Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 175/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR nr-
Decizia penală nr.175
Ședința publică din data de 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul DIICOT- Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații fiul lui si născut la data de 21.11.1988, fiul lui si născut la data de 30.11.1981, și, fiul lui si, născut la 18.08.1978, toți aflați în stare de arest preventiv în Arestul B, împotriva încheierii din data de 18.02.2010 prin care în temeiul disp. art. 3001Cod procedură penală s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, menținându-se totodată starea de arest preventiv a acestora.
De asemenea a fost respinsă cererea privind constatarea încetării de drept a măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați și, în stare de arest preventiv și asistați de apărător ales, din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, recurenții - inculpați și, aflați în stare de arest preventiv și asistați de apărător desemnat din oficiu de către Baroul Prahova, avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin.7 Cod procedură penală, domnul avocat și au luat legătura cu recurenții - inculpați după care au învederat că alte cereri nu au de formulat sau excepții de invocat solicitând cuvântul în dezbaterea recursurilor declarate.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că alte cereri nu are de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea a luat act de susținerile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul art.38513Cod procedură penală a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților în dezbateri.
Av. pentru inculpații și, învederează instanței că aceștia înțeleg să critice încheierea instanței de fond pentru nelegalitatea și netemeinicie din trei motive și anume.
Arestarea recurenților inculpați a expirat de drept, deoarece la data de 22.12.2010 s-a dispus prelungirea măsurii pentru o perioadă de 30 de zile de la 26.12. până la 25.01.2010, deși 30 de zile de împlinesc în data de 24.01.2010. Ulterior măsura a fost prelungită începând cu data de 26.01.2010 până la 19.02.2010. Cum termenul de 30 de zile se împlinea în 24.01.2010, instanța de fond a prelungit arestarea începând cu 26.01.2010, ziua de 25.01.2010 rămâne neacoperită.
Observând că măsura arestului preventiv în ceea ce-i privește pe inculpați a expirat la data de la 18.02.2010, după alte opinii la 19.02.2010, recursul declarat împotriva încheierii prin care a fost menținută măsura arestării preventive trebuia, potrivit reglementărilor Înaltei Curți de Casație și Justiție până la momentul expirării măsurii.
Un al doilea motiv este acela că, instanța de fond a reținut autoritate de lucru judecat în sensul că instanța de judecată s-a pronunțat cu privire la prelungirea măsurii arestării preventive pentru inculpați însă în materia măsurilor preventive nu se poate vorbi de autoritate de lucru judecat, de asemenea nu se poate susține că este vorba de o eroare materială în ceea ce privește prelungirea unei măsuri preventive, nu se poate spune că o măsură de arestare se poate prelungi din greșeală, pentru o perioadă anume.
Un ultim aspect al criticilor aduse încheierii Tribunalului Buzău este netemeinicia acestei încheieri, având în vedere că în speța dedusă judecății sunt trimiși în judecată mai mulți inculpați, însă numai recurenții prezenți astăzi în fața instanței de recurs în stare de arest preventiv, din punctul său de vedere din eroare organele de urmărire penală, respectiv DIICOT B, nu a solicitat arestarea preventivă și a celorlalți inculpați, care, nu au săvârșit fapte mai puțin grave, astfel că înțelege să invoce elemente de echitate față de inculpații aflați în stare de libertate.
În concluzie solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii Tribunalului Buzău și punerea în libertate a recurenților inculpați, apreciind că aceștia pot fi judecați și în stare de libertate.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții - inculpați și, învederează instanței că înțelege să achieseze la concluziile antevorbitorului său, precizând totodată că din punctul său de vedere nu există nici un indiciu că inculpații vor încerca să se sustragă cercetării judecătorești sau să zădărnicească aflarea adevărului dacă vor fi lăsați în stare de libertate, de asemenea nu prezintă pericol pentru ordinea publică, prejudiciul cauzat a fost recuperat prin instituirea de sechestre, asupra bunurilor.
Precizează de asemenea că urmărirea penală a fost finalizată, probele administrate, urmând judecarea pe fond a cauzei.
Nu în ultimul rând supune atenției instanței de control judiciar atitudinea benefică a recurenților, pentru buna desfășurare a procesului penal, aceștia sunt arestați din septembrie 2009, iar perioada o apreciază ca fiind suficientă.
În ceea ce-l privește pe recurentul, precizează că acesta are doi copii minori, de 5 ani și respectiv 5 luni, cel mai mic având un handicap locomotor ce necesită un tratament permanent până la vârsta de 10 ani, soția fiind singură nerealizând venituri.
Cu privire la recurentul, învederează instanței că tatăl acestuia este decedat, mama este plecată la lucru în Spania, iar fratele său mai mic este singur, el fiind cel care avea grijă de creșterea și educația acestuia.
Pentru cele mai sus expuse solicit admiterea recursurilor declarate, casarea încheierii tribunalului și judecarea lor în stare de libertate, iar în situația în care instanța apreciază totuși că se impune luarea unei măsuri restrictive solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsii localitatea de domiciliu sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul apreciază că în mod judicios, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
La aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică, urmează să se aibă în vedere atât complexitatea cauzei, gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților cât și rezonanța socială deosebită a acestora precum și prejudiciul cauzat de către inculpați așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În ceea ce privește susținerile apărătorilor recurenților inculpați cu privire la prelungirea măsurii arestării preventive, precizează că aceștia au avut posibilitatea să atace și să invoce nelegalitatea prelungirii măsurii arestării la acel moment, astfel că din punctul său de vedere susținerile acestora sunt neavenite.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate. Recunoaște că a greșit dar prin această măsură este pedepsită și familia sa pe care a făcut-o să sufere. Mai arată că are cunoștințe și posibilități de angajare.
Inculpatul având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate arătând că nu se va sustrage în nici un mod acesteia. Are posibilități de angajare. Are o situație familială deosebită. Regretă fapta comisă.
Inculpatul având ultimul cuvânt apreciază că această măsură nu se mai impune și solicită să fie judecat în stare de libertate, deoarece are o situație familială mai deosebită, are 2 copii minori, unul având probleme de sănătate, iar soția sa nu se poate angaja întrucât al doilea copil are doar 5 luni, acesta fiind cel cu probleme de sănătate, care necesită un tratament permanent până la vârsta de 10 ani, iar soția nu este ajutată de nimeni.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că a recunoscut fapta de la început. Consideră că poate fi judecat în stare de libertate, locuia cu fratele său, tatăl fiind decedat de mai mulți ani iar mama plecată în străinătate la muncă. De când a fost arestat fratele său este singur.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Prin încheierea din 18.02.2010 a Tribunalului Buzău în temeiul disp. art. 3001Cod procedură penală s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, și menținându-se totodată starea de arest preventiv a acestora.
De asemenea a fost respinsă cererea privind constatarea încetării de drept a măsurii arestului preventiv.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților impun în continuare privarea acestora de libertate.
Prin rechizitoriul DIICOT B din 15.02.2010 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților, pentru infracțiunile prev. de art.7 al.1 din 39/2003, art. 42 al.1 din Lg.161/2003 cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal, art. 49 al.1 din Lg.161/2003, cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal, art. 24 al.1 și art. 27 al.1 din Lg.365/2002,ambele cu aplicarea cu art. 41 al.2, toate cu aplicarea art. 33 lit.a cod penal, pentru infracțiunile prev. de art. 7 al.1 din 39/2003, art. 42 al.1 din Lg.161/2003, art. 49 al.1 din Lg.161/2003, art. 24 al.1 și art. 27 al.1 din Lg.365/2002,toate cu aplicarea cu art. 41 al.2 și art. 33 lit.a cod penal, pentru infracțiunile prev. de art. 7 al.1 din 39/2003, art. 42 al.1 din Lg.161/2003, art. 49 al.1 din Lg.161/2003, art. 24 al.1 și art. 27 al.1 din Lg.365/2002,toate cu aplicarea cu art. 41 al.2 și art. 33 lit.a cod penal, pentru infracțiunile prev. de art. 7 al.1 din 39/2003, art. 49 al.1 din Lg.161/2003, cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal, art. 26 cod penal rap. la art. 24 al.1 din Legea 365/2002 cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal și art.26 cod penal rap la art. 27 al.1 din Lg.365/2002 cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal,toate cu aplicarea cu art. 33 lit.a cod penal, constând în faptul că în perioada iunie - septembrie 2009 inculpații, împreună cu inculpații, și au constituit un grup infracțional organizat specializat în comiterea de infracțiuni informatice, au efectuat plăți on-line frauduloase utilizând fără drept datele care permiteau accesul fără drept la sistemul informatic bancar.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunile prev. de art. 7 al.1 din 39/2003, art. 49 al.1 din Lg.161/2003, cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal, art. 26 cod penal rap. la art. 24 al.1 din Legea 365/2002 cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal și art.26 cod penal rap la art. 27 al.1 din Lg.365/2002 cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal,toate cu aplicarea cu art. 33 lit.a cod penal, constând în faptul că a sprijinit grupul constituit de inculpații, și în vederea efectuării frauduloase de plăți on-line, a transmis celor trei inculpați datele care permiteau accesul la conturile persoanelor care urmau să le fie virați banii în mod fraudulos și a însoțit aceste persoane la efectuarea de retrageri de numerar fără drept în intervalul iunie - septembrie 2009.
Măsura arestului preventiv s-a dispus față de inculpații, și și în temeiul art. 148 alin. 1 lit.f cod proc.penală.
Pe de o parte, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică. Inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni grave, pedepsite cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, pretinzându-se desfășurarea unei activități infracționale organizate pe o perioadă de câteva luni de zile.
Iar pe de altă parte, se pretinde comiterea unui prejudiciu de peste 200.000 lei și 32 de persoane prejudiciate.
Impactul negativ pe care îl reprezintă asupra colectivității astfel de fapte, precum și necesitatea desfășurării cercetării judecătorești într-o fază incipientă, prin administrarea probatoriilor fără riscul de a fi influențate celelalte părți sau martori, impun continuarea judecății cu inculpații în stare de arest preventiv.
Cererea formulată de către apărătorul inculpaților și privind constatarea încetării de drept a măsurii arestului preventiv s-a apreciat ca nefondată, potrivit art. 140 alin.1 lit.a Cod procedură penală măsurile preventive încetează de drept la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare.
Totodată dispozițiile art. 159 al. 6 Cod procedură penală prevede că prelungirea duratei arestului preventiv se va dispune în cursul urmăririi penale pentru cel mult 30 de zile de fiecare dată, că arestul preventiv nu poate depăși un termen rezonabil și nu mai mult de 180 de zile.
Din încheierile de ședință pronunțate pe parcursul urmăririi penale la termenele de judecată din 22 decembrie 2009 și 21.01.2010 rezultă că măsura arestului preventiv s-a prelungit la 22 decembrie 2009 pentru 30 de zile iar la termenul din 21.01.2010 pentru 25 de zile pentru fiecare inculpat.
Instanța s-a pronunțat cu privire la prelungirea măsurii arestării preventive pentru inculpați la 21.02.2010, anterior expirării celor 30 de zile dispune la 22 decembrie 2009 și a dispus în continuare prelungirea arestului preventiv pentru încă 25 de zile. Chiar dacă a existat o eroare materială în ceea ce privește calculul zilelor pentru care s-a dispus prelungirea arestului preventiv la 22 decembrie 2009, instanța a avut în vedere un termen de 30 de zile iar următoarea prelungire expiră la 18.02.2010 și nu la 19.02.2010 cum a precizat instanța în dispozitivul încheierii din 21.01.2010.
Astfel, fiind dispusă măsura preventivă pentru 30 de zile și ulterior 25 de zile, reținând că această măsură expiră la 18.02.2010, orele 24:00, nu se poate constata încetarea de drept a acestei măsuri preventive astfel cum s-a solicitat.
Având în vedere disp. art. 140 și 159 Cod procedură penală reținând că instanțele care au dispus anterior prelungirea arestului preventiv pentru fiecare inculpat au menționat duratele acestor prelungiri de 30 și 25 de zile, observând că măsura arestului a fost prelungită pentru inculpați până la 18.02.2010, inclusiv, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea privind încetarea de drept a măsurii preventive, iar în baza art. 3001Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea orală a recursurilor inculpații și, prin apărător reiterează susținerile făcute și în fața tribunalului privind încetarea de drept a măsurii arestării preventive la data de 18.02.2010 precum și faptul că în materia măsurii arestării preventive nu există autoritate de lucru judecat.
Se mai arată de cei doi recurenți este legat de netemeinicia măsurii arestării preventive deoarece sunt trimiși în judecată mai mulți inculpați, însă numai recurenții sunt arestați preventiv.
Recurenții și arată că sunt de acord cu concluziile apărătorului celorlalți doi recurenți și mai susțin că nu vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să se sustragă judecății. Totodată prejudiciul creat va fi acoperit, deoarece s-a dispus instituirea sechestrului.
Examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate de recurenți dar și din oficiu, conform art. 3856al.3 Cod procedură penală, Curtea va constata că recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește prima critică a recurenților inculpați, Curtea observă că aceasta nu este întemeiată. Așa cum a reținut și tribunalul în încheierea atacată măsura arestării preventive a inculpaților nu a încetat de drept, întrucât aceasta a fost prelungită la termenul din data de 22.12.2009 și 21.01.2010 cu încă 30 respectiv 25 zile pentru fiecare inculpat, iar calculul greșit al zilelor pentru care s-a dispus prelungirea arestării la 22.12.2009 nu influențează această măsură, deoarece termenul de 30 de zile menționat în încheiere nu a fost depășit când instanța de control judiciar s-a pronunțat asupra recursurilor inculpaților (25.12.2009). Nici la data de 24.01.2010 termenul de 30 de zile pentru care se dispusese prelungirea anterioară nu a fost împlinit, Curtea de APEL PLOIEȘTI soluționând recursul la 24.01.2010. Ulterior măsura a fost prelungită cu încă 25 de zile, până la data de 19.02.2010, deși măsura trebuia prelungită până la data de 18.02.2010, deoarece cumulând aritmetic prelungirile anterioare acesta este termenul la care ar expira măsura preventivă.
În ceea ce privește temeinicia menținerii măsurii, Curtea constată că aceasta a fost corect apreciată de către tribunalul, inculpații fiind acuzați de mai multe infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, fenomenul infracțional de acest gen fiind din ce în ce mai des întâlnit de organele judiciare, infracțiunile au fost comise de un număr mare de persoane și cu consecința unui prejudiciu estimat la aproximativ 50.000 euro.
Chiar dacă și alți inculpați au fost trimiși în judecată dar în stare de libertate, acest lucru nu înseamnă decât o apreciere a organelor de urmărire penală asupra contribuției fiecărui inculpat la comiterea infracțiunilor și asupra altor elemente ce țin de buna desfășurare a procesului penal.
În aceste condiții, în baza art. 38515pct.1 lit. b) Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și al lui, născut la 21 noiembrie 1988, fiul lui și al lui, născut la 30 noiembrie 1981, fiul lui și al lui, născut la 09 februarie 1987 și fiul lui și al lui, născut la 18 august 1978, toți în prezent aflați în Arestul B, împotriva încheierii din data de 18.02.2010, pronunțată de Tribunalul Buzău.
Obligă recurenții la cheltuieli judiciare astfel: și la câte 50 de lei către stat iar pe inculpații și la câte 150 lei din care câte 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 22 februarie 2010.
Președinte Judecători
- - - - - - - -
Grefier
Red. /DC
10.ex. 25.02.2010
f- - Tribunalul Buzău
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
