Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.18/R/2010
Ședința nepublică din data de 12 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Livia Mango Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale fără număr din data de 29 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpat apărător desemnat din oficiu, avocat, din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, la întrebarea instanței, inculpatul menționează că este nemulțumit de apărătorul desemnat din oficiu pe care îl are la instanța de fond însă în recurs este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu. Arată că a formulat recurs deoarece dorește să fie pus în libertate pentru a avea posibilitatea să-și angajeze un apărător ales dispunând de resurse bănești întrucât îl va ajuta lui.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, cercetarea inculpatului în stare de libertate raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptelor iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, instanța de fond a apreciat că temeiul prev.de art.148 lit.f pr.pen. subzistă în continuare, însă, consideră că aceste temeiuri nu mai subzistă. Mai mult, față de inculpat s-a luat măsura arestării la data de 5 aprilie 2009, inculpatul aflându-se în arest de peste 8 luni de zile astfel că acesta este un termen mai mult decât rezonabil. Măsura arestării preventive este o măsură extraordinară față de un minor apreciind că față de acesta se poate lua o altă măsură neprivativă de libertate. solicită a se avea în vedere că inculpatul are 16 ani însă la data comiterii faptelor acesta avea 14 ani. Referitor la cererea subsidiară, consideră că și măsura obligării de a nu părăsi localitatea este suficientă pentru a se atinge scopul procesului penal, inculpatul obligându-se să respecte toate obligațiile ce-i vor fi impuse. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțată de instanța de fond. Raportat la gravitatea faptei comise, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită care este mai mare de patru ani, pericolul concret al faptei, apreciază pe deplin justificată măsura arestării. Inculpatul a comis mai multe furturi în dauna a 18 părți vătămate iar materialitatea faptelor demonstrează că pericolul social pentru ordinea publică subzistă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheiereapenală fără număr din data de 29 decembrie 2009 Tribunalului Sălajs -a menținut în baza art.3001rap.la art.160 pr.penală strarea de arest a inculpatului, născut la 24.12.1993.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța areținut că subzistă temeiurile legale care au impus măsura arestului și față de gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către inculpat, s-a impus menținerea arestului preventiv al acestuia.
Astfel, s-a constatat că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped.de art.208, alin.1 și alin.4, art.209 alin.1 lit.a, e, g și i penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.99 alin.2 penal la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare prin sentința penală nr.370 din 04.11.2009 a Judecătoriei Zalău.
Măsura arestării preventive a fost menținută și după trimiterea în judecată, constatându-se că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Acest pericol se raportează atât la persoana inculpatului cât și la pericolul social concret al faptelor săvârșite precum și la reacția colectivității față de asemenea fapte grave, lăsarea în libertate a inculpatului ar putea stimula temerea în rândul cetățenilor, că organele de stat nu acționează eficient, că nu aplică legea față de persoanele care au comis fapte grave și că ei ar putea fi în pericol. Aceasta și datorită modalității în care inculpatul a comis faptele.
Inculpatul este judecat pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped.de art.208, alin.1 și alin.4, art.209 alin.1 lit.a, e, g și i penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.99 alin.2 penal, constând în aceea că în intervalul de timp 24.10.2008-11.04.2009 pe timp de zi și de noapte prin escaladare și efracție, singur și împreună cu făptuitorii și, a săvârșit în localitatea Z, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, mai multe acte materiale de furt în formă continuată, producând prejudicii unui număr de 18 părți vătămate.
De asemenea, în data de 12.01.2008, în jurul orei 21,oo, împreună cu făptuitorul, au izbit cu picioarele un panou publicitar, aducându-l în stare de neîntrebuințare.
Față de cele arătate, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea nu au încetat ci dimpotrivă, impun în continuare privarea de libertate, în baza art.3001raportat la art.160 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală onorariul avocațial pentru apărare din oficiu în sumă de 100 lei va fi avansat către Baroul d e Avocați (av. ) din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen legal inculpatul, fără a indica motivele de nelegalitate ori neteminicie.
În ședința publică din data de 12 ianuarie 2010, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea recursului și în principal cercetarea sa în stare de libertate raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptelor, iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. S-a arătat că temeiul prev.de art.148 lit.f pr.pen. nu mai subzistă. S-a invocat durata rezonabilă a arestului preventiv, măsura fiind luată la data de 5 aprilie 2009, de peste 8 luni de zile. Inculpatul are 16 ani însă la data comiterii faptelor acesta avea 14 ani. Referitor la cererea subsidiară, s-a arătat că și măsura obligării de a nu părăsi localitatea este suficientă pentru a se atinge scopul procesului penal, inculpatul obligându-se să respecte toate obligațiile ce-i vor fi impuse.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.38514pr.penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, inculpatul recurent a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped.de art.208, alin.1 și alin.4, art.209 alin.1 lit.a, e, g și i penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.99 alin.2 penal, reținându-se în sarcina lui că în intervalul de timp 24.10.2008-11.04.2009 pe timp de zi și de noapte prin escaladare și efracție, singur și împreună cu făptuitorii și, a săvârșit în localitatea Z, în baza aceleiași rezoluții infracționale, mai multe acte materiale de furt în formă continuată, producând prejudicii unui număr de 18 părți vătămate.
Inculpatul a fost condamnat de instanța de fond la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, existând în cauză probe că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Măsura arestării preventive luată față de inculpat are ca temei prevederile art.148 lit.f rpen.Cod Penal, respectiv s-a reținut că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de comiterea căreia este suspectat este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică rezultat din perseverența infracțională de care a dat dovadă, din gravitatea și modalitatea concretă de comitere a actelor de sustragere.
Curtea constată că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpatului recurent continuă să subziste, lăsarea lui în libertate continuând să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că inculpatul are vârsta de 16 ani, ambii săi părinți sunt decedați, a fugit din Centrul de Ocrotire a Minorilor Șimleu S în repetate rânduri, nu are o pregătire școlară și nici profesională, absolvind doar două clase, astfel că nu are resurse de a-și câștiga prin mijloace oneste existența.
Referitor la durata rezonabilă a arestării preventive în sensul dispozițiilor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană privind apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, curtea reține că există o practică constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia durata rezonabilă se apreciază în fiecare caz concret în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și de gravitatea faptelor reținute în sarcina autorilor precum și de atitudinea părților din proces și operează pe faze procesuale distincte respectiv urmărire penală, judecată în fond și judecată în căile de atac.
Se constată că în cauza de față autoritățile au depus diligențele necesare, de la luarea măsurii arestării preventive - 5.04.2009 și până în prezent fiind efectuate cercetări, fiind dispusă trimiterea în judecată a inculpatului și condamnarea acestuia în primă instanță, cauza fiind în apel la Tribunalul Sălaj.
Raportat la tipologia cauzei, la numărul mare de acte materiale de sustragere pentru care s-a efectuat cercetarea judecătorească, la numărul de martori ce au fost audiați, curtea apreciază că nu s-a depășit o durată rezonabilă a detenției preventive a inculpatului recurent.
CEDO a arătat în cauza Witold Litwa contra Poloniei din 2000 că nu este suficient ca privarea de libertate să fie conformă cu dreptul național ci trebuie de asemenea să fie necesară în circumstanțele cauzei.
Faptele pentru care este judecat inculpatul, constând în sustragerea repetată de bunuri de la numeroase părți vătămate, relevă o tipologie deosebită a acestora, puțin frecventă în realitatea citadină, dar a căror creștere ar putea fi încurajată în lipsa unei reacții ferme a autorităților.
Privarea de libertate a inculpatului este o măsură necesară în circumstanțele concrete ale prezentei cauze, mai sus indicate.
Ca urmare, pentru considerentele prezentate, curtea va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. ca nefondat recursul declarat de inculpatul, născut la 24.12.1993, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr.din 29.12.2009 a Tribunalului Sălaj.
În baza art.189 proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, născut la 24.12.1993, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr.din 29.12.2009 a Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
20.01.2010 - 4 ex.
Jud.fond.;
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Iuliana Moldovan
