Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 17/
Ședința publică din 01 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată
și Terorism - Serviciul Teritorial Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.--.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul (fiul lui si -, născut la data de 07.05.1977 in Mun.G, jud.G, domiciliat in com.Banca, sat, jud. V și fără forme legale în Mun.G,-, -.20, jud. G, CNP, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință nr- din 14.01.2010 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., în baza delegației nr.497 din 01.02.2010 eliberată din oficiu de Baroul Galați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, inculpatul arată că își menține recursul declarat și că, din câte știe, are avocat angajat, dar că se cunoaște vechea problemă.
Întrebat fiind despre d-na avocat, dacă îl mai apără sau nu, inculpatul arată că a depus niște cereri, că d-na avocat insistă să îl asiste, dar nu știe din ce motive.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului că la dosar nu s-a depus nici o cerere de amânare și că s- au făcut toate demersurile pentru a fi anunțată d-na av., aceasta fiind anunțată și telefonic.
La întrebarea instanței, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de avocatul desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, având în vedere durata îndelungată de la momentul de la care s-a luat măsura arestării preventive, cât și declarațiile martorelor audiate în cauză, respectiv că nu au fost obligate să săvârșească activitățile de care inculpatul este învinuit.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta Ministerului Public arată că are o cu totul altă opinie decât a apărătorului inculpatului recurent. Încheierea tribunalului prin care s-a menținut arestarea preventivă este temeinică și legală. După cum se observă, tribunalul a analizat în motivarea hotărârii cu foarte multă obiectivitate și conștiinciozitate toate criteriile pe care în mod normal o instanță le are în vedere în momentul în care trebuie să se pronunțe cu privire la acest aspect, începând de la maniera în care fapta a fost săvârșită, pericolul social al faptei și persoana inculpatului.
în această perioadă în care inculpatul a fost arestat o situație favorabilă acestuia, care să justifice o eventuală schimbare a detenției cu libertatea, pentru că în esență atunci când inculpatul formulează recurs și formulează cerere, indiferent că formulează cerere de liberare, că este cerere de liberare pe cauțiune sau liberare provizorie sub control judiciar, finalul este același, starea de libertate, care trebuie analizată foarte bine de către instanță și trebuie justificată.
că hotărârea tribunalului este pe deplin justificată, este legală și temeinică, fiind în deplină concordanță cu întreg materialul probator administrat în cauză. Mai mult decât atât, solicită a se observa că în faza de cercetare judecătorească martorele care au fost audiate vin să susțină situația de fapt precizată în rechizitoriu și vin să susțină probele pe care instanța le-a avut în vedere atunci când a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat și a se constata că hotărârea tribunalului, în ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive este temeinică și legală, fiind în deplină concordanță cu probele administrate în cauză până la acest moment.
Inculpatul recurent arată că este arestat preventiv de aproape 17 luni, a pus aceeași întrebare judecătorului, dar nu i s-a răspuns, respectiv ce rău poate face el în libertate, dacă cei șase care sunt liberi nu îl fac. A depus prin poștă un plic special cu probe, pentru să i se aduc ca învinuire foarte multe fapte care nu îi aparțin, în rechizitoriu sunt multe victime pe care nu le cunoaște și el este acuzat că a condus acel grup. Dintre toate persoanele acuzate, el este singurul arestat. A solicitat să i se rețină prezumția de nevinovăție, dar crede că se merge pe prezumția de vinovăție.
Referitor la d-na avocat, arată că în tot acest timp a încercat să vorbească cu apărătorii săi, a încercat să facă anumite flagrante în care i s-au cerut anumite sume de bani de către martori pentru a-și retrage declarațiile, cu care d-na avocat nu a fost de acord și de aceasta a depus plângeri la Înalta Curte de Casație și Justiție și la DNA, pentru că într-adevăr a fost contactat, s-au făcut anumite convorbiri și i s-au cerut anumite sume de bani pentru retragerea declarațiilor. I s-au admis pe fond probele solicitate și solicită să se facă dreptate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 14.01.2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în baza disp.art.3002Cod pr.penală s-a menținut măsura arestării preventive inculpatului și s-a respins ca nefondată cererea acestuia privind înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La acest moment procesual se mențin în continuare temeiurile legale prevăzute de art. 148 litera f Cod procedură penală, în ceea ce-l privește pe inculpatul, în sensul că pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată infracțiunilor, împrejurările în care au fost comise, pe parcursul mai multor ani, cu implicarea unui număr mai mare de persoane, amploarea acestor fapte și atingerea adusă imaginii țării prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni.
În aceste condiții este necesară intervenția fermă a organelor judiciare pentru a stopa asemenea activități ilicite, inclusiv prin luarea și menținerea arestării preventive față de inculpatul.
Durata rezonabilă a arestării trebuie raportată la complexitatea ridicată a cauzei aspect care, coroborat cu gradul de pericol social concret al faptelor, conduc la concluzia că temeiurile de fapt și de drept nu s-au schimbat.
De asemenea, cercetarea judecătorească este in plină desfășurare, iar măsura arestării preventive este oportună in continuare pentru ca procesul să se deruleze in bune condiții față de specificul infracțiunilor.
Înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu se impune la acest moment, întrucât ar influența negativ cercetarea judecătorească.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând judecarea în stare de libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În susținerea recursului, inculpatul a arătat că este arestat de 17 luni și în prezent este singurul inculpat din prezenta cauză, judecat în stare de arest.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Considerăm că la acest moment, așa cum a reținut și instanța de fond, temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului se mențin.
Infracțiunile pentru care inculpatul este judecat sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, fiind astfel incidentă condiția reglementată de art.148 lit. f teza I Cod pr.penală.
De asemenea, este îndeplinită și condiția reglementată de art.148 lit.f teza II Cod pr.penală, întrucât probatoriile administrate până în prezent confirmă împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordine a publică.
Această din urmă condiție rezultă și din activitatea infracțională presupus a fi desfășurată de inculpat ( diferită de cea reținută în sarcina celorlalți coinculpați), din gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, din atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite de lege.
Împrejurarea că ceilalți inculpați din prezenta cauză sunt judecați în stare de libertate nu poate conduce la ideea că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului s-au modificat și se impune înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură.
temeiurilor arestării preventive se analizează prin raportare la activitatea infracțională concretă desfășurată de fiecare inculpat,precum și la circumstanțele ce-i caracterizează persoana.
Nu se poate invoca o "egalitate de tratament", în condițiile în care activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților este diferită.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoaște dreptul instanțelor naționale de a menține un acuzat în stare de arest atunci când fapta sau persoana sa prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, prin practica constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că menținerea unei persoane în stare de arest, atunci când sunt îndeplinite condițiile pentru această măsură, nu afectează prezumția de nevinovăție.
Având în vedere cele de mai sus arătate, față de faptul că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.139 alin.1 Cod pr.penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Conform art.192 alin.2 Cod pr.penală va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui si -, născut la data de 07.05.1977 in Mun.G, jud.G, domiciliat in com.Banca, sat, jud. V și fără forme legale în Mun.G,-, -.20, jud. G, CNP- -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință nr- din 14.01.2010 a Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs - avocat, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 01.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Jud.fond
Tehnored. /2 ex./02 Februarie 2010
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Daniela Liliana
