Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1688/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.11033/2/2009
2706/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1688/
Ședința publică din data de 4 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați -, -, -, - și - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 13 noiembrie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați -, - și -, personal, în stare de arest preventiv, asistați juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 274.241/4.XII.2009, aflată la fila 20, recurentul-inculpat -, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, cu delegația nr. 253.395/4.XII.2009, aflată la fila 19, și recurentul-inculpat -, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 036.129/24.XI.2009, depusă la fila 14.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul din oficiu, cu delegația nr. 036.128/24.XI.2009, depusă la fila 15, solicită să se ia act de faptul că mandatul său a încetat prin prezentarea apărătorului ales, cu acordarea onorariului parțial.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați - și - solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere pentru cei doi inculpați, anume o adeverință care atestă faptul că inculpatul - urmează cursurile Colegiului UCECOM " " și fișa medicală de penitenciar a inculpatului -.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu încuviințarea probei.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere formulată de recurenții-inculpați - și -, apreciind-o utilă cauzei, și procedează la administrarea acesteia.
La întrebarea Curții, recurentul-inculpat -, personal, declară că își retrage recursul.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat - și reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de declarația recurentului-inculpat de retragere a recursului.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor
Apărătorul ales al recurenților-inculpați -, - și - arată că încheierea de ședință din data de 13 noiembrie 2009 este motivată generic, pentru toți inculpații, pe subzistența temeiurilor prevăzute de art.148 lit. f Cod procedură penală, însă, față de împrejurarea că urmărirea penală a fost finalizată și instanța a fost sesizată cu rechizitoriu, consideră că nu se mai impune privarea de libertate a inculpaților. Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul -, apreciază că nu mai subzistă temeiurile ce au determinat arestarea sa, întrucât din declarațiile coinculpaților nu reiese participarea sa la comiterea infracțiunii de tâlhărie, iar perioada de 4 luni de arest preventiv a fost suficientă pentru a realiza că nu era bine ceea ce a gândit să facă. În plus, în rechizitoriu au fost menționate și alte infracțiuni care nu îi aparțin, afirmându-se, la fila 6, că mai este cercetat într-o altă cauză penală pentru sustragerea a 66 de telefoane și pentru alte infracțiuni comise pe raza municipiului G, dar care nu au fost dovedite, întrucât inculpatul se afla în trecere prin localitatea respectivă. De asemenea, în mod greșit s-a reținut împrejurarea că inculpatul a absolvit numai 6 clase și nu are ocupație, pentru că, așa cum rezultă din actul depus, este elev în clasa a X-a și are un handicap locomotor, care îi creează dificultăți de deplasare și de conviețuire, așa încât nu putea ridica sau ajuta la ridicarea unui bancomat.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta a recunoscut comiterea infracțiunii într-un grup de 4 persoane, alături de -, - și -, se află la primul conflict cu legea penală, are 19 ani și nu mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, respectiv cercetarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul - nu a participat la săvârșirea infracțiunii și a coborât din autoturism mai înainte ca acesta să ajungă în Drumul, iar declarațiile părților vătămate și ale martorilor, care au afirmat că agresorii erau 5 sau 6 persoane, sunt date pro causa, întrucât, pe timp de noapte, nu puteau să observe câte persoane erau în grup, nu știau ce aceștia urmau să facă și, practic, martorul a văzut numai persoanele care l-au imobilizat. De altfel, martorul a dat o declarație după 2-3 săptămâni de la comiterea infracțiunii, la sugestia uneia dintre părțile vătămate, în scopul de a fi arestat și inculpatul -. Mai mult decât atât, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este elev în clasa a XI-a, provine dintr-o familie organizată și are grijă de bunicii săi, nu este o persoană violentă, nu este adevărat că nu a cooperat cu organele de anchetă, dimpotrivă a declarat tot ce știe, când a primit prima citație s-a dus benevol la poliție.
Inculpatul - a avut o poziție procesuală sinceră și a recunoscut săvârșirea infracțiunii, este elev, provine dintr-o familie organizată, convorbirile telefonice nu-i aparțin, regretă cele întâmplate.
Concluzionând, în temeiul art. 38515lit. c Cod procedură penală coroborat cu art. 3859pct. 9 și 10, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în principal, în temeiul art. 3001alin. 2 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților și punerea lor în libertate, iar, în subsidiar, în temeiul art. 139 alin. 1 și art. 136 lit. c Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, întrucât nu este îndeplinită condiția referitoare la existența pericolului concret pentru ordinea publică și, în ceea ce-i privește pe inculpații - și -, nu există nici indicii temeinice sau probe că ar fi comis infracțiunea de tâlhărie.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat - arată că inculpatul a avut o atitudine cooperantă, a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii, a realizat consecințele faptei sale și nu mai comite alte infracțiunii, s-a aflat într-o situație disperată, întrucât mama sa este bolnavă de cancer și prietenii de la care solicitase un împrumut l-au refuzat, se află la prima abatere, are 19 ani și este elev în clasa a X-a, elemente în raport cu care apreciază că poate fi cercetat în stare de libertate, neexistând temerea că ar putea impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, așa încât solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în principal, punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsură aptă să asigure scopul procesului penal. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că există indicii temeinice și probe care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii infracțiunii de tâlhărie și, în egală măsură, sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile reglementate în art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, relevat de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii și de modalitatea concretă de comitere, prin folosirea de cagule și exercitarea de violențe asupra părților vătămate, în scopul sustragerii unui bancomat, iar pedeapsa prevăzută de legea penală pentru infracțiunea reținută este închisoarea mai mare de 4 ani.
Recurentul-inculpat -, personal, solicită Curții să aibă în vedere starea sa de sănătate, sens în care arată că, în urma unui accident rutier, a rămas fără un picior.
Recurentul-inculpat, personal, arată că regretă săvârșirea infracțiunii și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat -, personal, solicită să fie pus în libertate.
Recurentul-inculpat -, personal, arată că regretă săvârșirea infracțiunii și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat -, personal, arată că este elev în clasa a X-a, regretă săvârșirea infracțiunii și solicită să fie judecat în stare de libertate, cu înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recurentul-inculpat -, personal, arată că își retrage recursul.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, reține că prin încheierea de ședință din data de 13.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, s-a constatat, în temeiul art. 3001alin. 1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, și, iar, în baza art. 3001alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a acestora.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii de prevenție nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a acestora. S-a arătat, astfel, că, în cauză, există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea infracțiunilor, modalitatea în care se reține că au fost săvârșite, precum și circumstanțele personale ale inculpaților și circumstanțele reale ale comiterii faptelor, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea acestora în libertate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații, și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursurilor, s-a arătat de către inculpații și că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că nu există probe sau indicii temeinice că ar fi participat la săvârșirea infracțiunii pentru care sunt cercetați, iar lăsarea lor în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, având în vedere circumstanțele personale ale fiecăruia dintre aceștia. Astfel, inculpatul este elev în clasa a X-a și prezintă un handicap locomotor, iar recurentul este elev în clasa a XI-a, provine dintr-o familie organizată și a colaborat cu organele de anchetă.
Existența cerinței prevăzute de art. 148 lit. f) teza a II-a Cod procedură penală a fost contestată și de inculpații, și care, în motivarea orală a recursurilor, au arătat că circumstanțele lor personale (inculpatul este elev și provine dintr-o familie organizată, inculpații și au 19 ani și se află la primul conflict cu legea penală, inculpatul fiind elev în clasa a X-a și având, totodată, o situație familială dificilă) și atitudinea procesuală sinceră manifestată pe parcursul cercetărilor penale nu justifică menținerea în continuare a stării de arest preventiv, lăsarea lor în libertate nefiind de natură să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce-i privește pe recurenții, și, aceștia au mai invocat, în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 9 și 10 Cod procedură penală, și faptul că încheierea pronunțată de Tribunal este motivată generic și în mod global pentru toți inculpații, fără ca instanța să analizeze, cu ocazia examinării pericolului concret pentru ordinea publică, situația particulară a fiecăruia dintre aceștia.
În consecință, s-a solicitat de către recurenții - inculpați, și admiterea recursurilor declarate împotriva încheierii de ședință din data de 13.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, casarea acesteia, iar, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive sau, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara ori localitatea.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta, prezent personal în instanță la termenul de judecată din data de 4.12.2009, a învederat faptul că înțelege să-și retragă recursul declarat împotriva aceleiași încheieri de ședință, solicitând Curții să ia act de manifestarea sa de voință în acest sens.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate de inculpații, și, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de aceștia ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpații, și au fost arestați preventiv la data de 23.08.2009, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, iar inculpatul la data de 03.09.2009, în temeiul acelorași prevederi legale, prin încheierea Tribunalului București - Secția a II-a penală pronunțată în dosarul nr-, și, ulterior, trimiși în judecată, alături de inculpatul, prin rechizitoriul nr. 2471/P/2009 din 20.10.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a), b), c), alin. 21lit. a) și alin. 3 Cod penal, constând în aceea că, în data de 22.08.2009, în jurul orei 0340, acționând cu premeditare și după o prealabilă coordonare, purtând cagule pe față, au pătruns în incinta Institutului de -Audiologie și Chirurgie Funcțională "Prof. Dr. ", situat in B,-, sector 5, de unde, după ce au imobilizat doi angajați ai unității menționate folosind bandă adezivă și exercitând violențe asupra lor, au sustras un bancomat aparținând, iar, ulterior, au fugit cu un autoturism marca VOLVO cu nr. de înmatriculare B-03-, valoarea prejudiciului cauzat fiind de 380.000 lei.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată, contrar susținerilor recurenților - inculpați, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lor de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de fond.
Astfel, materialul probator administrat în cauză justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele penale pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală. În acest sens, Curtea apreciază că prezintă relevanță procesul - verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto, declarațiile parților vătămate și, certificatele medico - legale nr. A- și nr. A1/10014/2009 eliberate de părților vătămate, procesele - verbale de recunoaștere de pe planșa foto, procesele - verbale de cercetare a autoturismelor identificate în cauză însoțite de planșe foto, imaginile stocate de camerele video de supraveghere, corespondența dintre inculpații - aflat în Arestul Secției 19 Poliție - și, interceptată în baza ordonanței din 2.10.2009, procesul - verbal de consemnare a unor convorbiri purtate între inculpați, interceptate în baza autorizației emise de Judecătoria Sectorului 2 B într-o altă cauză, declarațiile martorilor, și, precum și declarațiile inculpaților, și, care au recunoscut comiterea faptelor în modalitatea reținută prin actul de sesizare.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunile ce formează obiectul cercetărilor penale fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea deosebită a faptelor penale pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, modalitatea concretă în care se reține că acestea au fost comise (pe timpul nopții, împreună cu mai multe persoane, acțion ând cu premeditare și după o prealabilă coordonare, purtând cagule pe față, exercitând acte de violență asupra angajaților unității sanitare și procedând la imobilizarea acestora prin folosirea de bandă adezivă), urmarea produsă (cauzarea unor leziuni părților vătămate ce au necesitat pentru vindecare mai multe zile de îngrijiri medicale și producerea unui prejudiciu în cuantum de 380.000 lei), rezonanța socială negativă pe care o are acest gen de fapte și sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul societății lăsarea în libertate a unor persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o asemenea gravitate, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților - care, deși au 19 ani (inculpații, și ) și, respectiv, 20 de ani (inculpații și ), sunt fără ocupație și loc de muncă, iar, în prezent sunt cercetați în mai multe cauze aflate în lucru la Poliția Sectorului 1 B, Poliția Sectorului 2 B, Poliția Sectorului 6 B și Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu pentru comiterea altor fapte prevăzute de legea penală, inculpatul nefiind la prima confruntare cu legea penală, față de faptul că, anterior, a fost sancționat de 4 ori cu amendă administrativă de către Parchetele de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B și Judecătoria Sectorului 6 - demonstrează pericolul concret pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la aceștia aplicarea art. 3001alin. 3 Cod procedură penală.
Gradul ridicat de pericol social al faptelor penale de care inculpații sunt acuzați, datele personale ale fiecăruia dintre aceștia, astfel cum au fost anterior menționate, și care justifică temerea rezonabilă că, odată puși în libertate, inculpații ar comite și alte activități nelegale, similare celor pentru care sunt cercetați, sunt considerente, care, în opinia Curții, nu mai obligă la efectuarea unui examen cu privire la posibilitatea dispunerii unor măsuri alternative, astfel cum au solicitat recurenții, arestarea preventivă fiind singura măsură aptă să asigure, la acest moment procesual, realizarea scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.
Aspectele invocate de recurenți pentru a contesta îndeplinirea condiției prevăzute de art. 148 lit. f) teza a II-a Cod procedură penală nu reprezintă, în contextul împrejurărilor anterior menționate, elemente care să conducă la diminuarea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta aceștia dacă ar fi puși în libertate, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fiind necesară menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpaților.
În ceea ce privește critica recurenților - inculpați, și referitoare la motivarea insuficientă a încheierii pronunțate de instanța de fond, Curtea constată că, într-adevăr, hotărârea atacată a fost redactată în termeni generali și în mod global pentru toți inculpații, însă acest aspect nu este de natură să afecteze valabilitatea soluției pronunțate și să conducă la casarea încheierii, din moment ce judecătorul a analizat - este adevărat, într-un mod sumar - îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 3001alin. 1 și 3 Cod procedură penală, prin raportare la dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f) din același cod, iar, pe de altă parte, argumentele reținute de instanța de fond sunt completate de considerentele prezentei decizii, având în vedere în acest sens caracterul devolutiv integral al recursului penal de față, conform dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, le va respinge ca atare.
Totodată, având în vedere manifestarea de voință a recurentului - inculpat, Curtea, în baza art. 3854alin. 2 raportat la art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, va lua act de retragerea recursului declarat de acesta împotriva încheierii de ședință din data 13.11.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală.
Față de faptul că recurenții - inculpați sunt cei care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 și 4 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții - inculpați, și împotriva încheierii din ședința Camerei de Consiliu din data 13.11.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul penal nr-.
În baza art. 3854Cod procedură penală, ia act de retragerea recursului declarat de recurentul - inculpat împotriva aceleiași încheieri.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare dintre recurenții - inculpați, și la câte 225 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care câte 25 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu ce urmează a fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, pe recurentul - inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului și pe recurentul - inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu ce urmează a fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
-
Red.și dact.: jud.
- Secția a II-a penală: Fl.
2 ex./22.12.2009
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Cristina Carmen Craiu
