Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1704/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2791/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1704
Ședința publică de la 8 decembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată, personal, aflată în stare de arest și asistată juridic de apărător din oficiu - avocat, ce substituie pe avocat I - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurenta inculpată, apărătorul din oficiu solicită ca, în temeiul art.385 ind.15 pct.2 lit. d rap la art.300 ind.1 al.1 cod pr penală, a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatei. În susținerea recursului, solicită a se avea în vedere că inculpata are un copil minor în întreținere, prin arestarea sa copilul a rămas fără îngrijiri, există presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetată, însă poziția celei pe care o apără este aceea că drogurile găsite asupra sa erau destinate pentru consumul propriu și nu pentru a le introduce în penitenciar, astfel că, lăsată în libertate nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal și nici nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică întrucât de la condamnarea anterioară nu a mai săvârșit alte fapte penale.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpată, ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, apreciind că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un real pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din natura și gravitatea faptelor comise, modalitatea de săvârșire a acestora. Mai arată că circumstanțele personale ale inculpatei urmează a fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Recurenta inculpată, în ultimul cuvânt, arată că drogurile erau destinate consumului propriu și nu pentru a le introduce în penitenciar.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 19.11.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive și s-a dispus în baza art. 300 ind.1 alin.C.P.P.3 menținerea C.P.P. arestării preventive a inculpatei.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit în dosarul nr. 2516/D/P/2009 la data de 18.11.2009 de DIICOT - Serviciul Teritorial București, a fost trimisă în judecată inculpata, cercetată sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 14 lit.c din aceeași lege.
Prin ordonanța din 9.11.2009 emisă în dosarul nr. 2516/D/P/2009 s-a dispus reținerea inculpatei pentru o durată de 24 de ore.
La aceeași dată s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la inculpată, iar prin încheierea de ședință din data de 10.11.2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit.f
C.P.P.În fapt s-a reținut în sarcina acesteia că la data de 9.11.2009 a deținut în cavitatea bucală 3 doze conținând 0,42 grame de heroină cu scopul de a le introduce în Penitenciarul Rahova și de a le livra deținutului.
Tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetată, relevante în acest sens fiind procesele verbale întocmite de organele de cercetare penală, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesul - verbal de percheziție, declarațiile inculpatei și ale numitului.
Tribunalul a constatat totodată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit.f respectiv C.P.P. pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, și există probe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol derivat din modalitatea de săvârșire a infracțiunii, de atitudinea inculpatei și care generează un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice.
Tribunalul a constatat că inculpata este cercetată pentru o infracțiune ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, precum și din faptul că traficul de droguri de mare risc a luat o amploare deosebită și rezonanța negativă a unei asemenea fapte asupra opiniei publice.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, cu motivarea că inculpata are un copil minor în întreținere, prin arestarea sa copilul a rămas fără îngrijiri, iar drogurile găsite asupra sa erau destinate consumului propriu și nu pentru a fi introduce în penitenciar, astfel că, lăsată în libertate nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal și nici nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică întrucât de la condamnarea anterioară nu a mai săvârșit alte fapte penale.
Examinând recursul declarat de inculpată, Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
Din analiza materialului probator aflat la dosar Curtea constată că temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 143 și art. 148 lit.f
C.P.P.În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 coroborat cu art. 68 ind.1 C.P.P. având în vedere probatoriul administrat până la acest moment în cauză, respectiv declarațiile de recunoaștere date de inculpată, procesele-verbale aflate la dosarul cauzei, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile numitului, procesul verbal de percheziție corporală din care rezultă că asupra inculpatei au fost găsite 3 doze de heroină, în cavitatea bucală.
Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut în cauză existența indiciilor cu privire la comiterea de către inculpată a unei fapte prevăzute de legea penală, aceea de trafic de droguri de mare risc. În cauză există suficiente indicii temeinice din care să rezulte presupunerea că inculpata a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, având în vedere modalitatea în care a fost depistată inculpata, în flagrant, declarațiile date de aceasta, raportul de constatare tehnico - științifică privind substanța ridicată de la domiciliul acesteia, procesele verbale întocmite de organele de poliție.
De altfel, inculpata nu a contestat existența indiciilor temeinice cu privire la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală ci a invocat greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de trafic de droguri de mare risc întrucât drogurile le deține pentru sine iar nu pentru a le oferi altei persoane.
Curtea constată îndeplinită condiția prev. de art. 143.C.P.P. întrucât există probe cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, aceea de deținere de droguri de mare risc, pe care inculpata o recunoaște și pentru care sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se menține starea de arest, iar pe de altă parte încadrarea juridică a faptei nu poate fi pusă în discuție și stabilită la acest moment procesual, fiind atributul instanței de fond, în măsura în care inculpata va fi trimisă în judecată.
Inculpata a mai invocat împrejurarea că are un copil minor în întreținere iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la acest aspect, în mod just prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică, în raport de modalitatea concretă în care se reține că s-a săvârșit fapta, respectiv prin introducerea de droguri într-un penitenciar.
Tribunalul a constatat în mod corect că sunt îndeplinite cerințele art. 148 lit.f C.P.P. respectiv pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, și există probe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol derivat din modalitatea de săvârșire a infracțiunii, din reținerea agravantei prev. de art. 14 lit.c din Legea 143/2000, din împrejurarea că inculpata este cunoscută cu antecedente penale, aspecte care generează un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatei, altele decât antecedentele penale, Curtea apreciază că aceste circumstanțe pot fi avute în vedere de instanța de judecată la individualizarea pedepsei, în situația unei soluții de condamnare, însă la acest moment procesual aceste circumstanțe personale nu justifică punerea în libertate a inculpatei, în raport de gravitatea faptei pentru care aceasta este cercetată, iar cu privire la copilul minor al acesteia se pot lua măsurile de ocrotire prevăzute de lege, potrivit art. 161.
C.P.P.Așa fiind, probele administrate până la acest moment conduc la concluzia că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Având în vedere elementele reținute anterior, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și în prezent, nu există probe că acestea s-au modificat, iar menținerea arestării preventive se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, aspect avut în vedere și de prima instanță la pronunțarea soluției în temeiul art. 300 ind.1 C.P.P. întrucât în cauză urmează a fi efectuată cercetarea judecătorească.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a respinge recursul declarat de inculpată, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul - inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 19.11.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 obligă C.P.P. recurenta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Ex.2 /17.12.2009
Tribunalul București Secția a II-a Penală
Jud. G
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
