Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 172/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA Nr. 172
Ședința publică din 08 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 3: Ghertner Arthur
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest asistat de avocat oficiu C.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind dacă dorește să dea o nouă declarație, inculpatul a arătat că nu dorește și își menține declarațiile date anterior.
Avocat oficiu C, având cuvântul, a pus concluzii de admitere a recursului declarat întrucât încheierea atacată nu este legală și temeinică. Consideră că nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării și menținerii arestării preventive, solicitând judecarea în libertate.
Procurorul, având cuvântul, a pus concluzii de respingere a recursului declarat ca nefondat, întrucât subzistă temeiurile avute atât la luarea, cât și la menținerea arestării preventive.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a arătat că este nevinovat și că dorește judecarea sa în stare de libertate întrucât din punctul său de vedere stă de prea mult timp închis. Mai arată că părțile vătămate, cu o excepție, și-au schimbat declarațiile în instanță, rezultând că din aceasta nu există probe împotrivă.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- s-au respins, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art.145 pr.pen. formulate de inculpații și.
Prin aceeași încheiere, în temeiul art.16081 pr.pen. s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpații mai sus menționați, iar în baza art.3002rap. la art.160 3 pr.pen. s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că temeiurile care au stat la baza luării și ulterior menținerii măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, respectiv cele prev. de art.143 pr.pen. și art.148 1 lit.f pr.pen.
Astfel, din probatoriul administrat până în prezent rezultă că inculpații și au comis fapte prev. de legea penală împreună cu inculpatul, constituind un grup infracțional organizat care se ocupa cu racolarea mai multor persoane cunoscute cu antecedente penale, cărora li se asigura transportul și cazarea în țări din vestul Europei, unde erau apoi obligate să comită furturi din magazine și să le remită lor bunurile sustrase. De asemenea, inculpatul a deținut 2 dispozitive electronice apte pentru a fi citite benzile magnetice ale cardurilor bancare, după instalarea lor frauduloasă în -uri.
Apreciază Tribunalul că date fiind natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații au fost arestați preventiv și ulterior trimiși în judecată, care în ultima vreme au cunoscut o frecvență și o amploare deosebită, modalitatea în care au fost săvârșite, în mod organizat, cei implicați fiind constituiți într-un grup al căror membri au o participare clar conturată, sumele de bani vehiculate obținute pe căi nelegale, lăsarea acestora în liberate ar crea o stare de insecuritate în rândul comunității din care fac parte și ar genera o reacție colectivă față de o stare de lucruri negative, ce ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice în cazul în care nu s-ar acționa eficient.
La aprecierea pericolului concret, tribunalul a avut în vedere și faptul că inculpații, deși au mai suferit condamnări, nu au înțeles să-și modifice comportamentul, îngrădind în continuare valorile sociale ocrotite de lege și avertismentele ferme dat de societate, prin instanța de judecată, dând astfel dovadă de perseverență infracțională.
Pe de altă parte, prima instanță a considerat că în raport cu stadiul procesual al dosarului, în condițiile în care se administrează încă probele propuse în acuzare, urmând a fi audiați și ultimii 7 martori din lucrări, în realizarea scopului pentru care a fost instituită măsura sub incidența cărora se află în prezent inculpații, se justifică o detenție provizorie a acestora, cel puțin pe încă o perioadă de timp, pentru a se asigura desfășurarea în bune condiții a procesului de față, motiv pentru care a procedat în consecință.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, inculpatul arată că temeiurile ce au stat la baza luării și ulterior menținerii arestării preventive nu mai subzistă. Atsfel, din probele administrate rezultă că este nevinovat, iar totodată s-a aflat în stare de arest un timp îndelungat, respectiv 7 luni.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza în conformitate cu disp. art. 38563 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Potrivit art. 3002Cod procedură penală coroborat cu art. 160 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța verifică legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
2 al art. 160 Cod procedură penală prevede că în cazul în care instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justific e privarea de libertate, dispune prin încheiere revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar 3 prevede că în cazul în care instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Din probele administrate până în prezent, rezultă că există indicii temeinicie de comitere a faptelor de către inculpatul, astfel cum acestea sunt definite de art. 681Cod procedură penală, fapte pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, cât și date certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică la care se referă art. 148 1 lit. f Cod procedură penală, nu se identifică numai cu pericolul social al faptelor penale, ci are un sens mult mai larg, presupunând și o rezonanță a faptelor respective, o reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice în cazul în care nu se acționează eficient. În speță, pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului recurent îl reprezintă este relevat, de natura faptelor comise și care au presupus colaborarea mai multor persoane, angrenarea în activitatea infracțională împotriva voinței lor și a altor persoane, modul de desfășurare a lor, precum și amploarea pe care acest gen de fapte a cunoscut-o în ultima vreme.
Chiar dacă măsura arestării preventive reprezintă o excepție de la regula de bază a desfășurării procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, în cauză există o necesitate reală și de interes public, care în pofida prezumției de nevinovăție prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală și justifică o detenție a inculpatului recurent, cel puțin o perioadă de timp (și care față de complexitatea și toate celelalte circumstanțe ale cauzei nu poate fi reținut ca fiind excesivă), fiind dat în cauză, cum just a reținut și prima instanță temeiul prev. de art. 148 1 lit. f Cod procedură penală.
Pentru aceleași motive, nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul recurent cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, corect prima instanță procedând la respingerea acesteia, ea nefiind întemeiată.
Așa fiind, Curtea, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b rap. la art. 160 4 Cod procedură penală, va respinge recursul declarat de inculpatul, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 19.03.1973, domiciliat în mun. V D,- A, jud. S împotriva încheierii de ședință din data de 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 40 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.04.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored. BC
2 ex/08.04.2008
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Samoilă Viorica, Ghertner Arthur
