Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 175/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.733/2/2010
233/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.175/
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2010 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.002.557/29.2010, aflată la fila 5.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurentul-inculpat, personal, declară că este de acord să-i fie asigurată asistență juridică din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat critică încheierea de ședință pentru greșita menținere a stării de arest preventiv a inculpatului, arătând că poate fi cercetat, în bune condiții, în stare de libertate, având în vedere faptul că infracțiunile săvârșite sunt de natură economică și nu de violență, are un domiciliu stabil, provine dintr-o familie organizată, iar, în libertate, și-ar putea asigura o apărare mai eficientă și ar putea administra înscrisurile de care înțelege să se servească în apărare, considerente pentru care solicită punerea sa în libertate, prin înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că sunt îndeplinite cerințele art.143 și art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, întrucât cercetarea sa în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura, gravitatea și pericolul social ridicat al infracțiunilor săvârșite, dar și împrejurarea că, până la acest moment, nu a fost audiat, iar măsura arestării preventive a fost luată tocmai pentru că inculpatul nu a respectat măsura obligării de a nu părăsi țara.
Recurentul-inculpat, personal, arată că nu știe de ce a încălcat măsurile de supraveghere impuse, regretă comiterea infracțiunilor și dorește să-i fie acordată o șansă.
CURTEA
Asupra recursului penal de față a reținut:
Prin încheierea din data de 25.01 2010 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția I Penală a dispus în conformitate cu disp. art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală menținerea arestării preventive a inculpatului, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.202/UP/25.09.2009 emis de Tribunalul București - Secția I Penală.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență,că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia întrucât inculpatul a încălcat cu rea credință obligațiile ce îi reveneau pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, iar având în vedere natura infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, urmările socialmente periculoase de natură a perturba grav buna desfășurare a relațiilor sociale și de a slăbi încrederea cetățenilor în operațiunilor cu înscrisuri, lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie, arătând că privarea sa de libertate nu se mai impune întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică date fiind natura non violentă a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, împrejurarea că are un domiciliu stabil și provine dintr-o familie organizată, iar pentru buna desfășurare a procesului este suficientă măsura mai blândă,restrictivă de libertate a obligării de a nu părăsi municipiul
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacată prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de drept și de fapt, potrivit disp. art. 3856teza finală Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, în condițiile art.38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, în considerarea următoarelor argumente:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 2604P/2006 din 11.12.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de dare de mită prev. de art. 255 Cod penal, fals privind identitatea prev. de art. 293 Cod penal, opt infracțiuni de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, trei infracțiuni de înșelăciune perv. de art. 215 alin 1, 2 și 3 Cod penal și o infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin 1, 2, 3, 5 Cod penal toate cu alic. art. 33 lit. a) Cod penal.
Față de inculpatul s-a dispus luarea măsurii arestării preventive prin încheierea de ședință din data de 25.09.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală în baza căruia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 202 din 25.09.2009.
Măsura privativă a fost dispusă în considerarea exigențelor art. 143 și art. 148 lit.1și f Cod procedură penală.
În cursul urmăririi penale s-a stabilit că, inculpatul la data de 09.09.2009 ia oferit denunțătorului suma de 300 de euro pentru înmatricularea unor vehicule cu acte de proveniență false sau de dovezi de achitare a taxei de poluare false, iar la data de 15.09.2009 a depus la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule B două dosare de înmatriculare și i-a dat denunțătorului suma de 500 de euro, după obținerea de certificatelor de înmatriculare ale celor două vehicule. S-a mai stabilit că inculpatul a folosit o carte de identitate falsă pe numele având aplicată fotografia sa, pentru înființarea unei societăți denumită având drept unic asociat pe.
Efectuând propriul examen al îndeplinirii exigențelor impuse de art. 143 Cod procedură penală, Curtea constată că există motive verosimile de a se presupune că inculpatul este implicat în procedura de înmatriculare a unor autoturisme în mod fraudulos, utilizând acte false și prin coruperea unor funcționari cu atribuții specifice, prin inducerea în eroare și cu scopul obținerii de foloase necuvenite, astfel cum rezultă din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și în mediul ambiental interceptate și înregistrate în mod autorizat, procesele verbale de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor și procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
Gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, circumstanțele factuale reținute care conturează crearea unui adevărat sistem de procurare pe căi ilicite a unor semnificative foloase bănești, mijloacele și metodele utilizate impun a se aprecia că sunt îndeplinite și exigențele impuse de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Faptele presupus comise de inculpat care implică o afectare specială a relațiilor sociale de natură să mențină și să asigure încrederea publică în corectitudinea îndeplinirii atribuțiilor funcționarilor publici precum și în circuitul înscrisurilor impun o reacție fermă împotriva unor astfel de conduite în fața legii penale, măsura arestării preventive fiind în acest caz adecvată și proporțională cu scopul urmărit, al protejării siguranței publice și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni astfel cum impun exigențele art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenție.
Curtea mai observă că măsura privativă de libertate a inculpatului s-a dispus în considerarea cazului prevăzut de lit.1alin. 1 art. 148 Cod procedură penală - inculpatul a încălcat, cu rea credință, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara ori obligațiile ce-i revin pe durata acestei măsuri.
În jurisprudența sa, Curtea a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune. Unul dintre acestea îl reprezintă pericolul ca acuzatul să fugă ( împotriva Austriei, Hotărârea din 10.11.1969 seria A nr.9 paragraful 15).
Încălcarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere impuse în cadrul obligației sale de a nu părăsii țara impune aprecierea că măsura privativă de libertate se justifică pentru înlăturarea riscului ca inculpatul să se sustragă procedurii, astfel că cele două temeiuri de drept ale arestării avute în vedere inițial,se mențin în continuare.
De asemenea, Curtea constată, prin raportare la disp. art. 5 paragraful 3 din Convenție că durata arestării preventive a inculpatului care a început la 25.09.2009 nu a încetat a mai fi rezonabilă având în vedere complexitatea cauzei, natura și gravitatea infracțiunilor numărul inculpaților implicați, felul participației, natura probelor ce urmează a fi administrate.
Drept pentru care, Curtea apreciază că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a disp. art. 160balin. 3 Cod procedură penală, cu referire la art. 3002Cod procedură penală, instanța fondului constatând în mod just că temeiurile de fapt și de drept care au impus măsura arestării preventive, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului astfel că în temeiul disp. art.38515alin.1 lit.b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 25.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a I-a Penală.
În temeiul disp. art.192 alin.2 Cod Procedură Penală va obliga pe recurentul inculpat la cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul disp. art.38515alin.1 lit. b) Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 25.- pronunțată de Tribunalul București Secția a I-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul disp. art.192 ain.2 Cod Procedură Penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - /11.02.2010
Dact./ 12.02.2010.
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Cristina Carmen CraiuJudecători:Cristina Carmen Craiu, Magdalena Iordache, Ioana
