Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 17/
Ședința publică din 08 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
Președinte:dr. - - --vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 1: Mirela Sorina Popescu
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Grefier:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism - Serviciul Teritorial Pitești,reprezentată prin
procuror
S-au luat în examinare, recursurile declarate de inculpații, și, aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea cauzei conform disp. art. 304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenții inculpați, în stare de arest asistați de apărătorii aleși, avocat în baza împuternicirii avocațiale, emisă de Baroul Hunedoara și avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Vâlcea; recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu în baza delegației nr.116/2010 emisă de Baroul Argeș; inculpatul-recurent în stare de arest asistat de avocat ales în baza delegației de la dosar, emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorilor aleși să ia legătura cu recurenții-inculpați aflați în stare de arest, în vederea pregătirii apărării.
Apărătorii recurenților-inculpați și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestora și pune în discuție din oficiu inadmisibilitatea recursului față de inculpatul .
Avocat,pentrurecurenții-inculpați, șisolicită admiterea recursurilor, revocarea măsurii arestării și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură, respectiv obligarea recurenților-inculpați de a nu părăsi țara sau localitatea, aceasta fiind o măsură îndestulătoare pentru inculpați.
Potrivit art. 38515pct. 2 lit. d) Cod procedură penală, apreciază că magistratul de la instanța de fond a dat dovadă de superficialitate, pronunțând o hotărâre netemeinică în ceea ce privește examinarea motivelor de menținere.
Într-un prim motiv de recurs critică încheierea atacată întrucât magistratul de la fond nu a examinat cerințele pentru care legea prevede arestarea, iar motivarea pe starea de fapt nu este îndestulătoare pentru menținerea inculpaților în stare de arest. A motivat faptul că inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel că ei trebuie să fie la dispoziția organelor de cercetare penală, însă în această fază procesuală, acestea nu-și mai au rostul.
Pe de altă parte, apreciază că magistratul fondului trebuia să facă diferența între infracțiunea de proxenetism și cea de trafic de persoane și nu trebuie neglijat faptul că s-ar putea diminua cheltuielile de întreținere a inculpaților în penitenciar dacă aceștia ar fi puși în libertate.
În susținerea motivelor de recurs solicită ca instanța să aibă în vedere procesele verbale efectuate de agenții sub supraveghere, cât și depoziția unei părți vătămate, care a declarat faptul că a ieșit singură în stradă, văzând că a câștigat bani.
Pe de altă parte, susținerea magistratului de la instanța de fond că o parte din inculpați sunt recidiviști și ar justifica temerea că lăsați în libertate ar exercita constrângerea părților pentru schimbarea declarațiilor este o apreciere abstractă, fiind lipsită de o acoperire reală.
In continuare face referire la practica judiciară respectiv o decizie a înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care se delimitează clar infracțiunea de proxenetism de cea de trafic de persoane în sensul că acestea se diferențiază prin obținerea de foloase.
Referitor la infracțiunea de trafic de persoane nu crede că recurenții inculpați ar fi acceptat ca prietenele lor să se prostitueze. Recurenții inculpați erau taximetriști și s-a reținut în sarcina acestora că transportau persoane de sex feminin în altă țară. Tinerele care se presupune că erau traficate de recurenții inculpați, locuiau împreună cu aceștia, deci nu se pune problema de constrângerea acestora.
In motivarea parchetului se menționează că s-a solicitat prelungirea măsurii arestului preventiv de către parchet pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, și mai mult nu există pericolul de fugă al recurenților inculpați, aceștia având legături permanente cu familiile lor și nu sporadic. Averea inculpaților este în țară, astfel că, nu există nici un pericol de fugă. Mai face referire și la limbajul stradal, care este plin de apelative, care folosite într-un mediu din care fac parte oameni educați, este o jignire, dar pe stradă, acestea sunt apelative frecvente. Totodată motivarea este făcută la modul abstract și se interpretează greșit fiecare gest sau cuvânt al inculpaților. În cauza de față există numai un tratament juridic în grup, deși fiecărui inculpat i se va atribui o sancțiune și nu se poate aplica o sancțiune, în grup.
Instanța de fond nu a verificat nici dacă motivele ce au determinat prelungirea duratei arestării preventive anterioare subzistă și nici dacă s-au ivit temeiuri noi, serioase.
Depune la dosar rezumate pentru fiecare inculpat-recurent în parte conținând fragmente ale declarațiilor martorilor audiați în cauză cât și a părților vătămate.
Avocat,pentru inculpații-recurenți, șisolicită admiterea recursurilor,casarea încheierii recurate, iar pe fond judecarea inculpaților în stare de libertate. În concluziile sale precizează că achiesează în totalitate la concluziile puse de avocat.
Consideră că arestarea recurenților-inculpați s-a făcut cu indicarea unor motive care-i vizează pe toți inculpații, motivele și faptele nefiind nominalizate pentru fiecare inculpat în parte. După părerea sa trebuiau a fi indicate motive individuale pentru fiecare inculpat. Susține că, dacă se parcurg actele dosarului așa zisele prostituate practicau această meserie de mult în alte zone decât cele menționate în dosarul de urmărire. De asemenea, mai solicită ca instanța să aibă în vedere convorbirile telefonice existente la dosar și declarațiile părților vătămate. Unele dintre aceste părți vătămate sunt prezente și în sala de judecată și nici una dintre acestea nu au declarat că, au fost traficate (exploatate) de către inculpați. In dosarul cauzei nu există nici un mijloc de probă din care să rezulte că inculpații ar fi exploatat pe vreuna dintre părțile vătămate.
Invocă o decizie CEDO referitoare la menținerea colectivă a arestării inculpaților și solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii tribunalului și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură respectiv cu obligarea inculpaților de a nu părăsi localitatea.
Avocatpentru inculpatul, solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării inculpatului și judecarea acestuia în stare de libertate. De asemenea achiesează în totalitate la concluziile colegilor considerând că măsura arestării preventive a inculpaților s-a dispus "în bloc".
Încheierea tribunalului este una amplă dar rezultă necesitatea motivării luării măsurii arestului preventiv. Se mai referă la faptul că în încheierea atacată se face vorbire despre pericolul social și pericolul concret al faptei și nu cel pe care-l prezintă inculpații, aceasta fiind o altă lacună a încheierii atacate și care sunt argumentele pentru care inculpații trebuie să stea arestați. De asemenea fragmente ale unor convorbiri telefonice nu-i aparțin și nu-l implică pe inculpatul. Față de inculpatul măsura arestării preventive a fost dispusă cu încălcarea dispozițiilor legale. Acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, neexistând nici o temere de a influența victimele și nici de a tăinui dovezi. In mod greșit s-a dispus o stare de arest și s-a prelungit această măsură pentru toți inculpații prin invocarea unor împrejurări în care unii dintre aceștia nu se regăsesc. Acesta procedat practic numai la "transportarea fetelor", practicând taximetria în mod clandestin, datorită situației materiale precare.
În raport cu art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal, invocând și dispozițiile art.136 Cod procedură penală și art.23 din Constituție.
Avocat,pentru recurentul-inculpat,solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și judecarea inculpatului în stare de libertate. Solicită, de asemenea, ca instanța să aibă în vedere faptul că nici o parte vătămată nu a arătat că a fost exploatată sexual, trebuia analizată situația fiecărui inculpat în parte, inculpatul are un copil de 3 ani, concubina sa îl vizitează la locul de detenție, același lucru făcând și celelalte două prietene. De asemenea din actele dosarului rezultă clar că inculpatul nu are legătură cu ceilalți inculpați. Cât privește excepția inadmisibilității recursului solicită respingerea acesteia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, iar cât privește recursul formulat de inculpatul-recurent pune concluzii de respingere ca inadmisibil, având în vedere faptul că instanța s-a pronunțat asupra acestuia la data de 21 decembrie 2009 prin decizia nr. 774/R/MF, prin care s-a respins recursul ca nefondat.
Inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni grave, aceștia exploatând mai multe tinere, obținând astfel beneficii de pe urma acestora. Mai mult, activitatea infracțională este deosebit de violentă exploatând mai multe persoane. Acestea erau transportate de către inculpați cu autoturismele proprii, blocau ușile de la mașini și manifestau violență față de victime.
Pericolul concret pentru ordinea publică, constă, în faptul că cercetarea în stare de libertate a inculpaților ar determina pe aceștia să continue activitatea infracțională, să exercite presiuni asupra părților vătămate, denaturând și alterând astfel probele administrate până în acest moment.
In acest sens sunt și procesele verbale întocmite cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare și din care rezultă că parte din victimele, respectiv părțile vătămate din cauză, se aflau în locuințele inculpaților. Toate acestea dovedesc faptul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând
posibilitatea reală să-și ducă la îndeplinire amenințările față de victimele infracțiunilor de trafic de persoane, să influențeze negative declarațiile martorilor audiați în cauză, ducând astfel la îngreunarea activității organelor de cercetare penală care are ca scop tragerea la răspundere penală a persoanelor bănuite că ar fi săvârșit infracțiuni, așa cum stipulează art. 1 Cod procedură penală.
Mai arată că două dintre victime și-au modificat declarațiile în cursul urmăririi penale și că există dovezi în sensul că inculpatul a exercitat presiuni asupra victimelor pentru a-și modifica declarațiile.
Recurentii-inculpați, având pe rând ultimul cuvânt, în baza disp. art. 38513alin ultim:
-, lasă la aprecierea instanței;
-, lasă la aprecierea instanței dar arată că nu prezintă pericol public,iar prietena sa îl vizitează la locul de detenție;
-, solicită judecarea în stare de libertate, nu prezintă pericol public și este vizitat de prietena sa;
-, precizează că nu a obligat pe nimeni să facă prostituție;
-, lasă la aprecierea instanței;
-, lasă la apreciere instanței;
-, lasă la aprecierea instanței, solicitând a fi judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea din 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în baza art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților:
-, "", fiul lui și, născut la data de 08.11.1981 în municipiul O, județul M, cu domiciliul în municipiul O, Bulevardul Porțile de, nr.9,.14, județul M, CNP--, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Centrul de și Arestare Preventivă din cadrul IPJ V;
-, "", fiul lui și, născut la data de 16.05.1983 în municipiul O, județul M, cu domiciliul în municipiul O --, județul M, CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul IPJ V;
-, fiul lui și, născut în data de 01.01.1986, în orașul B, cu domiciliul în orașul B,-, județul V, CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul IPJ V;
-, "", fiul lui și, născut la data de 06.09.1976 în municipiul O, județul M, cu domiciliul în comuna, sat,-, județul M, CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul IPJ V;
-, "", fiul lui și, născut la data de 01.02.1987 în municipiul O, județul M, cu domiciliul în comuna, sat,-, județul M, cu CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul IPJ V;
-, " " fiul lui și, născut în data de 14.03.1975 în municipiul O, județul M, cu domiciliul în municipiul O,-,.6, județul M, cu CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul IPJ V;
-, fiul lui și, născut la data de 10.12.1987, în municipiul Râmnicu V, județul V, cu domiciliul în orașul B, strada -, bloc 13/1, scara F, apartament 7, județul V, cu CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul IPJ
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că această măsură este în acord cu dispozițiile art.136 Cod pr.penală.
Impotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații, și d, care au solicitat revocarea măsurii arestării preventive și, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă dar restrictivă de libertate.
In acest sens, a fost invocată netemeinicia hotărârii, în raport de următoarele:
-încadrarea juridică eronată a infracțiunii;
-examinarea superficială a motivelor ce justifică menținerea detenției preventive;
-concluzia eronată că starea de recidivă a unora dintre ei justifică temerea că lăsarea lor în libertate ar fi urmată de constrângerea părților vătămate pentru schimbarea declarațiilor;
-inexistența dovezilor care să arate că inculpații ar obstrucționa aflarea adevărului prin sustragerea lor de la judecată, prin influențarea părților vătămate;
-inexistența vreunei analize a situației fiecărui inculpat, în raport de dispozițiile art.136 Cod pr.penală;
-dispariția temeiurilor ce au justificat arestarea lor preventivă;
-situația familială, întreținerea copiilor minori.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod pr.penală, curtea constată caracterul nefondat al recursurilor declarate de inculpații, precum și caracterul inadmisibil al recursului declarat de inculpatul.
Inculpații, sunt judecați, întrucât, se reține în actul de inculpare, că s-au constituit într-un grup criminal, că au traficat, în scopul exploatării sexuale pe părțile vătămate, Heghiu, și, obligându-le să practice prostituția în folosul lor, de pe urma cărora au obținut în mod ilicit importante sume de bani.
In cauză, în raport de dispozițiile art.300/2 și art.160/b Cod pr.penală, s-a reținut corect că există indicii temeinice, în sensul că inculpații au săvârșit faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă, iar potrivit art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile imputate acestora este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pornind de la aceste dispoziții legale, curtea reamintește că nu existența probelor de vinovăție justifică menținerea arestării preventive ci dovedirea periculozității unei potențiale puneri în libertate a inculpaților.
Din această perspectivă, aspectele referitoare la încadrarea juridică a infracțiunilor imputate nu pot fi examinate în această procedură a recursului, fiind atributul instanței investită cu fondul cauzei.
Aceasta, în baza probelor, va stabili vinovăția sau nevinovăția inculpaților, inclusiv încadrarea juridică a infracțiunilor de care inculpații sunt acuzați.
Inculpații au criticat și motivarea hotărârii adoptate de prima instanță.
In legătură cu această critică, lecturând încheierea, curtea apreciază că aceasta este argumentată corespunzător, amplu, astfel că elementele ce le conține permite instanței de control judiciar verificarea legalității și temeiniciei.
Astfel, pornindu-se de la acuzațiile aduse fiecărui inculpat, se analizează îndeplinirea, față de inculpați, a tuturor cerințelor impuse de lege pentru menținerea arestării preventive, prin prisma probelor administrate până în prezent dar și inoportunitatea luării față de inculpați a altor măsuri preventive.
Un alt motiv de recurs se referă la dispariția temeiurilor ce au impus luarea măsurii arestării preventive, neexistând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In speță, pericolul potențial, îl apreciază curtea, în raport cu comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor pretins a fi fost săvârșite, găsindu-și expresia și prin starea de neliniște, prin sentimentul de insecuritate în rândul societății generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită, sunt judecate în stare de libertate.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public, nu se au în vedere numai date legate de persoana inculpaților, referitoare la lipsa antecedentelor penale și la familie favorabile inculpaților, ci și date referitoare la fapte.
Așa cum s-a arătat, acuzațiile aduse inculpaților sunt extrem de grave iar doi inculpați sunt recidiviști.
Este adevărat că nerecunoașterea infracțiunilor nu poate justifica singură detenția preventivă, dar, coroborată cu antecedentele penale și cu presiunea pe care inculpații au exercitat-o asupra părților vătămate, aceasta constituie un argument în favoarea menținerii acestei măsuri.
Amenințarea cu moartea și cu infirmitatea fizică a părților vătămate pentru a-și retracta depozițiile este dovedită prin declarațiile martorilor - fila 98 vol.5, - 114 vol.5, - fila 195, vol.5, - fila 27, vol.6, - fila 140, vol.6, - fila 134, vol.6, - fila 153, vol.1, - fila 133, vol.1, - fila 167 și urm., - fila 164 și urm., cât și din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice - vol.2
Așadar, riscul exercitării unor presiuni și starea de recidivă a unor inculpați, imprimă pericolul public cu caracter concret și aduce atingere desfășurării procesului penal, fiind în dezacord cu dispozițiile art.136 Cod pr.penală.
In fine, în raport de argumentele ce preced, curtea apreciază că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu au încetat, impunând, în continuare, privarea de libertate.
Pentru aceste considerente, menținerea detenției preventive s-a dispus în mod întemeiat și legal, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură preventivă, dar restrictivă de libertate.
Așadar, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații,.
In raport de decizia penală nr.774/R/MF din 21 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii ce face obiectul prezentului recurs, curtea apreciază că exercitarea, din nou, împotriva aceleiași hotărâri a recursului este inadmisibilă.
Așadar, în baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală, curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul.
Inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare către stat la care va fi obligat inculpatul vor include și onorariu avocatului din oficiu, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr- și obligă pe fiecare inculpat la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri și obligă pe inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Raluca
dr.- - - -
Grefier,
Red.- -
Tehnored./ex.2
Jud.fond
29 ianuarie 2010
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Raluca
