Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 180/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE Nr. 180

Ședința publică de la 23 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Anca Ghideanu

JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu

JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol judecarea recursurile declarate de inculpații G și, ambii deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 09. 03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv față de aceștia.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți G, în stare de deținere, asistat de av., apărător ales cu împuternicire la dosar, și, în stare de deținere, asistat de av., apărător ales cu împuternicire la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

, inculpații arată că mențin recursurile formulate.

Avocat depune la dosar un referat medical și foaie de observație privind pe, tatăl inculpatului G, din care rezultă că acesta este internat in spital fiind bolnav de

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Av., având cuvântul pentru inculpatul G, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive.

Susține că în cauză există dubii cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor de către inculpatul G care, a recunoscut că a lovit victima dar nu s-a dovedit că loviturile aplicate au fost de natura a provoca decesul acesteia.

De asemenea, pericolul concret pentru ordinea publică așa cum este prevăzut la art. 148 lit. f Cod procedură penală nu trebuie confundat cu pericolul social al faptei pentru care este cercetat inculpatul.

Apreciază apărarea că se poate dispune judecarea inculpatului în stare de libertate având în vedere și circumstanțele reale și personale ale acestuia, faptul nu are antecedente penale, că este singurul întreținător al familiei, cu atât mai mult cu cât în cauză nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă de condamnare.

Mai mult decât atât, în raportul de evaluare psiho-socială depus la dosar, specialiștii stabilesc că există perspective largi de integrare a acestuia în societate, cu recomandarea ca inculpatul să urmeze cursuri de specialitate de psiho-terapie pentru a depăși acest moment, Inculpatul a început aceste cursuri în penitenciar și face demersuri pentru a lua legătura cu alte instituții abilitate așa cum i s-a recomandat.

În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Av., pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului declarat de acesta întrucât el nu a avut legătură cu fapta.

Inculpatul a fost arestat anul trecut, în luna mai, pe baza unei bănuieli legitime că ar fi fost implicat în această infracțiune de omor calificat, însă,până în momentul de față nu s-a făcut nicio singură dovadă că acesta ar fi implicat în acel incident.

În motivarea încheierii recurate se face vorbire despre faptul că nu s-au modificat temeiurile inițiale care au determinat arestarea preventivă, însă aceste temeiuri nu au existat și nu vor exista vreodată, având în vedere că în 9 luni de zile parchetul nu a făcut nicio dovadă că inculpatul ar fi implicat în acel incident.

În dosar se află adresele emise de I, din care rezultă că hainele purtate de inculpat la momentul când a avut loc cel eveniment nefericit, au fost analizate. Astfel, pe hanoracul pe care inculpatul îl purta nu s-a găsit nicio urmă de sânge, iar pe pantaloni nu au fost găsite urme de sânge, pe adidași, în ultima adresă emisă de, se arată că nu prezintă urme de sânge uman. Ori, în condițiile în care inculpatul ar fi lovit victima ar fi trebuit să fie urme de sânge pe hainele sale, cu atât mai mult cu cât la locul în care a fost găsit cadavrul erau peste tot urme de sânge.

De altfel, inculpatul nu a avut nici un motiv pentru a intra în conflict cu victima pe care nu o mai văzuse de câțiva ani, spre deosebire de inculpatul care avusese nenumărate conflicte cu aceasta, ca și inculpatul minor de altfel.

Raportat la toate aceste aspecte, domnul avocat solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că din probele administrate, instanța de fond a constatat că în cauză există indicii temeinice, că inculpații sunt coautori la fapta de omor calificat și că de la momentul arestării inițiale și până în prezent nu au intervenit modificări sau schimbări cu privire la temeiurile ce au condus la luarea acestei măsuri. Solicită respingerea recursurilor ca nefondate.

Inculpatul G, având cuvântul, solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât este nevinovat, este singurul întreținător de familie, are în îngrijire și un în casa căruia locuiește. Achiesează la concluziile apărătorului său.

Inculpatul, având cuvântul, achiesează la concluziile apărătorului său.

Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în deliberare și în pronunțare.

Ulterior deliberării,

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față.

Prin încheierea de ședință din data de 9 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iași, în baza art. 3002raportat la art. 160 alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților G, fiul lui și, născut la data de 22.02.1982 și, fiul lui și, născut la data de 26.08.1962, deținut în Penitenciarul Iași în baza mandatelor de arestare preventivă nr. 14/U din 15.05.2008, respectiv nr. 15/U din 15.05.2008 emise de Tribunalul Iași, măsură ce a fost menținută în baza art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că de la data luării măsurii de arest preventiv față de inculpații G și și până la acest moment, nu a intervenit nici un element nou care să conducă la concluzia că au încetat ori s-au modificat temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri.

și probele ce au stat la baza luării măsurii preventive subzistă și au corespondent, pe deplin, în materialul probator administrat până în prezent, ce justifică presupunerea că fiecare dintre cei doi inculpați ar fi participat la comiterea faptelor imputate.

De asemenea, nici o circumstanță personală sau reală nu pledează în acest moment procesual pentru punerea în libertate a inculpaților prin revocarea, sau eventual, înlocuirea măsurii arestării.

Astfel, subzistă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate, pericol ce rezultă din analiza coroborată a următoarelor elemente extrase din mijloacele de probă administrate: modalitatea concretă în care se presupune că s-ar fi săvârșit fapta imputată, mijloacele folosite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această faptă, impactul negativ indus în comunitatea locală și, nu în ultimul rând urmările produse.

În termenul prevăzut de art. 141 alin. 1 Cod procedură penală încheierea de ședință a fost recurată de inculpații G și pentru motive de netemeinicie. Se susține în motivarea recursurilor că în mod nejustificat instanța de fond a menținut starea de arest în condițiile în care din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești mu rezultă învinuirile aduse privind săvârșirea infracțiunii de omor calificat. Mai mult, de la momentul comiterii faptei și până în prezent s-a scurs un interval mare de timp, astfel rezonanța în plan social este diminuată iar lăsarea lor în libertate nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal.

Se solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință pronunțată de instanța de fond și punerea de îndată în libertate a inculpaților.

Verificându-se actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt conform dispozițiilor art. 3866alin. 3 Cod procedură penală, se rețin următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 3002Cod procedură penală în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160 alin. 3 Cod procedură penală când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea stării de arest.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că inculpații G și sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 raportat la art. 175 lit. i Cod penal reținându-se că în seara zilei de 9 mai 2008, în aceleași împrejurări, au aplicat în mod conjugat, cu intensitate, lovituri repetate cu picioarele în zona capului și toracelui victimei (zone anatomice vitale) cu consecința producerii de fracturi de piramidă nazală, fractură de hioid, fracturi costale bilaterale, hemoragie subarhnoidiană, contuzie pulmonară, contuzie de mezocolon și tumefacții echimotice faciale, leziuni ce au condus la deces.

Măsura arestării preventive - dispusă în vaza art. 148 lit. f Cod procedură penală - a fost luată cu respectarea condițiilor prevăzute în acest text și a criteriilor menționate în art. 143 și art. 136 alin. 8 Cod procedură penală pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, urmând a fi cenzurată pe tot parcursul procesului.

În speță, actele și lucrările dosarului efectuate până în prezent, au fost just și temeinic analizate și evaluate de prima instanță.

Fiind întrunite atât condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală cât și ale art. 148 lit. f Cod procedură penală - sancțiunea prevăzută de textul incriminator și pericolul pe care-l prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, pericol dat de natura și gravitatea faptei pentru care sunt cercetați, de urmările produse și rezonanța în plan social a faptei, precum și raportat la actele procesual penale ce urmează a fi efectuate, în mod corect instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, ci impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței în sensul menținerii arestării preventive, astfel că în conformitate cu prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală recurenții -inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații G și - deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.

Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 23 martie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

Grefier

Red.

Tehnored.

2 ex.

25.03.2009

Tribunalul Iași:

-

Președinte:Anca Ghideanu
Judecători:Anca Ghideanu, Gabriela Scripcariu, Otilia Susanu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 180/2009. Curtea de Apel Iasi