Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1696/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR.10947/2/2009
2678/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1696
Ședința publică din data de 08 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Stan Mustață
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate inculpații - și - împotriva Încheierii de ședință din data de 03 noiembrie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați, în stare de arest preventiv și asistați juridic de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la fila 11 dosar. Se prezintă interpretul de limbă maghiară - -, în baza autorizației nr.2883/16.02.2000, eliberată de Ministerul Justiției (fila 12 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă avocat din oficiu, care solicită instanței să aprecieze asupra onorariului conform dispozițiilor Protocolului privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, având în vedere că i-a încetat delegația pentru asistarea din oficiu a recurenților-inculpați, ca urmare a prezentării apărătorului ales.
Nemaifiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați critică încheierea recurată atât cu privire la respingerea cererii de constatare a neregularității actului de sesizare, cât și cu privire la menținerea măsurii arestării preventive. Astfel, solicită a se avea în vedere lipsa actului de sesizare al organului de cercetare penală, considerând că prima instanță, în mod netemeinic, a apreciat că întocmirea unui simplu proces-verbal (art.221 alin.1, teza a doua Cod procedură penală) ține loc cu suficiență actului de sesizare al organului de urmărire penală, întrucât nu este vorba despre o sesizare din oficiu și nici nu avea cum să sesizeze din oficiu organul de urmărire penală cu privire la existența unei cantități de droguri ascunse într-un container în Portul C, fiind evident că a existat o sesizare din partea organelor vamale, document care este ținut ascuns din motive ce țin de momentul la care s-au efectuat aceste acte pentru că respectivul container a stat în Portul C începând din luna octombrie 2008, iar actele de începere a urmăririi penale în acest dosar poartă data de 11 mai 2009. Având în vedere că respectivul container a stat părăsit în port timp de 6 luni, se poate pune întrebarea dacă drogurile au sosit o dată cu containerul sau a fost folosit pentru a se ascunde în el anumite cantități de droguri, dubii ce profită inculpaților. Un alt aspect pe care l-a invocat a fost lipsa de la dosar a probatoriului solicitat de recurenții-inculpați, anume, înscrisuri care, în continuare, se află în Camera de probe a parchetului (factura plătită de către inculpata pentru staționarea și depozitarea containerului). Totodată, solicită a se avea în vedere că modul în care a fost întocmit rechizitoriul încalcă în mod vădit dreptul la apărare al inculpaților.
Cu privire la menținerea stării de arest, solicită a se avea în vedere că inculpații sunt în stare de arest de 6 luni, perioadă de timp care depășește termenul rezonabil. Solicită a se observa că prima instanță nu a făcut decât să preia din rechizitoriu anumite elemente fără a raporta motivele pentru care a înțeles să mențină starea de arest a inculpaților. Subliniază că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu împiedică buna desfășurare a procesului penal.
Pentru motivele expuse, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, potrivit art.361 alin.2 Cod procedură penală și art.3851alin.2 Cod procedură penală, o încheiere se poate ataca numai o dată cu fondul, cu excepția acelora cu privire la care legiuitorul precizează, în mod expres, că se pot ataca separat cu recurs. Având în vedere că primul motiv de recurs privește regularitatea actului de sesizare, solicită să se constate inadmisibilitatea recursului cu privire la acest motiv.
În ceea ce privește recursul pe măsura preventivă, solicită respingerea ca nefondat, întrucât prima instanță, în mod corect, a dispus menținerea măsurii arestării preventive, constatând, pe de o parte, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive (143 și 148 lit.f) Cod procedură penală) subzistă fără modificări, iar, pe de altă parte, cauza fiind la începutul cercetării judecătorești, în vedere desfășurării cu celeritate a procesului penal și în vederea unei mai bune administrării a probelor. Solicită a se avea în vedere că, raportat la natura infracțiunii, numărul de inculpați trimiși în judecată, la complexitatea cauzei și la natura probelor care au fost administrate în cursul urmării penale și care necesită a fi readministrate în cursul cercetării judecătorești, nu s-a adus atingere principiului termenului rezonabil al vreunei măsuri preventive așa cum este precizat în jurisprudența CEDO.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați, în replică, cu privire la susținerea că se impune menținerea inculpaților în stare de arest a pentru o bună desfășurare a procesului penal, solicită a se avea în vedere că inculpatul - fost deja audiat.
Recurentul-inculpat -, personal, în ultimul cuvânt, arată că își menține declarațiile date în cauză, consideră că acuzațiile parchetului sunt neîntemeiate și nu există nici un motiv de a fi ținut în stare de arest. Susține că este nevinovat. Solicită să se țină cont că nu există nici o dovadă concretă că ar fi știut ce se află în container. Nu contestă că fapta există, însă nu a contribuit la această faptă cu bună știință, a fost înșelat.
Recurentul-inculpat -, personal, în ultimul cuvânt, susține că este nevinovat și că a fost în în interes de afaceri, întrucât lucra în cadrul unei firme care exporta patroane de oxigen în toată lumea, inclusiv în.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului cauzei, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 03.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în temeiul art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și.
Prin aceeași încheiere, au fost respinse cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații, și, prin apărători.
S-a reținut de către instanță că măsura preventivă a inculpaților a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a stării de arest preventiv.
Inculpații, prin apărător, au arătat că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, astfel că se impune lăsarea în libertate a acestora.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu sub toate aspectele cauzei, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal și art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 13.05.2009, împreună cu, și a fost depistat în depozitul amplasat în zona limitrofă județului A, în apropierea drumului european, pe partea a acestuia, între km 6 și 7 (km6+200m) pe direcția de mers dinspre A către O, în timp ce manevra pachetele care conțineau substanța substituită conform ordonanței de livrare supravegheată emisă în dosar, în locul cantității de 209,50 kg de droguri de mare risc (cocaină) aflată în containerul --7 pentru a le transfera în mijloacele de transport (2 limuzine Honda și Skoda ) cu care au sosit la depozit în vederea transportării cocainei din României în Ungaria.
Cu privire la inculpatului s-a reținut că, în anul 2009, împreună cu, a efectuat acte în vederea introducerii în România a unei cantități de 200,9 kg cocaină, provenită din Peru având ca destinație din A și a efectuat acte materiale pentru transportul acestei cantități de droguri pe teritoriul României.
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art.143 coroborat cu art. 681Cod procedură penală, având în vedere probatoriul administrat până la acest moment procesual, din care rezultă indicii temeinice că inculpații și (alături de alții) a comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată.
În cauză, Curtea apreciază că susținerea apărării, în sensul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin, nu este suficientă, fără arătarea în concret a acestor împrejurări, astfel că nu pot constitui - în sine - un temei pentru punerea în libertate a recurentului.
Totodată, trebuie subliniat faptul că sunt îndeplinite și cerințele dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, evidențiat - în principal - de natura și gravitatea deosebită a faptei și de valorile sociale lezate prin comiterea acesteia.
Astfel, dacă îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei pentru faptelor reținute în sarcina inculpaților, este neîndoielnică (pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare), pericolul concret pentru ordinea publică este pus în evidență de natura și gravitatea faptei, de urmările produse de aceasta, urmări constând în lezarea unor valori sociale fundamentale ocrotite de legea penală; în acest context se relevă modalitatea de operare, minuțios și amplu planificată, cantitatea de cocaină pe care inculpații o dețineau, dar - mai ales - pericolul pe care-l prezintă acest gen de fapte pentru sănătatea și siguranța publică, rezonanța socială negativă, ecoul în rândul comunității, care generează temerea că lăsați în libertate, inculpații ar fi tentați să-și continue activitatea infracțională, perspectivă aptă să creeze - în mod real - o tulburare a ordinii publice.
Așa fiind, Curtea constată că soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, în condițiile acestea măsura arestării preventive impunându-se a fi menținută.
Pe cale de consecință - în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile promovate de inculpații și.
Față de soluția ce va fi pronunțată, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală și va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELELEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 03.11.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru fiecare inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, de 75 lei și C/val. interpret a 4 ore, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./17.12.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Stan Mustață, Viorel Adrian
