Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 182/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 182/R/2008
Ședința publică din 12 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din data de 3 martie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de:
- trafic de persoane și de minori, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a pen. și art. 37 lit. b pen.;
- trafic de persoane și de minori, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a pen. și art. 37 lit. b pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, cu delegație avocațială la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, iar inculpatul se află în arest preventiv de o perioadă mare de timp. Nu există nici un argument care să justifice judecarea inculpatului în continuare în stare de arest preventiv și nu există probe din care să rezulte că inculpatul s-ar sustrage de la judecarea cauzei și că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Raportat și la persoana inculpatului, solicită admiterea recursului și punerea inculpatului în stare de libertate. Cu onorariu avocațial din.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Arată că la 3 martie 2008 au fost audiate 7 persoane, respectiv inculpații și părți vătămate, care au declarat ceea ce cunosc despre faptele imputate inculpatului. Din aceste declarații rezultă că împotriva inculpatului nu există nicio probă din care să rezulte că a comis faptele prevăzute de art.12 care-i sunt imputate. Declarațiile părților vătămate, și sunt relevante. Cu excepția lui, celelalte au declarat că nu-l cunosc pe inculpat, iar a arătat că inculpatul nu are nicio legătură cu faptele imputate. Inculpatul nu a comis niciuna din faptele imputate, astfel că se pune întrebarea dacă mai sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143, 146 și 148 lit.f pr.pen. În aceste momente, urmare a probațiunii administrate nu mai există nici un temei care să ateste că sunt întrunite acele condiții care să justifice menținerea măsurii arestării preventive. Solicită a se avea în vedere perioada mare de timp de când este arestat inculpatul, respectiv din 13.06.2007, fiind depășit termenul rezonabil la care face referire Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În mod repetat, din primul moment al cercetării, inculpatul a formulat cereri în probațiune pentru dovedirea nevinovăției în faza de urmărire penală, acest lucru nefiind posibil. S-a întins această perioadă a arestului până la 180 zile deși cererile în probațiune nu au fost admise. Acest termen rezonabil a fost depășit coroborat cu inexistența probelor sau indiciilor temeinice care să dovedească vinovăția inculpatului. Se impune revocarea măsurii arestării preventive și pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, având în vedere că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci subzistă în continuare. Atât inculpații, cât și părțile vătămate și-au menținut pozițiile din faza de urmărire penală, astfel încât situația prev.de art.143 pr.pen. nu s-a modificat. Raportat la gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați, arată că nici acel termen rezonabil nu a fost încălcat. Termenul de 9 luni nu poate să justifice punerea inculpaților în stare de libertate pe acest motiv. Ca atare, solicită respingerea recursurilor și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că deși a depus hotărârea prin care a fost reabilitat, în rechizitoriu se reține art.37 lit.b pen. Se vorbește de fapte cu violență săvârșite anterior, însă a depus extras din fișa de cazier în care se consemnează că a comis o infracțiune de furt și o infracțiune la legea circulației. Din nicio declarație nu rezultă vinovăția sa și nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală din data de 3 martie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, în baza art.300 ind.2 rap.la art.160 pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:
1., fiul lui și, născut la 15.11.1974 în T, jud.C, domiciliat în T,-,.64 CNP -, posesor al C:I: seria - nr.-
2., fiul și, născut la 17.01.1964 în de Câmpie, jud. C, domiciliat în T,-,.l1 CNP -
3., fiul lui și, născut la data de 19.07.1975 în T, domiciliat în T,-.31, cu reședința în T,-.22, posesor al CI seria - nr.- CNP -
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite cerințele art. 143 pen.Cod Penal, raportate și prin prisma dispozițiilor art. 68/1 pr.pen. în sensul că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, avându-se în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile persoanelor vătămate, ale martorelor, procesele-verbale de investigații, actele premergătoare efectuate în cauză, rezultatele interogării bazelor de date ale poliției de frontieră, copii ale unor acte depuse la dosar de către părțile vătămate, planșe foto, conținutul comisiilor rogatorii, interceptările convorbirilor telefonice, procese-verbale de percheziție corporală și domiciliară, rezultatul perchezițiilor informatice și chiar declarațiilor inculpați lor. La acestea se adaugă și depozițiile părților vătămate audiate în fața instanței, acestea menținându-și în totalitate declarațiile din faza de urmărire penală.
Verificând măsura arestării prin prisma dispozițiilor art. 143 pr.pen. tribunalul reține că faptele imputate inculpaților prin rechizitoriu sunt deosebit de grave prin prisma acțiunii infracționale întreprinse, prin numărul de persoane implicate, modalitățile de comit ere ale faptelor indicate de anchetatori și săvârșirea acestor fapte în mod repetat, conturându-se ideea că inculpații prezintă un real pericol pentru tinerele cu care reușesc să intre in contact.
Din probele dosarului rezultă la acest moment indicii că fiecare dintre inculpați au adresat amenințări părților vătămate, fiind cunoscuți în comunitate ca persoane violente.
Potrivit punctului de vedere exprimat în recomandarea nr.R (80) 11 a Comitetului de miniștri ai Consiliului Europei, existența unor motive verosimile care să legitimeze bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este urmărit este privită ca o condiție generală, independentă de temeiurile detenției provizorii sau cele de care ar putea justifica o condamnare, Curtea statuând că aceste motive verosimile presupun existența unor fapte sau informații de natură a convinge obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune.
Cu privire la incidența dispozițiilor art. 148 lit. b pr.pen. tribunalul a reținut că există indicii certe în cauză că inculpatul i-a solicitat surorii concubinei sale să declare la parchet alte aspecte decât cele reale ca să-I dezincrimineze. Din depoziția martorei (ulterior constituită parte vătămată în proces) a reieșit că inculpatul i-a adresat această solicitare când aceasta se afla la. sediul poliției pentru audieri (112, vol.I).
La fel, în ceea ce îl privește pe inculpatul, din cuprinsul actelor de urmărire penală a reieșit în mod clar că acesta, fie personal, fie prin intermediul aparținătorilor, după arestarea sa preventivă a încercat să influențeze martori și părți din proces, aspecte reținute în cuprinsul tuturor încheierilor prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive.
Ca atare, reținând atitudinea inculpaților față de victime, așa cum aceasta este descrisă de către procurori, atât anterior arestării preventive cât și ulterior, față de modalitățile de comitere a infracțiunilor ce le-au fost reținute în sarcină, față de conținutul interceptărilor telefonice și având în vedere chiar împrejurarea că încă din cursul urmăririi penale una dintre părțile vătămate ( ) a revenit asupra declarațiilor inițiale, tribunalul a apreciat că există date că, cercetați în stare de libertate, inculpații ar încerca să influențeze martorii și părțile vătămate, putând periclita aflarea adevărului în cauză, subzistând deci și temeiul prevăzut de art. 148 lit. e pr.pen.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpați lor este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta care aceștia sunt trimiși in judecată, este cu mult peste limita minimă, prevăzută in acest articol de lege, respectiv aceea de 4 ani închisoare.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpați lor, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de "probe" care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit. f pr.pen. acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unordatedin care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Este imperios necesară existența unor date și probe certe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privite izolat, ci interdependent,pentru că legea impune drept condiție a luării și menținerii măsurii preventive existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Aceste probe nu se confundă dar nici nu exclud probele administrate în cursul urmăririi penale și a judecății, fiind vorba practic de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei, la care se raportează și corecta evaluare a necesității luării sau menținerii unei măsuri preventive.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială.
Din aspectele care reies până în prezent din actul de sesizare reiese că inculpații sunt percepuți în societate ca persoane violente, că acțiunile lor au fost îndreptate împotriva unor persoane de sex feminin, chiar minore, care, în general, aveau un statut social vulnerabil și instabil, unele fiind implicate anterior în activități de prostituție sau în activități cu caracter mai puțin moral, iar altele care se aflau în situații materiale sau personale precare, fiind deci evident că inculpații au înțeles să uzeze de slăbiciunile părților vătămate și de ascendentul fizic și moral pe care l-au avut sau și l-au creat față de ele. Comportamentul verbal violent și indecent reiese și din interceptările de convorbiri telefonice (în parte, recunoscute de către inculpați la momentul audierii lor) și justifică la acest moment convingerea că lăsarea în libertate a inculpați lor ar crea atât o stare de insecuritate și teamă părților vătămate și martorelor, dar și o reacție negativă în societate. Mai mult, toți cei trei inculpați au condamnări anterioare și chiar dacă inculpatul invocă
intervenirea reabilitării, se poate constata că procedura de reabilitare judecătorească a fost suspendată de Judecătoria Cluj -N ca urmare a începerii urmăririi penale în prezentul dosar iar sentința penală de reabilitare nr. 203/2007 a Judecătoriei Turda (25, voI. I) nu privește toate condamnările înscrise în fișa de cazier.
Contribuția fiecăruia dintre inculpați la comiterea faptelor ce le sunt imputate, precum și vinovăția fiecăruia, dacă există, urmează a fi stabilite pe parcursul cercetării judecătorești însă măsura arestării preventive trebuie să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate, a procesului penal.
Din motivele anterior expuse reiese că la acest moment nu se poate aprecia în vreun fel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, astfel încât să se justifice înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, în sensul celor solicitate de apărătorii inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații și prin care au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie revocată măsura arestării preventive cu judecarea inculpaților în stare de libertate.
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul acestuia, a arătat că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar de la luarea acestei măsuri a trecut o perioadă îndelungată și că nu există argumente care să justifice continuarea procesului cu inculpatul în stare de arest, iar la dosar nu există probe din care să rezulte că acesta s-ar sustrage de la judecarea cauzei sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Inculpatul, prin apărătorul ales al acestuia a arătat în motivele de recurs că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar la termenul de judecată din data de 3.03.2008, au fost audiați inculpații și o parte din părțile vătămate care au declarat ceea ce cunosc despre faptele comise de inculpați. Din aceste declarații rezultă că împotriva inculpatului nu există nici o probă care să ducă la concluzia că acesta ar fi comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.
În prezent ca urmare a probelor administrate până la această dată nu mai există nici un temei care să ateste că este necesară menținerea măsurii arestării preventive.
Inculpatul a mai arătat că este arestat de o perioadă mare de timp, respectiv din data de 13 iunie 2007, astfel fiind depășit termenul rezonabil la care face referire Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Având în vedere că termenul rezonabil a fost depășit și că la dosar nu există probe sau indicii temeinice care să dovedească vinovăția inculpatului, acesta a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa de îndată în libertate.
Recursul formulat de cei doi inculpați, urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond în mod întemeiat a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 pr.pen. raportate și la dispozițiile art.68/1 pr.pen. în sensul că există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, avându-se în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile părților vătămate, ale martorilor, procesele verbale de investigații, actele premergătoare efectuate în cauză, rezultatele prezentate de poliția de frontieră, copii ale unor acte depuse la dosar de părțile vătămate, planșele foto, conținutul comisiilor rogatorii, interceptările convorbirilor telefonice, procesele verbale de percheziție corporală și domiciliară, rezultatul perchezițiilor informatice și chiar a declarațiilor inculpaților, la care se adaugă declarațiile părților vătămate audiate la instanța de fond, care și-au menținut în totalitate declarațiile date în fază de urmărire penală.
Cu privire la incidența disp.art.148 lit.b pr.pen. în mod corect s-a reținut că există indicii temeinice din care rezultă că inculpatul, fie personal, fie prin intermediul aparținătorilor, după arestarea sa preventivă a încercat să influențeze martorii și părțile din proces, aspecte reținute în cuprinsul tuturor încheierilor prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de acesta.
Referitor la condițiile prev.de art.148 lit.f pr.pen. și acestea sunt îndeplinite, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani.
Referitor la condiția ca lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevăzută în art.148 lit.f pr.pen. este desigur adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă însă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unei fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Analizând măsura menținerii stării de arest a inculpaților din perspectiva art.5 CEDO considerăm că instanța a apreciat corect că proclamând dreptul la libertate, convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar ( Franța).
Protejarea libertăților individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții ( Franța).
Expunerea limitativă a motivelor pentru care o persoană poate fi privată de libertate, se regăsește în dispozițiile art.148 pr.pen.
Analizând motivele menținerii stării de arest a inculpaților din perspectiva art.143 și 148 lit.d,e și f pr.pen. tribunalul a avut în vedere necesitatea pentru ca o măsură de arestare să fie menținută, existența unor motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune.
Noțiunea de motive plauzibile aparține Curții Europene și își are corespondent în legea română, în cerința de a exista indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
Motivele plauzibile depind de circumstanțele particulare ale fiecărui caz.
Organul judiciar este obligat să ofere un minim de fapte și informații care să convingă instanța cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune.
Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispune de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. ( și ).
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că faptele care implică bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
Din probele administrate în cauză până la această dată, rezultă că inculpații sunt percepuți în societate ca persoane violente, că aceștia și-au îndreptat acțiunile împotriva unor persoane de sex feminin, unele dintre acestea minore, care aveau un statut social vulnerabil și instabil fiind implicate anterior în activități de prostituție iar altele aveau o situație familială precară, inculpații profitând de slăbiciunea părților vătămate, de aspectul fizic și moral al acestora, împrejurări din care rezultă că lăsarea acestora în libertate ar crea o stare de teamă în rândul părților vătămate și există pericolul ca aceștia să influențeze în sens negativ desfășurarea în continuare a procesului penal.
Solicitarea inculpaților referitoare la faptul că la dosar nu există probe din care să rezulte vinovăția acestuia, nu poate fi analizată în această fază a procesului de recurs la menținerea măsurii arestării preventive, urmând ca instanța de fond să se pronunțe asupra vinovăției sau nevinovăției inculpaților, după administrarea tuturor probelor necesare soluționării cauzei.
Având în vedere că în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați, respectiv sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 și art.148 lit.d,e și f pr.pen. instanța de fond în mod legal a menținut starea de arest a acestora, sens în care în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii penale din 3.03.2008, dată în dosar nr- al Tribunalului Cluj urmează să fie respinse ca nefondate.
In baza art.189 pr.pen. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 40 lei onorariu apărător oficiu ce se va achita din.
Conform art.192 al.2 pr.pen. inculpatul urmează să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, iar inculpatul urmează să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii fiul lui și, născut la 15.11.1974 în T, jud.C, și fiul și, născut la 17.01.1964 în de Câmpie, jud. C, detinuți preventiv in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 3 martie 2008 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească in favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VG/MR
20.03.08/5 EX.
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Ana Covrig
