Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.12/2/2010
2/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.18/
Ședința publică din data de 5 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii din data de 17.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, recurentul-inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună judecarea în libertate a inculpatului. Apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest a acestuia, având în vedere stadiul procesual, precum și faptul că o mare parte dintre martori au fost audiați, iar în prezent cauza se tergiversează din cauza unor martori care nu se prezintă. De asemenea, solicită a se avea în vedere că nu existe indicii sau probe din care să rezulte că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar influența în vreun fel bunul mers al cercetării judecătorești.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică. Apreciază că, în mod corect, prima instanță a dispus menținerea acestei măsuri preventive, raportat la natura și modul de săvârșire al faptei, precum și la prejudiciul cauzat.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 17.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală au fost respinse, ca nefondate, cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, formulate de către inculpații și.
Prin aceeași încheiere s-a menținut starea de arest a inculpaților, și.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.681Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, astfel cum rezultă din probele administrate până la acest moment procesual.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive, arătându-se că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, s-a reținut că inculpatul (alături de inculpații și ) este cercetat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.215 al.1, 2, 3 și 5 Cod penal și art.291 Cod penal, toate cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că, în luna octombrie 2008, numiții, și au înșelat pe reprezentantul B, în persoana numitului cu suma de 138.600 lei. Astfel, prezentându-se sub numele de - director general la l-a contactat telefonic pe numitul, spunându-i că are de făcut o compensare cu fabrica de ulei Fiind de acord cu prețul stabilit, numitul a trimis pe data de 24.10.2008, pentru încărcare, două autotiruri la fabrica de ulei, convenind cu ca plata mărfii să se facă prin virament bancar la momentul când întreaga cantitate de 39.600 sticle ulei avea să fie încărcată în autotirurile aparținând La încărcarea mărfii, în incinta fabricii de ulei s-a prezentat și numitul care s-a recomandat sub numele de - delegat al care a dirijat întreaga activitate de încărcare a mărfii. În aceeași zi a achitat suma de 138.600 lei, în contul deschis la BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ - Agenția. La aproximativ 30 de minute de când banii au intrat în contul, la BCR s-au prezentat pentru ridicarea acestei sume de bani numiții și, ambii în calitate de asociați a societății SRL. Pentru a ridica această sumă, a declarat pe proprie răspundere faptul că suma de bani care a intrat în contul bancar al societății sale reprezintă venituri din vânzarea de produse agricole sau obținute din munca depusă în societate sau asociații agricole, fiindu-i necesară pentru a achita anumite debite restante ale către mai multe persoane fizice de la care această societate a achiziționat, anexându-se, în acest sens, un borderou. În urma verificărilor efectuate nu au putut fi identificate aceste persoane, întrucât în acel borderou nu este menționată nici seria cărții de identitate și nici domiciliul stabil ale acestora.
După ce Baî ncărcat marfa, în incinta fabricii de ulei s-au prezentat două reprezentante ale care au hotărât ca marfa să fie descărcată întrucât aceasta nu fusese achitată. Cele două au declarat faptul că au fost contactate de către de la, care a comandat anterior telefonic marfa respectivă.
Ca urmare a acestor activități a fost prejudiciată cu suma de 138.600 lei.
În data de 16.12.2008, numiții, și au încercat să înșele pe B, în sensul că Ordinul de Plată cu ajutorul căruia plăteau marfa era falsificat.
Astfel, atât cât și s-au recomandat ca fiind reprezentanți ai B și doresc să achiziționeze 25 tone de orez de la Au stabilit cu persoane din conducerea ca dată de încărcare ziua de 16.12.2008, iar marfa urma să fie plătită cu un Ordin de Plată pe care un reprezentant al urma sa îi prezinte la momentul încărcării mărfii. Pe 16.12.2008, la, s-a prezentat numitul, care s-a recomandat sub numele de, inginer la și a prezentat un Ordin de Plată cu ștampila Băncii BANK - Agenția Militari, în sumă de 141.073,73 lei și o delegație pe numele de, semnată și ștampilată cu ștampila În momentul în care reprezentanți ai au anunțat pe numitul despre faptul că o contabilă a societății a plecat la bancă pentru a verifica dacă suma de 141.073,73 lei a intrat în contul, a părăsit incinta societății, abandonând ordinul de plată în original și delegația eliberată pe numele său. Din adresa de răspuns a Băncii BANK - Agenția Militari rezultă că nu figurează printre clienții acestei, contul IBAN menționat pe Ordinul de plată nu este alocat niciunui client al băncii, iar ștampila băncii are caractere diferite față de cea imprimată pe Ordinul de Plată în cauză.
Curtea constată că hotărârea pronunțată de Tribunalul București este legală și temeinică.
Cât privește legalitatea, este de observat că, în speță, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru ca față de recurentul inculpat să se dispună menținerea arestării preventive.
Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurentului inculpat, temeiuri ce sunt consacrate de dispozițiile art.148 lit. f Cod procedură penală, respectiv în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia pe parcursul cercetărilor, prezintă pericol pentru ordinea publică subzistă și în continuare, neintervenind nicio schimbare sau modificare a acestora.
De asemenea, învederând aspecte ce țin de temeinicia hotărârii atacate, corect tribunalul a apreciat că recurentul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, dacă îndeplinirea condiției referitoare la cuantumul pedepsei este indiscutabil îndeplinită, pericolul concret pentru ordinea publică, pe care prezintă lăsarea în libertate a inculpatului recurent se deduce din natura și gravitatea faptelor presupus a fi săvârșite, din modalitatea minuțioasă în care a pus la cale fiecare demers ce ar putea alcătui latura obiectivă a infracțiunilor ce îi sunt imputate și care au produs prejudicii însemnate, unui număr mare de părți vătămate.
Pe de altă parte, nu poate fi trecută cu vederea rezonanța negativă, sentimentul de insecuritate ce-l creează în rândul societății civile acest fenomen infracțional, tot mai amplu, care afectează proprietatea, patrimoniul; toate aceste argumente întăresc convingerea că inculpatul prezintă un real pericol pentru ordinea publică, fiind pe deplin justificată soluția adoptată de prima instanță, soluție ce corespunde exigențelor consacrate de textele de lege menționate în cele ce preced.
Cât privește apărările invocate de inculpat, prin apărător, acestea nu pot fi primite, câtă vreme există indicii temeinice că recurentul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, iar aceste fapte - astfel cum s-a arătat mai sus - prin natura și urmările produse sunt deosebit de grave și cunosc o creștere îngrijorătoare; de altfel, aspectele relevate de apărare pot constitui elemente posibile a fi luate în considerare în procesul de individualizare a pedepsei.
Așa fiind, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 17.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorar avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./26.01.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
