepturile inculpaților, pe de-o parte, iar pe de altă parte, cercetările au fost efectuate cu celeritate, având în vedere și specificul cauzei, pe lângă cei doi inculpați din prezenta cauză fiind implicate și alte persoane care, așa cum reiese din cercetări, fac obiectul unei rețele de trafic de migranți din în România, iar de aici, mai departe, în Uniunea Europeană, Slovacia, Cehia, Germania, Olanda sau Belgia.
În ceea ce-i privește strict pe cei doi inculpați apreciază că, odată ce au acționat, aceștia au dat dovada de dispreț în ceea ce privește respectarea legislației României,atât cu privire la respectarea regimului armelor și munițiilor - și face referire la inculpatul, cât și cu privire la traficul de migranți și la aderarea la un grup infracțional organizat, în condițiile în care, așa cum rezultă din declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală, și cu alte ocazii a mai efectuat transporturi cu cetățeni vietnamezi, în aceleași condiții ca și cea din prezenta cauză. Astfel, chiar poziția procesuală a inculpatului, infirmă susținerile apărării care susține că este vorba despre un act izolat și care nu îi caracterizează. Mai mult decât atât, tot cu privire la inculpatul,solicită instanței să constate că, în declarația dată în fața organelor de urmărire penală, acesta precizează că avea cunoștință despre faptul că, în țara de origine și de rezidență, nu avea nevoie de autorizație pentru deținerea de armament, însă nu avea voie să iasă din țară și, cu atât mai mult să intre pe teritoriul României, cu arme de foc. Această declarație a fost dată cu ocazia luării măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește pericolul social concret pentru ordinea publică, apreciază că acesta nu poate fi apreciat prin trimitere la disp. art. 1 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv la faptul că fiecare persoană are obligația de a respecta ordinea statului pe teritoriul căruia se află.
Față de toate aceste considerente, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații și ca fiind neîntemeiate, și menținerea soluției instanței de fond, atacate cu recurs, ca fiind legală și temeinică.
Avocat,apărător ales al recurentului - inculpat,în replică, precizează că reprezentantul Ministerului Publica făcut referire, în concluziile sale, la declarațiile date de către inculpați în cursul urmăririi penale, însă citatele la care s-a făcut referire în mod expres, sunt scoase din context. Astfel, este adevărat că a declarat faptul că se ocupa de treburi pentru cetățenii vietnamezi, la solicitarea numitului, însă acesta a făcut precizarea că a transportat cetățeni vietnamezi, a întocmit acte și l-a ajutat pe la întocmirea actelor în fața autorităților slovace, dar numai activități legale. A subliniat faptul că avea încredere în numitul și asta datorită faptului că nu i-a cerut niciodată să facă ceva ilegal.
În ceea ce privește disprețul pe care inculpatul l-ar fi arătat față de legislația română, solicită să se aibă în vedere că inculpații din prezenta cauză sunt neșcolarizați, au 9 clase, unul dintre ceștia având și o școală de meserii, astfel încât solicită instanței ca, în niciun caz să nu privească atitudinea acestora ca fiind disprețuitoare față de legislația română.
Recurentul - inculpat, prin interpret de limbă slovacă, se raliază concluziilor apărătorului său.
Precizează că regretă cele întâmplate și nu și-a imaginat că drumul cel avea de făcut în România este nelegal, iar dacă ar fi avut cunoștință de acest fapt, nu ar mai fi făcut acest drum. Cu privire la arma de foc ce o avea asupra sa, precizează că nu o mai lua cu el dacă știa că în România este nevoie de autorizație specială pentru a deține astfel de arme.
Referitor la numitul, subliniază faptul că erau prieteni și efectua activități legale pentru acesta, îl transporta la aeroport împreună cu soția acestuia, făceau cumpărături.
Solicită judecarea sa în stare de libertate, doar așa familia sa ar putea veni în România din Cehia, despărțirea de familie, soție și cei trei copii, fiind foarte grea și neputându-i ajuta acolo; mai mult decât atât, soția sa nu dispune de mijloacele materiale necesare pentru a se deplasa în România săptămânal, să-l viziteze, iar 5 minute pe săptămână pentru convorbiri telefonice cu aceasta și cu copiii este mult prea puțin. Cunoaște faptul că soția sa a făcut demersuri pentru a găsi, în România, un loc unde să locuiască toți.
Subliniază faptul că a făcut drumul în România ca simplu taximetrist.
Recurentul - inculpat, prin interpret de limbă slovacă, se raliază concluziilor apărătorului său.
Regretă sincer fapta; precizează că nu a dorit decât să-l ajute la condus pe fratele său la un drum atât de ca cel făcut în România, nu a cunoscut ce se poate întâmpla.
și este singurul întreținător al familiei; soția sa este însărcinată în șapte luni și, odată cu aretarea lui în România, aceasta a rămas fără nicio sursă de venit. Mai mult decât atât, faptul că el este arestat îi face foarte rău soției sale și mai ales fătului, soția are probleme destul de serioase cu sarcina. Dacă ar fi judecat în stare de libertate soția sa ar putea veni în România, și astfel, tuturor, le-ar fi mai bine, și ar trece mai ușor peste aceste probleme.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 3.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, în baza art.3001Cod procedură, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și și a fost menținută starea de arest a acestora.
Tribunalul a apreciat că luarea măsurii arestării preventive față de inculpați este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art.136 alin. ultim Cod procedură penală, art.143 alin.1 și 3 Cod procedură penală, raportate la art. 148 lit f, Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea care se reține în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, s-a constatat că există probe și indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, reținându-se în acest sens următoarele mijloace de probă: procese-verbale de recunoaștere și planșe foto, declarații inculpați, declarații martori, procese-verbale de constatare tehnico-științifică, caziere judiciare, toate aflate în dosarul de urmărire penală și care formează un vast ansamblu probator, care justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpați.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă atât din natura si gravitatea infracțiunilor, modalitatea concretă de comitere a acestora, amploarea pe care a cunoscut-o fenomenul infracțional, impactul negativ în rândul opiniei publice.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpații și au declarat recurs, arătând că, procesul penal poate fi continuat în bune condiții și cu inculpații în stare de libertate.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpați ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Prin rechizitoriul 233/D/P/2009, emis la data de 19.11.2009, de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, au fost trimiși în judecată, inculpații: - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.de art. 71 din nr.OUG105/2001, art.7 alin. din Legea nr.39/2003, art. 271 din Legea nr. 86/2006 și art. 279 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 71 din nr.OUG105/2001 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În cursul urmăririi penale, față de acești inculpați s-a luat măsura arestării preventive, reținându-se că inculpații și, coordonați de către cetățeanul vietnamez Vu au încercat să treacă, în mod fraudulos, din România în Ungaria 2 cetățeni vietnamezi cu pașapoarte aparținând altor persoane. De asemenea, s-a reținut că asupra inculpatului s-a găsit un cu gaze, pentru care nu a putut să prezinte permis sau autorizație.
Curtea reține că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu au încetat și nici nu s-au schimbat, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului penal.
În acest sens, Curtea constată că instanța de fond a făcut o evaluare justă a probatoriului administrat până în prezent, acesta relevând suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea art.143,art.146,respectiv art.148 lit.f din Codul d e procedură penală,care îndreptățesc bănuiala legitimă că inculpații au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați.
Totodată, Curtea apreciază ca fiind corectă și evaluarea făcută de prima instanță cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților - cerință impusă de dispozițiile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, care a constituit temeiul arestării preventive, dispuse la data de 2.11.2009, având în vedere că aceștia sunt acuzați de săvârșirea unor infracțiuni grave, respectiv aderare la un grup infracțional organizat (inculpatul ), aderare la un grup infracțional organizat trafic de migranți și nerespectarea regimului armelor și munițiilor (inculpatul ), infracțiuni sancționate de legea penală cu închisoare de la 2 la 8 de ani, prezintă un grad ridicat de pericol social.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol analizat în raport de gravitatea faptelor comise, modalitatea și împrejurările comiterii acestora.
De asemenea, la evaluarea acestei condiții, prevăzute de art. 148 lit. f teza a II-a din Cod procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, puternica rezonanță socială negativă pe care infracțiunile de acest gen o imprimă în rândul membrilor societății civile și nici împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de dispreț față de autoritățile statului.
În egală măsură, pentru aprecierea necesității privării de libertate a inculpaților trebuie luate în considerare și datele ce caracterizează persoana acestora, circumstanțe față de care se poate concluziona, în mod rezonabil, că lăsarea lor în libertate ar crea riscul comiterii unor fapte similare, generând astfel un sentiment de insecuritate în rândul comunității, dar și riscul ca aceștia să părăsească teritoriul României.
În consecință, Curtea, în temeiul art.38515pct. 1, lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea urmează a obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge,ca nefondate,recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 24.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală,în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent-inculpat la câte 300, lei cheltuieli judiciare statului din care, câte 100 lei onorariu interpret de limba slovacă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red./
Dact.IE/14.01.2010/
Ex.2
/Red. --2.
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Corneliu Bogdan Ion Tudoran
