Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1686/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr. 11250/2/2009
2754/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr. 1686/
Ședința publică din data de 4 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 20 noiembrie 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 037.465/4.XII.2009, aflată la fila 5.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat arată că, pe de o parte, nu sunt îndeplinite, cumulativ, temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar, pe de altă parte, nu au apărut temeiuri noi care să impună, în continuare, privarea sa de libertate, nu există indicii că ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea sa în libertate, urmând să se prezinte în fața instanțelor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că instanța de fond a făcut o justă apreciere a situației de fapt și a probatoriului, întrucât se regăsesc atât condițiile impuse de art. 143 Cod procedură penală, având în vedere că probele administrate justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este învinuit, și, în egală măsură, subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică fiind evidențiat de natura infracțiunii, de gradul ridicat de pericol social al acesteia și de limitele de pedeapsă stabilite prin textul incriminator.
Recurentul-inculpat, personal, arată că, care este adevăratul autor, dovadă că la domiciliul său au fost găsite ștampilele și actele, nu a declarat, inițial, nimic în privința sa, pentru ca ulterior să susțină că ar fi auzit că se ocupa cu vânzări ilegale de terenuri, și nu există dovezi că ar fi săvârșit vreo faptă penală, nici măcar convorbirile telefonice interceptate nu au relevat nimic, întrucât a cumpărat, în mod legal, un teren. Totodată, arată că în 5 ani nici măcar nu a fost amendat contravențional și revenise pe calea bună, are o familie și copii, motive pentru care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea sau țara.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, reține că prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 20.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-, s-a constatat, în baza art. 3001alin. 1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, și, iar, în baza art. 3001alin. 3 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a acestora.
Totodată, în baza art. 145 Cod procedură penală, s-a luat față de inculpatul măsura obligării de a nu părăsi localitatea B, impunându-se acestuia, în baza art. 145 alin. 11, respectarea, pe durata măsurii de prevenție, a următoarelor obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială se află domiciliul său, desemnată cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori va fi chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 22Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, și subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate, din materialul probator administrat în cauză rezultând în continuare presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, modalitatea și împrejurările în care se reține că au fost comise, urmarea produsă și rezonanța socială negativă a infracțiunilor de genul celor presupus a fi fost săvârșite de inculpați, infracțiuni care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății.
Cu privire la inculpatul, Tribunalul a reținut, în esență, că în cauză există motive plauzibile din care rezultă presupunerea rezonabilă că a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, iar, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune luarea față de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursului, s-a arătat, pe de o parte, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, iar, pe de altă parte, că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a acestuia, solicitându-se casarea încheierii de ședință recurate, ca efect al admiterii căii de atac promovate, și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Din actele dosarului, se reține că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 30.06.2009, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1274/P/2009 din 19.11.2009 al Parchetului de pe Tribunalul București, sub acuzația săvârșirii următoarelor infracțiuni: tentativă de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2009, printr-o persoană interpusă, a încercat vânzarea imobilului situat în B,-, sector 1, în valoare de aproximativ 300.000 de euro, folosindu-se de acte de identitate false ale proprietarului respectivului imobil; instigare la tentativă de înșelăciune, prevăzută de art. 25 raportat la art. 20 combinat cu art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, constând în aceea că, împreună cu inculpatul, au determinat o persoană de sex feminin, rămasă neidentificată, să se prezinte în fața unor notari publici, unde aceasta a susținut că este proprietara terenului în litigiu, cu scopul încheierii unor tranzacții frauduloase, sprijinind-o, totodată, pe autoarea tentativei de înșelăciune, prin punerea la dispoziție a actelor de proprietate falsificate și a unui act de identitate, prin transportarea la și de la locul faptei, precum și prin prezentarea persoanei căreia aceasta i-a întocmit procura referitoare la teren, urmărind, astfel, producerea unui prejudiciu de 150.000 de lei; instigare la tentativă de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 25 raportat la art. 20 combinat cu art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, constând în aceea că a determinat două persoane rămase neidentificate să se substituie adevăraților proprietari ai imobilului situat în B,-, sector 6, încercând, astfel, vânzarea ori ipotecarea frauduloasă a acestuia și urmărind producerea unui prejudiciu de 400.000 de euro.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată, contrar susținerilor recurentului - inculpat, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lui de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de fond.
Astfel, materialul probator administrat în cauză justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele penale pentru care este cercetat, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală. În acest sens, Curtea apreciază că prezintă relevanță: declarațiile martorului, procesul - verbal de recunoaștere a inculpaților, și de către martorul, procesul - verbal de consemnare a declarațiilor investigatorului sub acoperire, procesul - verbal de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental între investigatorul sub acoperire și inculpatul, procesele - verbale de supraveghere operativă, procesele - verbale de percheziție domiciliară, declarațiile părților vătămate, G și, declarațiile martorilor, și, precum și declarațiile coinculpaților, și.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunile sub aspectul cărora este cercetat inculpatul fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea organizată în care se presupune că a acționat acesta, caracterul repetat al activității infracționale ce formează obiectul cercetărilor penale, puternica rezonanță socială negativă pe care asemenea fapte o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că acestea se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul populației lăsarea în libertate a unei persoane acuzate de săvârșirea unor fapte de o asemenea gravitate, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului - care a absolvit 10 clase, nu are ocupație și loc de muncă și este recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) Cod penal, fiind condamnat anterior la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie - demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, pus în libertate, acesta ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la acesta aplicarea art. 3001alin. 3 Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Față de faptul că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515, punct 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 20.XI.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin. 2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4.XII.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- a -
GREFIER
-
Red. și dact.: jud.
Tribunalul București - Secția I-a penală:
2 ex./14.12.2009
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Daniela Panioglu, Cristina
